Aici descoperim
dreptul tehnologiei

scales-justice-gavel-sounding-block-object-law-book-working-with-judge-agreement_28283-1323.jpg

În situația aplicării amenzii GDPR, împotriva procesului-verbal de constatare/ sancţionare şi/sau a deciziei de aplicare a măsurilor corective, după caz, operatorul sau persoana împuternicită de operator poate introduce contestaţie la secţia de contencios administrativ a tribunalului competent, în termen de 15 zile de la înmânare, respectiv de la comunicare. Hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia poate fi atacată numai cu apel. Apelul se judecă de Curtea de Apel competentă. În toate cazurile, instanţele competente sunt cele din România. 

În materie de prelucrare a datelor cu caracter personal, conform Regulamentului privind protecția datelor cu caracter presonal, orice prelucrare neconformă a datelor va atrage cu sine și sancțiunea. Dintre sancțiunile contravenționale precizăm sancțiunea amenzii. Cu privire la această sancțiune, în nenumărate rânduri a fost aplicată în limite care au depășit și cuantumul de 10.000 euro. Există cazuri când sancțiunea amenzii poate să fie înlocuită cu avertismentul. În aceste situații instanța este cea care acționează în acest sens.

 

Te-ar putea interesa și:

 

În materie de prelucrare, din Decizia civilă nr. 1618/2008 a Curții de Apel Cluj, Secția Comercială, contencios administrativ și fiscal, aflăm că la nivel de primă instanță a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de (punctual) primarul municipiului Zalău în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională de Supraveghere a datelor cu caracter personal şi s-a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicate prin procesul-verbal de constatare sancţionare nr. 22 din 12 februarie 2008, de 1500 RON, cu sancţiunea „avertisment. În vedere pronunțării acestei soluții, instanța a apreciat faptul că plângerea a fost una întemeiată, iar sancțiunea aplicată nu ar respecta legătura dintre fapta comisă și urmarea produsă. Totodată, instanța de fond a precizat că prelucrarea datelor cu caracter personal fără notificare în prealabil și dezvăluirea datelor unor persoane fără consimțământul acestora reprezintă într-adevăr contravenție, dar faptele ar reprezenta un grad de pericol social redus. În acest sens, instanța a apreciat că nu s-au produs vătămări ale drepturilor și intereselor persoanelor ale căror date au fost afișate, în acest din urmă caz neexistând reclamații către organele abilitate. Afișarea anumitor date a avut loc ca urmare a unei sesizări realizată de Ministerul de Interne. Un element important pe care l-a remarcat instanța de judecată a fost acela că instituția care a fost sancționată și-a însușit ,,starea de fapt” care fusese reținută în sarcina sa și că la momentul efectuării controlului privind încălcarea confidențialității datelor cu caracter personal, lista nu mai era disponibilă și accesibilă spre a fi consultată. În recurs, Curtea a apreciat că soluția înlocuirii amenzii contravenționale cu avertismentul este o soluție complet legală.

 

 

Schimbarea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertismentul se va face, mergând pe considerentele instanței în următoarele cazuri:

  • Se va realiza raportarea la gradul de pericol social produs prin încălcarea dispozițiilor legale în materie de protecție a datelor cu caracter personal și de prelucrare a acestor date;
  • Se va analiza existența/inexistența unor vătămări concrete (pentru primul caz în situația în care se va produce încălcarea propriu-zisă a prevederilor Regulamentului privind protecția datelor cu caracter personal);
  • Se va verifica împrejurarea existenței/inexistenței unei alte abateri de atare natură;

În cazul în care situațiile precizate anterior vor reflecta faptul că nu a existat o încălcare în materie de protecție a datelor cu caracter personal sau în privința prelucrării acestor date, instanța de judecată va putea proceda la înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii GDPR cu avertismentul.

Curtea de Apel a constatat în cauza precizată faptul că prima instanță a realizat o determinare corectă a stării de fapt (s-a constatat că nu s-a produs o vătămare sau o prejudiciere în privința datelor cu caracter personal, având la bază inacțiunea și inexistența diseminării ulterioare informațiilor către accesul publicului) și că dispozițiile legale s-au aplicat în mod corect. Curtea de Apel a precizat că recursul formulat nu poate să fie unul adminisibil, câtă vreme prima instanță a realizat o analiză corectă, prin înlocuirea legală și corectă a sancțiunii amenzii ci avertismentul.

KIT GDPR Premium

Conform prevederilor în vigoare, împotriva procesului-verbal de constatare/ sancţionare şi/sau a deciziei de aplicare a măsurilor corective, după caz, operatorul sau persoana împuternicită de operator poate introduce contestaţie la secţia de contencios administrativ a tribunalului competent, în termen de 15 zile de la înmânare, respectiv de la comunicare. Hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia poate fi atacată numai cu apel. Apelul se judecă de curtea de apel competentă. În toate cazurile, instanţele competente sunt cele din România.

 

Vrei să te aliniezi la GPPR? Cum te putem ajuta:

 

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]




Legea fundamentală a statului român conferă protecție sporită anumitor categorii de persoane. În sensul precizat, persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială, în conformitate cu prevederile art. 50 din Constituția României. De asemenea, legea fundamentală prevede în sarcina statului realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.

 

GDPR și protecția datelor cu caracter personal ale persoanelor cu dizabilități

La intrarea în vigoare a prevederilor Regulamentului privind protecția datelor cu caracter personal, autoritățile îndreptățite să realizeze această protecție au realizat informarea persoanelor privind protecția datelor cu caracter personal inclusiv în sfera informatică. Cu titlu de exemplu este acțiunea exercitată de către Direcțiile privind protecția copilului, astfel: ,,având în vedere prevederile Regulamentului nr. 679 din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE, precum și aceea că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 6este operator de date cu caracter personal, nr. 5122/11537 și 13327/2007, vă prezentăm următoare informare cu privire la protecția datelor dumneavoastră cu caracter personal”

Conform exemplului anterior, direcțiile se vor ocupa de informarea și protecția datelor cu caracter personal ale persoanelor cu dizabilități. Protecția se va aplica astfel următoarelor categorii:

  1. copiii și adulții cu handicap, cetăţeni români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi;
  2. însoţitorii și/sau asistenții maternali/personali ai persoanelor cu handicap grav;
  3. reprezentanții legali ai persoanelor cu dizabilități

 

 

În privința datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, Regulamentul include și datele sau informațiile referitoare la handicapul persoanelor, în următorul sens, conform pct. (35) din Regulament: ,,datele cu caracter personal privind sănătatea ar trebui să includă toate datele având legătură cu starea de sănătate a persoanei vizate care dezvăluie informații despre starea de sănătate fizică sau mentală trecută, prezentă sau viitoare a persoanei vizate. Acestea includ informații despre persoana fizică colectate în cadrul înscrierii acesteia la serviciile de asistență medicală sau în cadrul acordării serviciilor respective persoanei fizice în cauză, astfel cum sunt menționate în Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului; un număr, un simbol sau un semn distinctiv atribuit unei persoane fizice pentru identificarea singulară a acesteia în scopuri medicale; informații rezultate din testarea sau examinarea unei părți a corpului sau a unei substanțe corporale, inclusiv din date genetice și eșantioane de material biologic; precum și orice informații privind, de exemplu, o boală, un handicap, un risc de îmbolnăvire, istoricul medical, tratamentul clinic sau starea fiziologică sau biomedicală a persoanei vizate, indiferent de sursa acestora, ca de exemplu, un medic sau un alt cadru medical, un spital, un dispozitiv medical sau un test de diagnostic in vitro”

Necesitatea instituirii protecției a fost o măsură fundamentală și benefică tuturor categoriilor sociale. În sensul unei protecții temeinice, exemplificăm modalitatea în care o Direcție Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului realizează o notă de informare cu privire la aplicarea prevederile Regulamentului. În atare direcție, Direcția precizează colectarea și prelucrarea următoarelor categorii de informații:

  1. date cu caracter personal ale copiilor și familiilor;
  2. date cu caracter personal ale persoanelor vârstnice;
  3. date cu caracter personal ale persoanelor cu dizabilități;
  4. date cu caracter personal ale altor persoane, grupuri sau comunități care interacționează cu Direcția în cauză

KIT GDPR Premium

 

Direcția în cauză precizează modalitatea în care se va realiza informarea și în care se va proceda la acordarea consimțământului în sensul prelucrării unor astfel de date. Conform Direcției Generale precizată anterior consimţământul trebuie să întrunească anumite condiții și anume, el trebuie acordat printr-o acţiune neechivocă care să constituie o manifestare liber exprimată, specifică, în cunoştinţă de cauză şi clară a acordului persoanei vizate pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal, ca de exemplu o declaraţie făcută în scris, inclusiv în format electronic, sau verbal.

Te-ar putea interesa și:

Vrei să te aliniezi la GPPR? Cum te putem ajuta:

 

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



facebook-reactions-like-3d-render_122462-2-1.jpg

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Contencios administrativ și fiscal, a statuat în cadrul Deciziei nr. 4546 din data de 27 noiembrie 2016, că Facebook este spațiu public.

În speță, reclamantul, care era director al cancelariei Instituției Prefectului Mureș, a postat pe profilul personal de facebook mesajul „Arbeit macht frei – asta să înțeleagă protestatarii”, iar prin Hotărârea nr. 60 din data de 22.02.2012, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a dispus aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 RON, reținându-se, printre altele, că: „În ceea ce privește caracterul public al faptei, s-a apreciat ca fiind temeinice și legale reținerile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării din hotărârea atacată, întrucât rețeaua de socializare Facebook nu poate echivala, sub aspectul controlului mesajelor difuzate, cu o căsuță poștală electronică”.

Astfel, Înalta Curte a răspuns criticii invocate de reclamant, referitoare la lipsa caracterului public al faptei, arătând că Facebook este spațiu public deoarecce „nu poate fi primită, în condițiile în care comportamentul discriminatoriu a fost săvârșit on-line (cu acces public). Or, este indiscutabil că fapta constând în sloganul postat pe pagina rețelei de socializare îndeplinește exigența juridică privind „caracterul public” întrucât mesajul a fost postat pe o rețea de socializare care prin natura sa este destinată accesului public/oricărui utilizator, în fața unui anumit număr de persoane, și, pe de altă parte, mesajul a fost postat cu intenția parvenirii la cunoștință a utilizatorilor publici ai paginii și inclusiv a categoriei protestatarilor”.

Un alt argument pentru care Facebook este spațiu public a fost acela că utilizatorii nu dețin proprietatea spațiului efectiv de publicare, neputând estima și cu atât mai puțin controla întinderea acestui spațiu, care, astfel, capătă caracter public și accesibilitate potențială.

 

 

Apreciez că, numai profilul de utilizator de pe Facebook este spațiu public, în timp ce, indiscutabil, Facebook Messenger nu poate fi considerat un spațiu public, având în vedere că este o cutie poștală electronică pe care utilizatorul o controlează, conținutul mesajelor fiind cunoscute doar de către acesta și destinatar, publicul neavând acces.

Chiar Înalta Curte a statuat că „nu se poate reține că rețeaua de socializare B. ar fi un spațiu privat comparabil cu o cutie poștală electronică, întrucât cutia poștală electronică este controlabilă de către proprietar, sub aspectul conținutului informațional transmis, respectiv depozitat, în timp ce B. este o rețea de socializare (informațională) publică, receptivă perpetuu în web (internet), bazată pe un site web la care utilizatorii se pot înscrie și interacționa liber cu alți utilizatori, deja înscriși”.

În plus, nu se poate considera și că Facebook Messenger este spațiu public, întrucât se circumscrie corespondenței electronice, care este ocrotită prin art. 8 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în mai multe cauze, a arătat că art. 8 din Convenție nu garantează doar dreptul la secretul corespondenței scrise, ci și a corespondenței electronice, considerată drept noutate, astfel încât să realizeze o protecție efectivă a dreptului la viață privată a individului.

Totodată, o serie de consecințe reies după pronunțarea Deciziei nr. 4546 din data de 27.11.2019 de către ÎCCJ. Astfel, infracțiunile care au drept element constitutiv „spațiul public” se pot săvârși în mediul online, pe rețeaua de socializare Facebook, asemenea și faptele contravenționale. Nu în ultimul rând, postările de pe Facebook pot constitui temei al răspunderii civile delictuale, dacă prin conținutul mesajelor sunt aduse ingerințe dreptului la onoare, la demnitate, etc.

KIT GDPR Premium

 

Spre exemplu, infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 371 din Codul Penal, poate fi săvârșită pe Facebook, dacă prin mesajele postate se proferează amenințări sau se aduc atingeri grave ale demnității persoanelor, se tulbură ordinea și liniștea publică. De asemenea, dacă prin mesajele postate se incită publicul la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane se vor întruni elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 369 din Codul penal, iar făptuitorul va fi tras la răspundere penală.

Răspunderea civilă delictuală ar putea intervenii, de exemplu, în cazul în care prin mesajele postate pe rețeaua de facebook se aduc injurii și/sau jigniri (calomnii) unei persoane publice, astfel încât îi este încălcat dreptul la reputație sau onoare, creându-i prejudicii de imagine. În acest caz, având în vedere valorile ocrotite, persoana va fi îndreptățită să solicite instanței obligarea persoanei care a postat mesajul pe Facebook la plata unor despăgubiri cu titlu de daune morale.

Așadar, Facebook nu mai este doar un spațiu online de socializare după decizia definitivă pronunțată de ÎCCJ, ci este un spațiu public în care se pot săvârși infracțiuni și contravenții, dacă nu avem grijă la mesajul postat. Prin decizia pronunțată, Înalta Curte nu a urmărit îngrădirea dreptului utilizatorilor Facebook la libertatea de exprimare, ci la prevenirea săvârșirii de fapta anti-sociale în mediul online. Nu suntem cenzurați, ci suntem protejați pe Facebook!

 

Nouă ne place să scriem despre Facebook. Te-ar putea interesa și:

 

 

 

 

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



nature-animal-goat-head-colorful_1138-164.jpg

Vânzarea bunului altuia a existat dintotdeauna, însă nu am avut în Codul civil o astfel de reglementare până la intrarea în vigoare a Noului Cod civil, care a reglementat acest tip de vânzare în art. 1683.

Potrivit art. 1683 alin. (1) din Codul civil, „Dacă, la data încheierii contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se află în proprietatea unui terț, contractul este valabil încheiat, iar vânzătorul este obligat să asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul său către cumpărător”.

Cu alte cuvinte, contractul de vânzare încheiat de un vânzător neproprietar cu privire la un bun care îi aparține altei persoane este valabil dacă respectă condițiile generale de valabilitate ale contractului de vânzare, și anume:

  • părțile să aibă capacitatea de a contracta;
  • consimțământul să fie serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză;
  • un obiect determinat și licit;
  • o cauză licită și morală.

În plus, pentru ca vânzarea bunului altuia să fie valabilă, ar trebui ca vânzătorul neproprietar să transmită dreptul de proprietate către cumpărător, iar în cazul neexecutării obligației, cumpărătorul va putea cere rezoluțiunea contractului, restituirea prețului, dar și daune-interese după caz.

 

KIT GDPR Premium

 

Cu privire la vânzarea bunului altuia, ar mai fi de precizat și că acel contract de vânzare încheiat de vânzătorul neproprietar nu îi este opozabil adevăratului proprietar, fiindu-i păstrate intacte, celui din urmă, drepturile sale asupra bunului care a făcut obiectul vânzării, astfel încât poate să îl revendice de la cumpărător, fără a fi necesară constarea nulității absolute sau relative a contractului încheiat între vânzătorul neproprietar și cumpărător. Astfel, în această situația, cumpărătorul de bună-credință se va putea îndrepta împotriva vânzătorului neproprietar pentru recuperarea prejudiciului.

O situație aparte este întâlnită în cazul în care un singur coproprietar a vândut bunul proprietate comunică, întrucât art. 641 alin. (4) din Codul civil reglementează obligativitatea încheierii oricăror acte juridice de dispoziție cu privire la bunul comun, numai cu acordul tuturor coproprietarilor.

Tot cu privire la vânzarea bunului altuia, ar mai fi de menționat faptul că în cazul în care coproprietarul nu poate transmite întregul bun, cumpărătorul poate cere fie reducerea prețului proporțional cu cota-parte care a putut fi transmisă, fie rezoluțiunea contractului, în situația în care cumpărătorul nu ar fi cumpărat dacă ar fi știut că nu va dobândi întregul bun. În anumite situații, se pot solicita și daune-interese.

În literatura de specialitate s-a arătat că „dacă cumpărătorul a încheiat contractul cunoscând că nu îi aparține în întregime vânzătorului, el nu poate să solicite rambursarea cheltuielilor referitoare la lucrările autonome sau voluptuare, căci pentru el vânzarea are caracter aleatoriu”.

Totuși, ceilalți coproprietari pot ratifica vânzarea bunului altuia, astfel încât cumpărătorul va dobândi proprietatea exclusivă a întregului bun.

 

Te-ar putea interesa și:

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



emojis-messages_53876-89777.jpg

Articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale reglementează dreptul la respectarea vieții private și de familie, în care este înglobată și protecția corespondenței, astfel încât „orice persoană are dreptul la respectarea […] corespondenței sale”.

Convenția face referire la „corespondență”, ceea ce creează incertitudine privind sfera în care se aplică. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cadrul hotărârilor pronunțate, a stabilit că art. 8 din Convenție ocrotește, pe lângă corespondența scrisă, și corespondența prin intermediul mijloacelor de transmitere la distanță și corespondența electronică.

În temeiul paragrafului 2 al art. 8 din Convenție, statele pot să restrângă, într-o anumită măsură, drepturile prevăzute la paragraful 1, însă ingerințele trebuie:

  • să fie prevăzute de lege;
  • să fie necesare într-o societate democratică;
  • ingerința să aibă un scop legitim.

În literatura de specialitate s-a arătat că ingerințele sunt permise numai dacă privesc siguranța națională, apărarea ordinii și prevenirea săvârșirii de infracțiuni, însă și aceste ingerințe trebuie reglementate expres și în mod precis. În plus, „legea trebuie să prevadă cu precizie care tipuri de infracțiuni permit o atare ingerință din partea statului”.

 

KIT GDPR Premium

 

Problema ascultărilor telefonice a fost dezbătută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a constatat încălcări ale prevederilor art. 8, care au intervenit în cazul interceptărilor telefonice.

În jurisprudența Curții, s-a constat anumite elemente care demonstrau încălcări ale prevederilor art. 8, care sunt folosite, în prezent, drept criterii pentru a se constata violarea art. 8 de către autorități în privința interceptărilor telefonice. Astfel, în cauzele Kruslin c. Franței (1990) și Huving c. Franței (1990), Curtea a constatat că o serie de fapte care au fost în măsură să încalce reclamanților dreptul la respectarea vieții private și de familie. Statului pârât i-au fost imputate următoarele fapte:

  • nu au determinat clar persoanele a căror convorbiri erau interceptate;
  • nu erau stabilite limite privind perioada în care se efectuau interceptările;
  • nu existau reglementări privind redactarea procesului-verbal de consemnare a interceptărilor;
  • nu existau prevederi privind modalitățile în care benzile ce conțineau înregistrările trebuiau distruse.

Problema corespondenței electronice o vom analiza prin prisma dreptului la intimitate la locul de muncă. Astfel, angajatul, la locul de muncă, trebuie să se bucure de ocrotirea corespondenței electronice private, similar corespondenței scrise. Pentru a beneficia de acest drept, această corespondență care este transmisă sau deschisă în timpul programului de muncă de pe computerul angajatorului, trebuie să fie marcată în acest sens.

În cauza Copland c. Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (2007), Curtea a constatat încălcarea art. 8 din Convenție pe motivă că angajatorul colecta și păstra informații personale despre angajat, constând în folosirea telefonului mobil, al e-mailului și a internetului în timpul programului de lucru, fără ca acesta să fie înștiințat în prealabil.

Curtea a constatat violarea art. 8 din Convenție pentru că ingerința nu era prevăzută de lege, astfel încât nu s-a mai pronunțat și asupra scopului legitim avut de angajator și dacă ingerința era necesară într-o societate democratică.

Într-o altă cauză de pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, România a fost condamnată pentru violarea art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, pe motiv că reclamantul nu a fost înștiințat în prealabil de întinderea și natura supravegherii corespondenței electronice private de la locul de muncă. În fapt, reclamantul nu a fost concediat pentru abateri disciplinare constând în folosirea resurselor companiei angajatoare în scop personal, fără a cunoaște faptul că este supravegheat, angajatorul având acces inclusiv la conținutul mesajelor sale private.

 

Te-ar putea interesa și:

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



man-with-laptop-looking-away_23-2147800025.jpg

Legislația prevede că orice persoană fizică, cetățean român sau cetățean al unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spațiului Economic European, în temeiul dreptului la liberă inițiativă, al dreptului la liberă asociere și al dreptului de stabilire, poate desfășura activități economice pe teritoriul României.

Activitățile economice pot fi desfășurate în toate domeniile, meseriile, ocupațiile sau profesiile pe care legea nu le interzice în mod expres pentru libera inițiativă.

Legiuitorul a dispus, prin dispozițiile art. 5 din OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, că persoanele fizice autorizate trebuie să aibă un sediul profesional pe teritoriul României

PFA-urile au obligația de a solicita oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunalul din județul în care solicitantul își stabilește sediul profesional înregistrarea și autorizarea funcționării, înainte de a începe activități economice.

Alături de cererea de înregistrare în registrul comerțului și de autorizare a funcționării se depune următoarea documentație:

  1. fotocopie de pe cartea de identitate, sau, după caz, pașaport, certificată olograf de către titular privind conformitatea cu originalul;
  2. orice act juridic care conferă dreptul de folosință și/sau atestă afectațiunea specială a spațiului asupra sediului profesional/ punctului de lucru, în fotocopie certificată olograf de către titular privind conformitatea cu originalul;
  3. declarație pe propria răspundere olografă privind îndeplinirea condițiilor legale pentru desfășurarea activităților ca persoană fizică autorizată;
  4. declarația pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea condițiilor legale de funcționate prevăzute de legislația specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecției mediului și protecției muncii.
  5. fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă pregătirea profesională, dacă această este cerută;
  6. fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă experiența profesională, dacă aceasta este cerută.

În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 8 și 9 din OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal sau persoana desemnată dispune înregistrarea în registrul comerțului și autorizarea funcționării persoanei fizice autorizate.

Potrivit art. 11 alin (3) din OUG nr. 44/2008, dacă documentele depuse în susținerea cererii sunt incomplete, directorul registrului comerțului de pe lângă tribunal sau persoana desemnată dispune prin rezoluție motivată acordarea unui termen de maximum 15 zile pentru completarea acestora, termen care poate fi prelungit o singură dată cu încă 15 zile, la cererea motivată a solicitantului.

În ce situații poate fi respinsă cererea de înregistrate și autorizare a PFA? Putem contesta decizia directorului ORC?

În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile legale, directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal sau persoana desemnată dispune prin rezoluție motivată respingerea cererii de înregistrare în registrul comerțului și de autorizare a funcționării pentru persoana fizică autorizată (PFA).

În termen de 15 zile de la pronunțarea rezoluției de către directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal ori de către persoana desemnată sau, după caz, de la comunicare, se poate face plângere împotriva rezoluției. Plângerea se depune la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al solicitantului și se judecă în condițiile dreptului comun.

Conform art. 12 alin. (3) din OUG nr. 44/2008, „Cererile adresate instanțelor judecătorești conform prezentei ordonanțe de urgență sunt scutite de taxa judiciară de timbru”.

În cazul în care documentele lipsă sunt anexate cererii de înregistrare, în condițiile art. 12 alin. (2) din OUG nr. 44/2008 sau în cazul unei hotărâri judecătorești care dispune astfel, oficiul registrului comerțului de pe lângă tribunal va elibera certificatul de înregistrare, conținând codul unic de înregistrare, certificatul constatator emis în baza declarației pe propria răspundere, precum și alte acte pe care legea le prevede, acte care trebuie eliberate în termen de 3 zile lucrătoare, care se calculează de la data înregistrării cererii.

 

Referințe:

 

Te-ar putea interesa și:

 

KIT GDPR Premium

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



DPIA1.png

Ne-am propus să scriem despre GDPR dintr-o perspectivă puțin mai practică, iar azi vă prezentăm un scurt ghid despre evaluarea de impact.

Ce este evaluarea de impact (DPIA)?

Evaluarea de impact (DPIA) este un obligație nouă impusă operatorilor de date de către GDPR, fiind obligatorie doar în situațiile în care o anumită activitate de prelucrare prezintă un risc ridicat pentru persoanele fizice vizate.

Efectuarea unei evaluări de impact are drept scopuri gestionarea și prevenirea riscurilor la adresa persoanei vizate și reprezintă o măsură pentru demonstrarea conformității la GDPR. Cu alte cuvinte, în situație în care este obligatorie efectuarea unei evaluări de impact, operatorul trebuie să demonstreze că a efectuat-o pentru a sta la adăpost de sancțiunile GDPR. Neefectuarea unei evaluări de impact, atunci când aceasta este obligatorie, poate conduce către amenzi de până la 10 milioane EUR sau, în cazul unei întreprinderi, până la 2% din cifra de afaceri globală anuală, oricare dintre acestea este mai mare. Poți citi aici și alte situații care pot conduce la amenzi GDPR. 

Când este obligatorie efectuarea evaluării de impact?

GDPR impune operatorilor o abordare bazată pe risc. Evaluarea de impact (DPIA) nu este obligatorie în orice situație, ci doar atunci când o anumită activitate de prelucrare prezintă un risc ridicat pentru persoanele vizate. („ar putea duce la un risc ridicat petnru drepturile și libertățile persoanelor fizice” (art. 35(1) GDPR)

Următoarea figură arată principiile de bază după care trebuie să ne ghidăm pentru a afla dacă suntem obligați sau nu să realizăm o evaluare de impact.

Figură din Ghidul Grupului de Lucru privind Evaluarea de Impact

Cu toate acestea, ANSPDCP a publicat o listă orientativă privind cazurile în care evaluarea de impact este obligatorie prin Decizia nr. 174/2018. A se remarca faptul că lista nu este exhaustivă, ci oferă doar câteva exemple unde efectuarea unei evaluări de impact este obligatorie. Această concluzie rezultă din art. 1 alin. (1) din Decizia nr. 174/2018 : „Evaluarea impactului asupra protecţiei datelor cu caracter personal de către operatori este obligatorie în special în următoarele cazuri”

Totuși, chiar dacă nu ne regăsim în niciuna din situațiile din decizia ANSPDCP, este posibil să avem obligația să realizăm o evaluare de impact deoarece, așa cum am precizat deja, lista de mai sus nu este exhaustivă și pot exista situații care nu se regăsesc mai sus, dar sunt susceptibile să genereze un risc ridicat pentru persoanele fizice.

În continuare, pentru a putea identifica dacă este obligatorie sau nu realizarea unei evaluări de impact, vom analiza ce spune fostul Grup de Lucru Art. 29 (actual Comitet European pentru Protecția Datelor) despre cazurile în care evaluarea de impact (DPIA) este obligatorie.

Pentru a identifica dacă o anumită activitate de prelucrare este „susceptibilă să genereze un risc ridicat pentru drepturile și libertățile persoanelor fizice”, trebuie luați în calcul mai mulți factori, dar următoarele întrebări pot fi utile în a afla dacă este necesară sau nu efectuarea unei evaluări de impact:

1.Există activități de evaluare sau scoring, inclusiv profilare sau preconizare care pot avea un impact ridicat asupra drepturilor și libertăților persoanelor vizate?

Exemple: evaluarea performanței la locul de muncă, monitorizarea clienților de către o societate de asigurări pentru a preveni frauda, monitorizarea clienților de către o bancă pentru a preconiza comportamentul viitor etc.

2.Prelucrarea poate conduce la excluderea sau discriminarea persoanelor?

3.Datele sunt sensibile sau sunt de natură foarte personală?

Datele sensibile sunt datele genetice, datele biometrice pentru identificarea unică a unei persoane fizice, datele privind sănătatea, datele privind viaţa sexuală sau orientarea sexuală ale unei persoane fizice, datele cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, confesiunea religioasă sau convingerile filozofice sau apartenenţa la sindicate.

Date sensibile sunt și datele copiilor sub 16 ani, dar și datele privitoare la condamnări și infracțiuni.

 

 

4. Sunt datele prelucrate pe scară largă?

Pentru a identifica dacă o activitate prelucrare este efectuată pe scară largă, Grupul de Lucru Art. 29 recomandă luarea în calcul a următorilor factori:

  • Numărul persoanelor vizate;
  • Suprafața geografică unde se întinde activitatea de prelucrare;
  • Volumul datelor;
  • Durata activității de prelucrare.

5. Sunt utilizate noi tehnologii în respective activitate de prelucrare?

 Exemple: amprentă digitală, recunoaștere facială, internet of things.

În principiu, pentru orice nouă tehnologie ar trebui efectuată o evaluare de impact pentru a afla impactul potential asupra drepturilor și libertăților persoanei vizate. Fiind o tehnologie nouă, este posibil ca potențialele riscuri asupra drepturilor persoanelor vizate să nu fie cunoscute în prezent.

În principiu, dacă răspunsul este „DA” la mai mult de două întrebări de mai sus, realizarea unei evaluări de impact (DPIA) este obligatorie.

 

Te-ar putea interesa și:

 

PROCEDURA. CUM REALIZĂM EVALUAREA DE IMPACT (DPIA)

1. Când se realizează evaluarea de impact?

Potrivit GDPR, evaluarea de impact se realizează anterior activității de prelucrare și se actualizează pe măsură ce în procesul de prelucrare intervin noi modificări. Potrivit Grupului de Lucru Art. 29, efectuarea DPIA este un proces continuu, iar nu un exercițiu unic. Evaluarea de impact (DPIA) face parte din documentația GDPR. 

2. Cine este obligat să efectueze evaluarea de impact (DPIA)?

Organizația este obligată să efectueze DPIA și o poate face cu resurse interne (ca de exemplu șabloane) sau poate externaliza acest proces unui avocat. În ambele situații, operatorul este responsabil pentru efectuarea ei.  La efectuarea evaluării de impact și, îndeosebi, pe raportul final, trebuie cerut avizul responsabilului cu protecția datelor (DPO).

Dacă activitatea de prelucrare este realizată de persoana împuternicită, aceasta din urmă este obligată să participe și să sprijine concret operatorul la efectuarea evaluării de impact și să ofere toate informațiile necesare.

Operatorul este obligat să solicite avizul persoanelor vizate sau al reprezentanților acestora la efectuarea evaluării de impact. Acest aviz poate fi obținut, de exemplu, prin sondaje. Dacă nu obține avizul persoanelor vizate, operatorul ar trebui să documenteze în scris motivul pentru care a decis să nu obțină acest aviz.

KIT GDPR Premium

 

Cum realizăm evaluarea de impact (DPIA)?

RGPD stabilește caracteristicile minime ale unei DPIA (art. 35 (7) și Considerentele 84 și 90):

  • „o descriere a operațiunilor de prelucrare preconizate și scopurilor prelucrării ”;
  • „o evaluare a necesității și proporționalității prelucrării”;
  • „o evaluare a riscurilor pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate”;
  • „măsurile preconizate în vederea abordării riscurilor și demonstrării conformității cu GDPR”

Următoarea figură ilustrează procesul descris anterior.

Figură din Ghidul Grupului de Lucru privind Evaluarea de Impact

 

Pentru gestionarea riscurilor se vor utiliza următorii pași:

  • Stabilirea contextului;
  • Evaluarea riscurilor (probabilitatea și gravitatea riscurilor);
  • Tratarea riscurilor (măsuri propuse pentru atenuarea riscurilor).

Structura și forma concretă a unei evaluări de impact este lăsată la libera apreciere a Organizației, cu toate aceastea, ea trebuie să ilustreze o evaluare reală a riscurilor. Noi am inclus în KIT GDPR Premium, un șablon editabil Word și precompletat pentru efectuarea unei evaluări de impact, împreună cu o procedură operațională pentru efectuarea evaluării de impact (află mai multe aici).

Când trebuie consultată Autoritatea de supraveghere?

Atunci când, din raportul DPIA rezultă că riscurile sunt ridicate și măsurile identificate nu sunt suficiente pentru a atentua riscurile, trebuie consultată Autoritatea de supraveghere. Dacă totuși riscurile sunt ridicate, însă au fost găsite măsuri care atenuează concret aceste riscuri, Autoritatea de supraveghere nu trebuie consultată.

Alte criterii pentru efectuarea corectă a unei DPIA

Metologia descrisă de Grupul de Lucru Art. 29 pentru efectuarea corectă a unei DPIA este următoarea:

  1. Descrierea prelucrării
  2. Evaluarea necesității și proporționalității
  3. Identificarea riscurilor
  4. Gestionarea riscurilor și propunerea măsurilor pentru atenuarea riscurilor
  5. Implicarea părților interesate (avizul DPO, avizul persoanelor vizate).

Ai nevoie de un șablon pentru efectuarea unei evaluări de impact? O găsești în KIT-ul nostru de implementare. 

Vrei să te aliniezi la GPPR? Cum te putem ajuta:

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



pills-falling-out-glass_23-2147691493.jpg

Un număr însemnat de persoane achiziționează produse farmaceutice și accesează programe de atare natură, în această situație incluzând promoțiile și reducerile de care beneficiază persoanele în baza unui card de fidelitate (ce presupune furnizarea datelor personale, precum nume, prenume, cod numeric personal, adresă, număr de contact).

Modalitatea de aplicare a Regulamentului privind protecția datelor cu caracter personal: aplicare materială și teritorială

  1. Aplicarea materială a Regulamentului privind protecția datelor cu caracter personal:
  • se aplică prelucrării datelor cu caracter personal, efectuată total sau parţial prin mijloace automatizate, precum şi prelucrării prin alte mijloace decât cele automatizate a datelor cu caracter personal care fac parte dintr-un sistem de evidenţă a datelor sau care sunt destinate să facă parte dintr-un sistem de evidenţă a datelor.

       2.Aplicarea teritorială a Regulamentului:

  • se aplică prelucrării datelor cu caracter personal, efectuată total sau parţial prin mijloace automatizate, precum şi prelucrării prin alte mijloace decât cele automatizate a datelor cu caracter personal care fac parte dintr-un sistem de evidenţă a datelor sau care sunt destinate să facă parte dintr-un sistem de evidenţă a datelor

 

Te-ar putea interesa și:

 

 

GDPR Farmacii. Datele furnizate farmaciilor de către persoanele fizice constituie date cu caracter personal. În acest sens informațiile privind persoanele fizice, identificate sau identificabile (incluzând numele, numere de identificare, datele de localizare, identificator online, elemente care sunt proprii identității fizice, psihice, economice, culturale, sociale, genetice) care au fost furnizate farmaciilor necesită protecție în acest sens. Cu toate acestea, în materie de aplicabilitate, nu există o ,,practică” unitară în privința informării și nici a respectării prevederilor legale. Anumite farmacii au început să pună în aplicare dispozițiile Regulamentului privind protecția datelor cu caracter personal, în acest sens fiind relevantă precizarea de către serviciile farmaceutice a scopului prelucrării, precum și a altor elemente care sunt obligatorii din punct de vedere GDPR prin intermediul notelor de informare: ,,Scopul colectarii datelor este: (i) servicii de sănătate; (ii) furnizarea medicamentelor cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu; (iii) furnizarea medicamentelor și a materialelor sanitare specifice care se acordă pentru tratamentul ambulatoriu al bolvavilor incluși in unele programe naționale de sănătate curative în vederea decontării acestora; (iv) eliberarea medicamentelor stupefiante și psihotrope; (v) eliberarea testelor de autoimunizare pentru bolnavii cu diabet zaharat”

KIT GDPR Premium

 

De asemenea, anumite servicii farmaceutice nu pot fi furnizate dacă nu se realizează furnizarea datelor de către persoanele care doresc să obțină aceste servicii. O companie farmaceutică prevede obligativitatea furnizării datelor necesare pentru eliberarea și decontarea de către casele de asigurări a medicamentelor presecrise. În caz contrar, companiile se află în imposibilitate de eliberare a medicamentelor prescrise.

La nivel de farmacie prelucrări pot fi diverse, precum: prelucrare date în scop de eliberare card fidelitate, prelucrare client fidel în scop de notificare stoc, prelucrare date angajați sau colaboratori în scop de organizare muncă și executare contract individual de muncă, prelucrare date parteneri comerciali în scop de derulare activitate (sau a reprezentanților acestora dacă partenerii comerciali sunt persoane juridice).

De asemenea, companiile farmaceutice trebuie să adopte măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru protecția datelor cu caracter personal.

 

GDPR Farmacii. De ce este necesară protecția datelor cu caracter personal și informarea persoanelor cu privire la prelucrare de către farmacii?

Protecția datelor cu caracter personal este necesară cu precădere în privința vânzării produselor de natură medicamentoasă de către farmacii. Un număr însemnat de persoane achiziționează produse farmaceutice și accesează programe de atare natură, în această situație incluzând promoțiile și reducerile de care beneficiază în baza unui card de fidelitate (ce presupune furnizarea datelor personale, precum nume, prenume, cod numeric personal, adresă, număr de contact). Un aspect esențial în această situație este necesitatea informării persoanelor cu privire la prelucrarea datelor. Deși anumite puncte farmaceutice nu pun la dispoziție formulare privind consimțământul persoanelor și nu au o bază de date fundamentată din punct de vedere al protecției datelor persoanelor, există o protecție ,,suplă” prin instituirea în online a unor reguli și a comunicării scopului în care sunt prelucrate datele. În aceste situații persoanele trebuie să fie în mod categoric informate, în special categoriile vulnerabile, care nu au cunoștințe de natură juridică și care pot furniza date cu ușurință.

Protecția datelor cu caracter personal nu este o obligație ce incumbă anumitor categorii din sfera socială și juridică, ci ea trebuie aplicată în sfera teritorială tuturor persoanelor ce intră în categoria operatorilor de date cu caracter personal și care realizează prelucrarea acestor date.

 

Vrei să te aliniezi la GPPR? Cum te putem ajuta:

 

 

 

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



little-boy-playing-superhero-playground_53876-46868.jpg

De la protecția datelor la nivel intern și până la protecția în sfera internațională, drepturile copiilor necesită protecție fundamentată în societatea modernă. Într-o continuă evoluție, drepturile se conturează și se armonizează odată cu schimbările sociale. Transmiterea de informații referitoare la copil (incluzând în această categorie fotografii recente, evaluări medicale, evaluări școlare) se va face cu respectarea dispozițiilor speciale ce vizează confidențialitatea și transmiterea informațiilor cu caracter personal. Cu toate acestea, a se remarca faptul că GDPR nu se aplică activităților pur domestice, ca de exemplu publicarea de către părinți pe rețelele de socializare a fotografiilor copiilor.

Care sunt drepturile copiilor?

Legea română prevede cadrul normativ cu privire la protecția drepturilor copiilor. Acesta este reprezentat de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. În conformitate cu art. 8 din prezenta lege, copiii au dreptul atât la stabilirea, cât și la păstrarea identității lor. Art. 29 din Constituția României completează aceste prevederi și instituie dreptul părinților și al tutorilor de a asigura educația copiilor minori potrivit propriilor convingeri. Acest fapt se manifestă în formarea și păstrarea dreptului la identitate.

De asemenea, copiii au dreptul la nume și la dobândirea unei cetățenii. Dobândirea cetățeniei este reglementată de art. 5 din Constituția statului, instituind faptul că aceasta se dobândește (păstrează sau pierde) în condițiile pe care legea organică le prevede, cetățenia română neputând fi retrasă persoanelor care au dobândit-o prin naștere.

În conformitate cu art. 8, alin. (4) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiilor, copiii au de asemenea dreptul de a păstra cetățenia dobândită, numele, dar și relațiile de familie, fără a exista ingerințe cu privire la aceste aspecte.

 

 

Copiii au dreptul la menținerea relațiilor personale cu părinții și rudele, dar și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături pe care legea le califică drept ,,legături de atașament”. În completare, art. 14 din prezenta lege, alin. (2) statuează asupra dreptului copilului de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea. Relațiile personale se aplică și altor persoane alături de care copilul ,,s-a bucurat de viața în familie”, existând și derogarea în sensul în care atunci când situația expusă anterior contravine interesului superior al copilului să nu se respecte în totalitate teza expusă. Conform art. 14, alin. (3) din lege, părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot să împiedice relațiile personale ale copilului cu următoarele categorii de persoane:

  1. Bunicii copilului;
  2. Frații și surorile copilului;
  3. Alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie.

Per a contrario, dacă instanța consideră că există motive temeinice pentru copil care sunt de natură să îi pună în pericol dezvoltarea fizică, intelectuală, morală ori psihică a acestuia, poate decide ca părinții sau reprezentanții legali să împiedice aceste relații.

 

KIT GDPR Premium

 

Cum se realizează relațiile personale ale copiilor ?

În conformitate cu prevederile legale, relațiile personale ale copiilor se pot realiza prin următoarele modalități :

  1. Prin întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit cadrului legislativ în vigoare, dreptul la relații personale cu copilul;
  2. Prin vizitarea copilului la domiciliul său ;
  3. Prin găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit ;
  4. Prin găzduirea copilului pe perioadă determinată de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit ;
  5. Prin corespondență ;
  6. Prin orice alte forme de comunicarE ;
  7. Prin transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul ;
  8. Prin transmiterea de informații referitoare la copil (incluzând în această categorie fotografii recente, evaluări medicale, evaluări școlare) către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul (a se vedea în acest sens platforma https://lege5.ro/Gratuit/gu3donjv/drepturile-copilului-lege-272-2004?dp=gi2tcmjsgyytq).

Informațiile care se vor transmite și care au fost precizate anterior trebuie să respecte cu precădere interesul superior al copilului. Un aspect important pe care legea îl reflectă este acela că informațiile transmise vor respecta dispozițiile speciale ce vizează confidențialitatea și transmiterea informațiilor cu caracter personal (conform sursei online https://lege5.ro/Gratuit/gu3donjv/drepturile-copilului-lege-272-2004?dp=gi2tcmjsgyytq). În sensul precizat anterior, transmiterea de informații referitoare la copil (incluzând în această categorie fotografii recente, evaluări medicale, evaluări școlare) se va face cu respectarea dispozițiilor speciale ce vizează confidențialitatea și transmiterea informațiilor cu caracter personal. Această prevedere legală are în vedere necesitatea protecției drepturilor copiilor, inclusiv în cazul acțiunilor în care datele și informațiile personale ar face obiectul transmiterii între anumite persoane. De asemenea, legea este aplicabilă celor două modalități prin care se realizează transmiterea informațiilor referitoare la copil, anume:

  • trasnmiterea informațiilor de la părinte la copil (transmiterea informațiilor copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul) ;
  • transmiterea informațiilor despre copil părintelui sau altor persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.

 

Te-ar putea interesa și:

 

 

 

Vrei să te aliniezi la GPPR? Cum te putem ajuta:

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



Donația.-Ce-spune-Codul-Civil_.png

Donația este un contract unilateral prin care una dintre părți, numită donator, transmite celeilalte părți, numită donatar, proprietatea unui bun material fără să primească ceva în schimb.

În cazul în care doriți să faceți o donație trebuie să știți că este un contract solemn, astfel încât donația se încheie prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute. Rezultă, așadar, că donația produce efecte doar dacă voința părților îmbracă forma autentică, respectiv ad validitatem.

Există și situații în care donația nu trebuie încheiată în formă autentică, dar trebuie încheiată, în schimb, cu respectarea condițiilor de fond sau de formă prevăzute de lege pentru acel act juridic. Este vorba de:

  • donațiile deghizate, care ascund donație sub aparența unui contract oneros, însă, între părți, se încheie un act secret, real, cu titlu gratuit.
  • donațiile indirecte, care sunt acte juridice făcute cu intenția de a gratifica, dar sunt înfăptuite prin alte acte juridice decât donația (de exemplu, renunțarea la un drept, remiterea de datorie, stipulația pentru altul).
  • darul manual. Potrivit art, 1011 alin. (4) din Codul civil, „bunurile mobile corporale cu o valoare de până la 25.000 lei pot face obiectul unui dar manual”.

Prin încheierea valabilă a contractului, în principiu, donația devine irevocabilă, astfel încât donatorul nu mai poate reveni asupra deciziei sale.

În literatura de specialitate, s-a arătat că „acest caracter (n.r. – irevocabil al donației) este determinat de faptul că, dacă s-ar permite ca donatorul să poată reveni asupra deciziei sale de a dona un bun, atunci donatarul s-ar afla într-o permanentă incertitudine” (E. Saflta-Romano, Contracte civile. Încheiere, executare, încetare, ed. Polirom, Iași, p. 179).

 

 

 

În privința probațiunii, având în vedere obligația de a încheia contractul de donație în forma autentică, dovada efectuării unei transmiteri de proprietate a unui bun cu titlu gratuit nu se poate face cu martori.

Conform dispozițiilor art. 1020 din Codul civil, „Donația poate fi revocată pentru ingratitudine și pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul”.

Donația se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuri:

  1. a) dacă donatarul a atentat la viața donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, știind că alții intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat;
  2. b) dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de donator;
  3. c) dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ținându-se seama de starea în care se află bunul la momentul donației.

Revocării pentru neexecutarea sarcinii operează în cazul în care donatarul nu își îndeplinește sarcina la care s-a obligat. Pentru neexecutarea sarcinii, donatorul sau, după caz, succesorii săi, pot cere fie revocarea, fie executarea sarcinii.

 

 

Exemplu:

Situația de fapt:

– reclamantul împreună cu soția sa, care decedase între timp, au donat  fiului lor dreptul de proprietate a două imobile,

– donația a fost încheiată cu sarcină, condiția constând în întreținerea donatorilor pe toată durata vieții, iar în momentul decesului acestora obligația de a-i înmormânta potrivit tradiției.

– donatarul nu a respectat condiția, iar donatorul, în vârstă de 75 de ani, a solicitat instanței revocarea ofertei, arătând și că nu se mai poate îngriji singur, astfel încât trebuie să apeleze la ajutorul altor persoane.

– pârâtul, adică fiul donatorului, a fost arestat într-o cauză penală și condamnat ulterior la 10 ani de închisoare, astfel încât nu s-a mai ocupat deloc de donator.

– pârâtul, adică fiul donatorului, și-a exprimat consimțământul, în fața instanței de judecată civile, cu privire la revocarea donației.

Soluția și motivarea instanței:

– instanța a dispus revocarea donației și repunerea părților în situația anterioară.

– s-a reținut că donația între vii se revocă pentru neîndeplinirea condițiilor cu care a fost făcută, având în vedere faptul că prin stipularea unei sarcini în conținutul donației are ca efect pierderea caracterului gratuit al acesteia, care, în limita obligației impuse donatarului, devine un contract bilateral.

– de asemenea, pentru a se pronunța soluția, instanța a avut în vedere și faptul că ambele părți și-au exprimat expres consimțământul în privința desființării contractului.

 

Te-ar putea interesa și:

 

Referințe:

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



blog-legalup-legalup

Ești în siguranță pe site-ul nostru.

LegalUp Innovators at Law utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a LegalUp.ro cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politica privind utilizarea modulelor Cookie și Politica noastră de confidențialitate. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookies.

Privacy Settings saved!
Setari permisiuni

Cookie-urile sunt folosite pe acest site pentru a oferi cea mai bună experiență de utilizator. Dacă continuați, presupunem că sunteți de acord să primiți cookie-uri de pe acest site

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și imbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.
  • wordpress_test_cookie
  • wordpress_logged_in_
  • wordpress_sec

Decline all Services
Da, Sunt de acord