Transferul proprietății în contractul de vânzare

Ca urmare a încheierii unui contract de vânzare, vânzătorul are mai multe obligații față de cumpărător, respectiv o obligație privind transferul proprietății (sau a altui drept), o obligație de a preda bunul și o obligație de a garanta contra evicțiunii și contra viciilor bunului vândut. În mod corelativ, și cumpărătorul are mai multe obligații față de vânzător: obligația de a plăti prețul, obligația de prelua bunul și obligația de suporta cheltuielile contractului de vânzare.

Transferul proprietății sau a dreptului vândut

Cu titlu preliminar, este important să amintim că printr-un contract de vânzare se poate transfera, conform art. 1650 Cod Civil, atât dreptul de proprietate, cât și alt drept (e.g., un drept real, un drept de creanță). Împreună cu bunul vândut, se transferă și toate drepturile și acțiunile accesorii ale bunului, precum și dreptul de a culege fructele. Conform art. 1692 Cod Civil, fructele bunului vândut se cuvin cumpărătorului din ziua transmiterii dreptului de proprietate.

În trecut, transferul proprietății opera prin tradițiune. De exemplu, în Roma Antică, remiterea unui bun echivala cu transmiterea dreptului de proprietate. În actuala legislație română, transferul proprietății operează automat la încheierea contractului de vânzare, chiar dacă bunul nu a fost predat, iar prețul nu a fost plătit.

De la acesta regulă există și excepții, ca de exemplu:

  1. Transferul proprietății asupra unui bun viitor. Atunci când se vinde un bun viitor, transferul proprietății operează la momentul la care bunul s-a realizat[1].
  2. Strămutarea proprietății bunurilor imobile se realizează conform dispozițiilor de carte funciară (art. 1676 Cod Civil).
  3. Bunurile de gen (fungibile) se transferă la data individualizării acestora (prin predare, numărare, cântărire, măsurare, etc) – art. 1678 Cod Civil.
  4. Vânzarea bunului altuia operează astfel: transferul proprietății în acest caz operează atunci când vânzătorul asigură transmiterea dreptului de proprietate, fie prin dobândirea bunului, fie prin obținerea ratificării vânzării de către proprietar.
  5. La vânzarea după mostră sau model, proprietatea se transferă atunci când bunul a fost predat.
  6. La vânzarea pe încercate, dreptul de proprietate se transferă dacă bunul corespunde unor criterii și la momentul expirării duratei încercării conform art. 1681 Cod Civil.
  7. La vânzarea pe gustate, dreptul de proprietate se transferă doar dacă bunul corespunde gusturilor cumpărătorului.

În plus, transferul proprietății nu operează automat în situația în care părțile au inclus în contract o clauză privind rezerva proprietății. O astfel de clauză prevede că transferul proprietății nu operează de la vânzător la cumpărător atât timp cât prețul nu este plătit vânzătorului.

 

Referințe:

[1] V. Nemeș, G. Fierbințeanu, Dreptul contractelor civile și comerciale. Teorie, jurisprudență, modele, Ed. Hamangiu, 2020, p. 59.




Pune o întrebare

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

MAI MULTE ARTICOLE




Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!