Obligațiile cumpărătorului ca urmare a încheierii contractului de vânzare sunt obligația de plăti prețul, obligația de a prelua bunul și obligația de a suporta cheltuielile vânzării[1].
Obligațiile cumpărătorului. Obligația de plată a prețului
Contractul de vânzare este un contract sinalagmatic. În schimbul bunului, cumpărătorul trebuie să plătească prețul convenit. În ceea ce privește ordinea executării obligațiilor, în doctrină s-a spus că întâi se plătește prețul, iar apoi se predă bunul[2]. Prin contractul de vânzare, părțile pot stabili concret cine își execută obligația primul: cumpărătorul sau vânzătorul.
Dacă prețul nu a fost plătit, vânzătorul are mai multe remedii. Un prim remediu este excepția de neexecutare. Potrivit excepției de neexecutare, dacă prețul nu este plătit, vânzătorul își poate suspenda propria obligație de a preda bunul. Excepția de neexecutare operează fără intervenția instanței de judecată și fără alte formalități. Un alt remediu este declararea rezoluțiunii contractului de vânzare. Ca urmare a rezoluțiunii, părțile își vor restitui reciproc prestațiile și, dacă bunul a fost predat, cumpărătorul va fi obligat să îl restituie către vânzător. Alt remediu legal este executarea silită, vânzătorul putând executa silit cumpărătorul cu privire la plata prețului. În toate cazurile, cumpărătorul poate fi obligat la plata de daune-interese dacă neplata prețului a provocat prejudicii vânzătorului.
Regula din Codul Civil este aceea că prețul se va plăti la locul unde bunul se află în momentul încheierii contractului de vânzare și de îndată ce proprietatea a fost transmisă. Aceste reguli din Codul sunt supletive, putând fi schimbate de către părți în virtutea principiului libertății contractuale. Potrivit acestui principiu, părțile sunt libere să stabilească, în limitele legii și alte bunelor moravuri, orice prevederi contractuale doresc cu privire la plata prețului. De exemplu, părțile pot stabili plata prețului la o anumită perioadă după predarea bunului; plata prețului în rate; plata prețului într-un loc concret, etc.
Dacă cumpărătorul nu plătește la termen, el datorează dobândi. Dobânzile pot fi stabilite de părți în contract. Dacă nivelul dobânzii nu a fost stabilit prin contractul de vânzare, atunci va curge dobânda legală. Este important de menționat că, potrivit art. 1721 Cod Civil, cumpărătorul va datora dobânzi la preț din ziua dobândirii proprietății, dacă bunul produce fructe naturale sau civile. Dacă bunul nu produce fructe naturale sau civile, cumpărătorul va datora dobânzi din ziua predării. În privința contractelor de vânzare unde una dintre părți este un consumator, clauzele privind dobânda trebuie să nu fie abuzive. Conform doctrinei, în situația unui contract de vânzare încheiat cu un consumator, „stabilirea penalităților trebuie să se înscrie în conceptul de clauze legale, stabilite cu bună-credință la un cuantum rezonabil, fără a se profita de situația specială a consumatorilor”[3].
Pentru a garanta plata prețului, vânzătorul are un drept de retenție legal asupra bunului[4] și o ipoteca legală asupra bunului imobil. Cumpărătorul poate suspenda plata prețului dacă află de existența unei cauze de evicțiune asupra bunului.
Obligația de preluare a bunului
Printre obligațiile cumpărătorului, se numără și obligația de preluare a bunului. Dacă nu își îndeplinește această obligație, vânzătorul poate executa direct bunul prin punerea într-un depozit pe cheltuiala cumpărătorului sau prin vânzare la licitație publică. Dacă există o diferență între prețul convenit în contractul de vânzare și prețul efectiv încasat prin vânzarea la licitație publică, cumpătătorul va fi obligat să plătească vânzătorului diferența de preț și daune-interese pentru acoperirea integrală a prejudiciului.
Referințe:
[1] V. Nemeș, G. Fierbințeanu, Dreptul contractelor civile și comerciale. Teorie, jurisprudență, modele, Ed. Hamangiu, 2020, p. 110.
[2] Idem, p. 112.
[3] Idem, p. 117.
[4] V. Nemeș, G. Fierbințeanu Apud Fr. Deak, L. Mihai, R. Popescu, Tratat de Drept Civil. Contracte Speciale, Volumul IIII, Ediția a V-a, p. 123, p. 115.
