Aici descoperim
dreptul tehnologiei

photo-1536081905080-f14fb4d6e52d.jpg

Am fost surprinși să aflăm că există ONG-uri care nu știu că Google oferă un voucher lunar de 10.000 dolari pentru publicitate prin Google Ads. Este vorba despre serviciul Google numit Google Grants la care pot apela ONG-urile pentru a utiliza publicitatea online pentru a atrage mai mulți voluntari, mai multe sponsorizări sau a-și face cunoscute proiectele către o audiență cât mai mare.

Printre condițiile de eligibilitate se numără următoarele:

– să existe o organizație non-guvernamentală înregistrată legal în România. Cu toate acestea, școlile, spitalele, universitățile academice sau universitățile nu sunt eligibile.

– să se cunoască și să respecte politicile Google privind nediscriminarea și utilizarea sponsorizărilor.

– să se dețină un site valabil cu conținut substanțial.

 

Site-ul trebuie să dețină anumite condiții, printre care:

– deținerea unui certificat SSL;

– o descriere clară a organizației, misiunii și activității;

– conținut relevant, actualizat și original;

– site-ul trebuie să fie user friendly;

– viteza site-ului trebuie să fie ridicată.

Activitățile comerciale, precum vânzarea de  bunuri sau servicii, nu sunt neapărat interzise, dar nu reprezenta scopul principal al site-ului și trebuie să aibă legătură cu actrivitatea ONG-ului. Fiecare activitate comercială trebuie să descrie modalitatea prin care susține misiunea organizației și modalitatea în care sunt utilizate fondurile, de exemplu, printr-un raport anual.

Mai multe informații despre serviciu și condițiile de eligibilitate puteți găsi aici

 

 



Cine-răspunde-pentru-accidentul-unde-sunt-implicate-mașini-autonome_-1.png

Am primit pe adresa redacției următoarea întrebare la care am răspuns și am considerat că ar fi util să postăm răspunsul și aici, pe blog.

Întrebare: O companie din UE doreste sa externalizeze o parte din activitatile sale catre noi; in acest sens are o serie de cerinte printre care si faptul ca doreste sa cerem de la toti angajatii pe acest proiect “a certificate of good conduct (German “polizeiliches Führungszeugnis”) or an equivalent foreign certificate without any record regarding an essential contractual obligation or a criminal offence. At the date of presentation, the certificate of good conduct shall not be older than three months”.

Eu echivalez acest certificat cu cazierul (sper ca nu gresesc?) pe care nu avem obiceiul sa il cerem. Conform Art. 10 GDPR mi-e clar ca nu e ok sa facem prelucrarea datelor din cazier pentru ca nu exista o cerinta legala in acest sens, insa de asemenea intelegerea mea este ca acest Articol 10 se refera doar la prelucrarile de date in temeiul consimtamantului, este corect?

Atunci intrebarea este: am putea sa facem prelucrarea datelor din cazier in virtutea interesului legitim? Sau in virtutea unei baze contractuale (desi contractul ar fi intre cele doua firme, nu intre noi si angajat)?

 

LegalUp: Prelucrarea datelor referitoare la condamnări penale sau infracțiuni, incluzând cazierul judiciar, este o prelucrare de categorii speciale de date, prin urmare temeiurile legale pentru prelucrările de date obișnuite (printre care contractul și interesul legitim) nu sunt aplicabile.

Art. 10 din GDPR prevede că „Prelucrarea de date cu caracter personal referitoare la condamnări penale și infracțiuni sau la măsuri de securitate conexe în temeiul articolului 6 alineatul (1) se efectuează numai sub controlul unei autorități de stat sau atunci când prelucrarea este autorizată de dreptul Uniunii sau de dreptul intern care prevede garanții adecvate pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate. Orice registru cuprinzător al condamnărilor penale se ține numai sub controlul unei autorități de stat.”.

Prin urmare, există doar două situații în care se poate prelucra cazierul:

  1. prelucrarea se efectuează sub controlul unei autorități de stat; sau
  2. prelucrarea este autorizată de dreptul Uniunii sau de dreptul intern care prevede garanții adecvate pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate.

În unele situații este într-adevăr permisă sau obligatorie colectarea cazierului la angajare (funcționari publici, gestionari, pasnici, consilieri juridici, medici), însă, în situația descrisă de dumneavoastră, cum nu ne puteam încadra pe niciunul din cazurile de mai sus și nu există temei legal, ar trebui să evitați colectarea cazierului pentru a respecta prevederile GDPR.

 



Cine-răspunde-pentru-căderea-țurțurilor_.png

Când vorbim de țurțuri, putem considera că ele nu aparțin nimănui, iar producerea unui accident ca urmare a desprinderii acestora de pe imobile nu este provoacată de nicio ființă umană, ci cu hazard. Cu toate acestea, doctrina juridică spune că „în măsura în care aceste lucruri ajung în perimetrul unui imobil care se află sub paza juridică a unei persoane (acumularea de zăpadă sau gheață pe acopeișul unei case, împrăștierea de nisip, fum, deșeuri sau substanțe toxice aduse de vânt), acesta trebuie să ia toate măsurile pentru a preveni producerea de prejucii, în caz contrar răspunderea sa urmând a fi angajată”1 

În această situație, intervine răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, reglementată prin art. 1376 din Codul Civil care prevede, prin alin. (1) faptul că „oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.” Pentru angajarea răspunderii, trebuie demonstrată de către victimă îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

 

1.Existența unui prejudiciu

2.Fapta lucrului constră într-un comportament anormal generat de hazard, respectiv deprinderea unei cantități de gheață de pe acoperișul unui imobil;

3.Legătura de cauzalitate, cu alte cuvinte producerea prejudiciului este urmarea desprinderii cantității de gheață.

4. Lucrul trebuie să se afle sub paza juridică a unei persoane

Cu privire la noțiunea de pază, apreciem că aceasta aparține persoanei care locuiește în imobil (iar nu proprietarului), care are obligația de a preveni prin orice mijloace un accident,  deoarece ea exercită la acel moment controlul și supravegherea imobilului. Cu toate acestea, cu privire la părțile comune din imobil considerăm că răspunderea aparține tuturor proprietarilor, iar dacă există o Asociație de Proprietari acesteia din urmă.

Scap de răspundere dacă semnalez printr-un anunț pericolul de cădere al țurțurilor?

Pe scurt, nu. Potrivit art. 1356 (2) „Printr-un anunţ nu poate fi exclusă sau limitată răspunderea delictuală pentru prejudiciile cauzate victimei. Un asemenea anunţ poate avea însă valoarea semnalării unui pericol, fiind aplicabile, după împrejurări, dispoziţiile Art. 1371 alin. (1).” Cu toate acestea, așa cum prevede teza a II-a a art. 1356 (2), publicarea unui anunț poate limita răspunderea doar pentru partea lui din culp, deoarece victima nu a evitat producerea prejudiciului, deși ar fi putut să o facă. În această situație, vinovăția fiind comună, instanța de judecată va aprecia, de la caz la caz, gradul de vinovăție al fiecărui actor, pentru a stabili, dacă este cazul, cuantumul daunelor materiale și/sau morale.

 


(1) G. Viney, P. Jourdain, Traite du droit civil, p. 692-693; Fl. A. Baias, „Nou Cod Civil. Comentariu pe articole”, p. 1451

photo-1502364069473-6237fca2b87e.jpg

La data de 26 ianuarie 2019 a intrat în vigoare Legea nr. 37/2018 privind promovarea transportului ecologic prin care s-au stabilit condițiile pe care trebuie să le îndeplinească achizițiile ulterioare în domeniul transportului, care se aplică inclusiv societăților de taxi.

Astfel, autoritățile publice locale, regiile autonome și societățile aflate în subordinea unităților administrativ-teritoriale vor achiziționa mijloace de transport călători acționate prin motoare cu propulsie electrică, tehnologii verzi de tipul Electrice, Hybrid, Hybrid Plug-In, Hydrogen (FCV), motoare cu propulsie pe gaz natural comprimat, motoare cu propulsie pe gaz natural lichefiat și motoare cu propulsie pe biogaz, în proporție de minimum 30% din necesarul de achiziții viitoare. Procentul va fi calculat din totalul numărului de autovehicule achiziționate într-un an. Aceste prevederi se aplică și în cazul mijloacelor de transport școlar.

Achizițiile anuale de autovehicule făcute de autoritățile publice pentru deservirea parcului propriu trebuie să conțină în proporție de cel puțin 20% autoturisme acționate prin tehnologii verzi de tipul Electrice, Hybrid, Hybrid Plug-In și Hydrogen (FCV).

Societățile cu capital privat care furnizează servicii publice de transport local și metropolitan sau în cadrul unei asociații de dezvoltare intercomunitară, inclusiv societățile de taxi, vor achiziționa, începând cu anul 2020, mijloace de transport călători acționate prin motoare cu propulsie electrică, tehnologii verzi de tipul Electrice, Hybrid, Hybrid Plug-In, Hydrogen (FCV), motoare cu propulsie pe gaz natural comprimat, motoare cu propulsie pe gaz natural lichefiat și motoare cu propulsie pe biogaz, în proporție de 30% din necesarul de achiziții viitoare.


date-22.png

Când am auzit aseară termenul, am crezut că e o exprimare jurnalistică. Am verificat apoi proiectul de ordonanță de urgență și… supriză! Sintagma „taxă pe lăcomie” se regăsește în proiectul de Ordonanță de urgențăprivind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, care se va aplica din 2019.

Și totuși… Ce e taxa pe lăcomie?

În ultimul an, tot mai mulți români cu credite s-au plâns de faptul că creșterea ROBOR a consecință creșterea în consecință a cuantumului ratelor datorate băncilor. Însă, pentru 2019, s-a găsit o soluție inedită la această problemă: introducerea unei taxe pe lăcomie pe active în zona bancară.

Taxa pe lăcomie se aplică dacă ROBOR la 3 luni şi ROBOR la 6 luni depăşesc, ca medie trimestrială, valoarea de 1,5%.

Prin urmare, dacă nivelul mediu al ROBOR la 3 și 6 luni rămâne la 1,5% sau mai mic, taxa este 0. Dacă media ROBOR este între 1,5 și 2%, taxa va fi 0,2%. Dacă media este între 2 și 2,4%, taxa este 0,4%. Pentru o medie între 2,5 -3%, taxa pe lăcomie este 0,6%. Pentru o medie între 3 și 3,5%, taxa este 0,9%. Dacă media trimestrială Robor depăşeşte cu peste 2 puncte procentuale pragul de referinţă, taxa de 0,9 % creşte progresiv cu câte 0,3 puncte procentuale la fiecare depăşire de 0,5 puncte procentual.

 

 

Specialiștii au identificat câteva efecte ale introducerii acestei noi taxe pe lăcomie, printre care:

  1. Ca răspuns, băncile, pentru a se proteja, ar putea reduce volumul creditelor acordate, ceea ce va avea impact direct asupra producției economiei și consumului intern.
  2. Întrucât majoritatea băncilor sunt deține de bănci din străinatate, existăp riscul ca băncile din străinătate să investească mai puțin în filialele din România.
  3. Băncile pot căuta și găsi alternatice pentru a transfera povara taxei către clienți, întrucât consumatorii finali sunt cei care duc greul taxelor.




date-21.png

Zvonurile circulă cum că Moș Crăciun nu prea ar mai ajunge anul ăsta pe la noi, pentru că ar fi șters toată baza de date ca să respecte GDPR. Îngrijorați, i-am făcut o vizită week-end-ul ăsta. Nu ne-au descurajat nămeții și gerul de -20 grade. Moșul ne-a primit la el acasă și ne-a întâmpinat cu ciocolată caldă cu aromă de portocale și cozonac. S-a așezat resemnat la birou, ne-a arătat o foaie goală și a început să ne povestească:

– Dragii Moșului, sunt puțin derutat. Sunt un SRL cu un singur asociat, fără angajați. În cele din urmă, l-am numit pe Rudolph DPO…, începe moșul cu vocea răgușită.

– Înțelegem… Și totuși, noi vă așteptăm pe 24 seara.

– Când am auzit de GDPR, m-am speriat. Aveam mult prea multe date personale despre toți copiii. Spiridușii au venit de zor prin mai astă-vară și mi-au spus că datele cu caracter personal ale copiilor sunt date sensibile și că trebuie să cer consimțământul tuturor părinților. Dar cum să obțin eu consimțământul a câteva miliarde de oameni?

– Și ce ați făcut?

– Am șters, oftează Moș Crăciun.

– Ce anume ați șters?

– Toată baza de date… Spiridușii și Doamna Crăciun mi-au zis că nu există altă variantă. „Gata moșule, atât a fost. E vremea să te pensionezi…”. Doamna Crăciun spunea să mergem într-o vacanță în Caraibe că s-a săturat de atâta frig… Am fost într-o vacanță prelungită și m-am întors abia ieri că, cine știe, poate se mai poate face ceva.

– Dar Moșule, de ce ai mers pe consimțământ? Ai fi putut utiliza interesul legitim și era suficientă informarea. Pune spiridușii să îți scrie o notă de informare și o analiză a interesului legitim și ai grijă ca alături de jucării să lași și nota de informare.

– Unde scrie asta? întreabă curios Moșul.

– Art. 5 lit. d coroborat cu art. 13 din GDPR.

Moș Crăciun își cheamă spiridușii și se pun să studieze Regulamentul și ghidurile Grupului de Lucru Art. 29. După o oră, Moșul e lămurit:

– La treabă, spiriduși! Analiză a interesului legitim și notă de informare. Ne pregătim pentru Crăciun! Unde e responsabilul cu protecția datelor? Ruuudooolph??

Apare Rudolph.

– Rudolph, recuperează toată baza de date. Te-am numit DPO, tu te ocupi de asta!

Rudolph zâmbește ștrengar:

– Eu nu primesc ordine, sunt independent!

 

Moș Crăciun deschide laptopul și dă câteva telefoane. Adaugă apoi:

– Văd că ai fost cuminte anul ăsta…

-Dar Moșule, ai zis că ai șters…

-Are Moșul backup.

 

 


photo-1523822050965-9c9f5813560c.jpg

În luna ianuarie a anului trecut, o femeie a fost ucisă de fostul concubin cu o armă de vânătoare. Ucigașul a fost condamnat definitiv la detențiune pe viață, însă prea târziu. Deși victima a fost amenințată cu moartea în repetate rânduri și a depus mai multe plângeri penale împotriva agresorului pentru vătămare corporală și amenințare, organele statului nu ar fi luat în timp util măsuri pentru a proteja viața victimei, tergiversând urmărirea penală, așa cum precizează Radu Chiriță, unul din avocații care au reprezentat familia victimei în instanță pe blogul său. 

Potrivit hotnews.ro prin decizia Curții de Apel Târgu Mureș, mai multe instituții ale statului, între care Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR), Ministerul Afacerilor Interne (MAI) şi Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) sunt obligate să plătească în total 150.000 de euro fiului și părinților unei femei care a fost împușcată în cap, de fostul concubin, cu o armă de vânătoare, în luna ianuarie a anului trecut.

„Cred că este una dintre cele mai importante soluţii obţinute de firma pe care o conduc, dacă nu cea mai importantă. Am obţinut o grămadă de achitări, am cîştigat la CEDO tot felul, am câştigat la CCR tot felul, am căştigat procese în care era vorba despre foarte mulţi bani etc. Totuşi, parcă niciodată nu m-am bucurat mai mult decât ieri, gândindu-mă că acel copil – care are acum 6 ani – are poate o şansă în viaţă. Nu ştiu dacă îşi va mai aduce aminte vreodată de mama sa, nu ştiu dacă va vorbi vreodată cu tatăl său, nu cred că banii pe care îi va primi de la stat o să îi schimbe viaţa cu totul. Dar ştiu că măcar, prin hotărârea Curţii de Apel Tg. Mureş, statul român şi-a cerut scuze. I-a oferit o sumă de bani care să îi ajute pe bunicii care îl cresc şi i-a oferit speranţă că poate va ajunge într-o ţară în care instituţiile se comportă responsabil.

O ţară în care poliţia nu mai susţine că nu o avut timp o săptămână să proteje viaţa unei persoane. În care poliţia nu mai susţine că violenţa domestică nu este o infracţiunea gravă, care să necesite o reacţie rapidă. În care STS nu va mai afirma că ei nu răspund de ceea ce spun operatorii 112, deşi şi unii şi alţii vor susţine asta în recurs. Sper că, poate, văzând hotărârea instanţei, vor ajunge totuşi în al 15-lea ceas la concluzia că au greşit. Şi data viitoare când o femeie mai este ameninţată cu moartea şi bătută, poliţia, STS şi statul român vor face ceva pentru a-i proteja viaţa. Dacă la anul vom avea mai puţine femei ucise în violenţe domestice, poate că asta se va datora şi hotărârii pe care o laud acum. Pentru toate astea, ca om, nu ca avocat implicat în dosar, mulţumesc celor două doamne din completul Curţii de Apel.”, scrie domnul avocat Radu Chiriță pe blogul său.

Decizia Curții de apel nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs la ICCJ.



date-19.png

Conform unui proiect de lege, șoferii vor putea fi amendați de poliție și pe baza întregistrărilor video primite de la alți participanți la trafic. 
Cu alte cuvinte, legislația va putea da posibilitatea poliției să constate contravențiile și să sancționeze șoferii cu amendă și/sau avertisment și pe baza probelor video primite de la alți participanții la trafic. Participanții la trafic vor da, în acest sens, o declarație privind autenticitatea și veridicitatea înregistrării tehnice video furnizate. Pentru a fi folosite ca probe, întregistrările video trebuie să permită stabilirea certă a numărului de înmatriculare, culorii, mărcii şi modelului vehiculului implicat în săvârşirea contraventiei, precum şi a datei, orei şi locului săvârşirii contravenţiei. 

În aceste situații, procesul-verbal de contravenție se poate încheia și în lipsa șoferului contaravenient, odată ce identitatea acestuia a fost stabilită de către organele statului.

Modificările aduse Codului Rutier, așa cum sunt trecute în proiectul de lege:

1. La articolul 6, după punctul 20 se introduce un nou punct, punctul 201, cu următorul cuprins:

„20(1). Mijloc tehnic video – dispozitiv folosit de participantul la trafic, chiar dacă nu este certificat, omologat şi verificat metrologic, care produce o înregistrare tehnică video, prin intermediul căreia se atestă desfăşurarea unui eveniment, şi cu ajutorul căreia se probează încălcări ale unor reguli de circulaţie, altele decât cele referitoare la nerespectarea vitezei maxime admise.”

2. La articolul 102 alineatul (1), după punctul 39 se introduc două noi puncte, pct. 40 şi pct. 41, cu următorul cuprins:

„40. falsificarea unei înregistrări tehnice Video prin contrafacere, alterare ori prin determinarea atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea înregistrării unor date sau împrejurarări, dacă a fost urmată de prezentarea acesteia unei unităţi de poliţie, de către făptuitor sau de către o altă persoană căreia fâptuitorul i-a înmânat-o spre prezentare, în scopul de a dovedi existenţa unei contravenţii sau săvârşirea acesteia de o anumită persoană.

41. prezentarea unei înregistrări tehnice video falsificate unei unităţi de poliţie, în scopul de a dovedi existenţa unei contravenţii sau săvârşirea acesteia de o anumită persoană.”

3. Alineatul (2) al articolului 109 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologie, folosite de Poliţia Română, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contraventiei.”

4. După alineatul (2) al articolului 109, se introduce un nou alineat, alin. (2^1), cu următorul cuprins:

„(2′) Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice video folosite de participanţii la trafic, dacă acestea permit stabilirea certă a numărului de înmatriculare, culorii, mărcii şi modelului vehiculului implicat în săvârşirea contraventiei, precum şi a datei, orei şi locului săvârşirii contravenţiei, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contraventiei.”

5. După alineatul (3) al articolului 109, se introduce un nou alineat, alin. (3^1), cu următorul cuprins:

„(3^1) În cazurile prevăzute la alin. (2^1), procesul—verbal se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după stabilirea identităţii conducătorului de vehicul; pentru constatarea contraventiei este necesară şi declaraţia participantului la trafic asupra faptelor ce constituie obiectul contraventiei şi asupra autenticităţii si veridicităţii înregistrării tehnice video furnizate, precum şi confirmarea faptelor de către martori, dacă există, menţionându-se acestea în procesul-verbal de constatare a contraventiei.“



date-16.png

Întrebare: Bună, LegalUp! În prezent, mi-a fost poprită indemnizația de creștere a copilului pe care o primesc lunar. M-am consultat cu o prietena care a absolvit Dreptul și am înțeles că nu se poate pune poprire pe indemnizația de creștere a copilului: Mă poți ajuta cu o opinie în acest sens?

 

 

 

 

Răspuns: Bună, dragă cititor al blogului nostru! Îți transmitem în cele ce urmează opinia noastră.

Legislația interzice în mod expres prin art. 729 alin. (7) din Codul de procedură civilă urmărirea silită a indemnizațiilor pentru creșterea copilului și ajutoarelor pentru îngrijirea acestuia.

Art. 729 alin. (7) din Codul de procedură civilă prevede că: „alocațiile de stat și indemnizațiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum și orice alte asemenea indemnizații cu destinație specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii.

De asemenea, art. 20 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor prevede că „Drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență nu pot fi urmărite silit decât în vederea recuperării, conform legii, a sumelor încasate necuvenit cu acest titlu.”

 

Pentru a obține desființarea popririi și restituirea sumelor de bani încasate, ar trebui să formulați contestație la executare în termen de 15 zile de la data la care ați primim inștiințarea asupra popririi la instanța de judecată competentă.


1523380774_656354_1523382404_noticia_normal-1200x675.jpg

O instanța din Germania a hotărât că, chiar și în cazurile în care produsele care au fost cumpărate de influenceri, postările acestora din urmă pe instagram trebuie etichetate ca reclamă publicitate dacă există o legătură către contul comerciantului.

O asociație împotriva concurenței neloiale din Germania a acționat în instanță un influencer cu 50k de followeri pe Instagram, care folosește platforma Instagram și blogul personal pentru a posta despre viața personală, dar și despre alte subiecte precum modă și tehnologie de consum. Potrivit Asociației, influencerul ar fi trebuit să eticheteze mai multe postări drept publicitate. Influencerul s-a apărat invocând că a cumpărat produsele prezentate în postări.

Ce a decis instanța din Germania?

Înainte de a hotârî, instanța s-a întrebat dacă activitatea influencerului constituie o practică comercială în sensul legii. Instanța a fost de părere că, din punct de vedere pur obiectiv, prezentarea bunurilor de către un influenncer are rolul de a promova vânzările, deoarece followerii sunt direcționați prin intermediul legăturilor către conturile de Instagram ale companiilor, intrând apoi în contact direct cu întreaga gamă de produse ale acestora din urmă. De asemenea, natura contului Instagram în cauză sugerează că aceasta constituie o practică comercială. Cu 50.000 de followeri, promovarea fiind principala sursă de venit, și existența unei adrese de afaceri la sediul unei agenții de publicitate, contul este orientat comercial. Chiar și informațiile emise de Medienanstalten [marca umbrelă a celor 14 autorități de presă din Germania], potrivit cărora produsele cumpărate de către o persoană nu trebuie să fie identificate ca publicitate, nu se aplică unei persoane cu un număr atât de mare de followeri. În plus, instanța a considerat că pârâtul acționează și pentru a-și promova propria companie, deoarece generează venituri din cooperarea cu alte companii și, prin urmare, are și interesul de a face apel la contul său Instagram. Orice motivație privată care ar putea exista din partea ei nu poate fi clar separată de motivația comercială care există, de asemenea. Identificarea posturilor ca și publicitate nu poate fi eliminată. Publicul larg pentru posturi include nu numai adepții care sunt familiarizați cu mecanismele Instagram, dar și cu grupurile care au nevoie de protecție, cum ar fi copiii care, din cauza lipsei lor de experiență, nu ar putea să recunoască caracterul promoțional al posturilor.

Ca reacție la această decizie, unii influenceri din Germania etichează fiecare postare drept publicitate.

Decizia nu este definitivă și a fost atacată la instanța superioară, care va trebui să se pronunțe asupra următoarelor dileme:

  • Cum va răspunde legea la realitatea că, pentru un influencer, viața personală și cea de afaceri sunt una și același lucru?
  • Cei care aleg această „profesie” nu mai pot fi considerate persoane private pe social media?

 


Sursa aici