Un contract sinalagmatic (sau bilateral) este acel tip de contract care se caracterizează prin reciprocitatea și interdependența obligațiilor, fiecare parte având obligații și drepturi și fiecare parte având atât calitatea de debitor, cât și calitatea de creditor[1]. Contractul sinalagmatic se diferențiază de contractul unilateral care naște obligații numai pentru una dintre părți. Exemple de contracte sinalagmatice: contractul de vânzare, contractul de antrepriză, contractul de schimb, contractul de locațiune, promisiunea bilaterală de vânzare, contractul de depozit cu titlu oneros, contractul de întreținere cu titlu oneros, contractul de tranzacție, contractul de concesiune[2]. Toate contractele cu titlu oneros sunt sinalagmatice[3].
Un contract sinalagmatic presupune, astfel cum s-a afirmat în doctrină, că „fiecare parte are, concomitent, calitățile de creditor și de debitor față de cealaltă parte. Obligația unei părți își are cauza juridică în obligația reciprocă a celeilalte părți, astfel încât ele nu pot exista una fără cealaltă, fiind interdependente[4].
Există și contracte sinalagmatice imperfecte acele contracte care, deși inițial au fost concepute pentru a fi unilaterale, ulterior, se mai naște o obligație și în sarcina creditorului și, ca o consecință a noii obligație, contractul devine sinalagmatic[5]. De obicei, obligația născută ulterior are ca izvor un fapt extracontractual[6]. Un exemplu este contractul de depozit unde depozitarul face anumite cheltuieli pentru conservarea bunului și se naște obligația deponentului de a plăti valoarea cheltuielilor, obligație care nu a existat la data încheierii contractului de depozit[7]. Un astfel de contract este un contract sinalagmatic imperfect.
Contractele sinalagmatice au anumite efecte specifice, printre care excepția de neexecutare, rezoluțiunea și rezilierea[8].
[1] G. Boroi, C. A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea Generală, Ediția a 3-a, Ed. Hamangiu, București, 2021, p. 126.
[2] Ibidem.
[3] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, Drept Civil. Obligațiile, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 44.
[4] Ibidem.
[5] C. Stătescu, C. Bîrsan,
Drept Civil. Teoria generală a obligațiilor, Ediția a IX-a, revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, 2008, p. 87.
[6] Ibidem.
[7] Ibidem.
[8] E. Veress,
Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ediția 5, Ed. C. H. Beck, București, 2020, p. 95.