Ce înseamnă prejudiciu? Dacă aruncăm o privire în DEX, vom afla că prejudiciul înseamnă o pagubă, o daună sau o știrbire a onoarei sau reputației cuiva. Care este însă definiția juridică a noțiunii de prejudiciu? Deși Codul Civil nu oferă o definiție concretă a prejudiciului, prejudiciul a fost definit ca dauna provocată altor persoane sau altor bunuri în mod voluntar sau involuntar[1]. Prejudiciul poate fi cauzat de fapta unei persoane, de fapta unui animal, de fapta unui lucru, de apariția unui eveniment natural. Prejudiciul poate afecta patrimoniul sau persoana victimei. Dacă prejudiciul afectează patrimoniul persoanei, spunem că prejudiciul este patrimonial. Într-o asemenea situație, prejudiciul poate consta, de exemplu, într-o pierdere sau în suprimarea sau reducerea veniturilor. Dacă este afectată persoana, victima resimțind o suferință morală sau fizică (e.g. este afectată onoarea, reputația unei persoane), spunem că prejudiciul este nepatrimonial. Potrivit dreptului civil român, răspunderea pentru prejudiciul adus persoanei trebuie să fie integrală, despăgubirea trebuind să cuprindă pierderea suferită, câștigul nerealizat și cheltuielile efectuate pentru a evita sau limita prejudiciul (art. 1385 Cod Civil). Art. 1385 Cod Civil prevede faptul că se vor putea obține despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor, dacă producerea prejudiciului este neîndoielnică.
Prejudiciul poate fi cauzat atât de o faptă a omului, cât și de fapte care nu constau într-o conduită umană, ca de exemplu prejudiciu cauzat de lucruri sau animale, de un accident nuclear, de defectele unor produse[2].
Prejudiciul reprezintă una dintre condițiile privind angajarea răspunderii civile delictuale sau răspunderii civile contractuale. Depăgubirea pentru prejudiciul cauzat constă în acordarea unei sume de bani, cunoscute sub denumirea de daune-interese[3].
În dreptul mediului, prejudiciul poartă denumirea și de „daună ecologică”.
Prejudiciul poate fi de mai multe feluri:
1. Prejudiciu patrimonial sau material care constă în diminuarea patrimoniului și derivă din încălcarea drepturilor și intereselor economice ale unei părți vătămate, cum ar fi distrugerea unui bun, pierderea clientelei, ruperea abuzivă a unor negocieri. Prejudiciul patrimonial sau material este alcătuit din paguba efectiv suferită și din câștigul nerealizat[4].
2. Prejudiciul nepatrimonial sau moral reprezintă durerile fizice sau suferințele care sunt provocate unei persoane[5]. În doctrină, prejudiciile nepatrimoniale au fost definite ca „acele consecințe dăunătoare, fără valoare economică, reprezentând durerea psihică cauzată prin vătămarea integrității corporale ori sănătății unei persoane sau prin atingerea adusă drepturilor aferente personalității unui cetățean sau unei persoane juridice”[6]. Compensarea prejudiciului nepatrimonial sau moral se realizează prin acordarea unor daune morale.
[1] Conform
dictionnaire-juridique.com.
[2] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, Drept Civil. Obligațiile, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 319.
[3] Conform
dictionnaire-juridique.com.
[4] I. Adam,
Tratat de drept civil. Obligațiile. Volumul I. Contractul, Ed. C.H. Beck, București, 2017, p. 965.
[5] Idem, p. 965.
[6] L. R. Boilă în Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.),
Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 1689.
