Potrivit art. 1549 Cod Civil, în cazul în care, fără justificare, debitorul nu execută contractul, iar creditorul nu cere executarea silită a obligațiilor contractuale, acesta din urmă (creditorul) are dreptul la rezoluțiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum și la daune-interese, dacă i se cuvin.
Rezoluțiunea și rezilierea sunt sancțiuni ale neexecutării obligațiilor din contractele sinalagmatice, având ca temei reciprocitatea și interdependența ce izvorăsc din aceste contracte.
Rezoluțiunea contractului este sancțiunea care poate interveni în cazul neexecutării, de regulă, culpabile a obligațiilor izvorâte dintr-un contract (în principiu, sinalagmatic) cu executare uno ictu, constând în desființarea retroactivă a acestuia.
Rezilierea contractului este sancțiunea care intervine în cazul neexecutării, de regulă, culpabile a unei obligații izvorâte dintr-un contract (în principiu, sinalagmatic) cu executare succesivă, constând în desfacerea contractului respectiv (numai pentru viitor).
Asemănări între rezoluțiune și reziliere
- Reprezintă sancțiuni care intervin în cazul neexecutării, de regulă, culpabile a unei obligații izvorâte dintr-un contract (în principiu, sinalagmatic);
- Pot opera în aceleași modalități: pe cale judiciară, unilaterală sau de plin drept.
După modul de operare, rezoluțiunea sau, după caz, rezilierea, poate fi:
- judiciară– se dispune, la cerere, de către organul de jurisdicție;
- unilaterală– operează prin declarația de rezoluțiune a părții interesate;
- de plin drept– intervine fie în cazurile expres prevăzute de lege, fie atunci când părțile au convenit astfel.
!Dacă nu se prevede altfel, dispozițiile privitoare la rezoluțiune se aplică și în cazul rezilierii [art.1549 alin.(3) C.Civ.].
Deosebiri între rezoluțiune și reziliere
1.Prima deosebire:
- Rezoluțiunea se aplică contractelor cu executare dintr-o dată;
- Rezilierea se aplică contractelor cu executare succesivă.
După modul de executare, contractele civile se clasifică în:
- contracte cu executare dintr-o dată (imediată, uno ictu)– contracte a căror executare presupune una sau mai multe prestații din partea debitorului, care se execută instantaneu, iar nu continuu sau succesiv. De exemplu: contractul de vânzare (ca regulă), donația, schimbul etc.
- contracte cu executare succesivă- contracte a căror executare presupune mai multe prestații eșalonate în timp. De exemplu: contractul de locațiune, de arendare, de societate, de furnizare de servicii, de întreținere, de rentă viageră, de antrepriză, de asigurare.
NB: prin voința lor, părțile pot conveni ca un contract cu executare dintr-o dată să capete o executare succesivă (de exemplu, o vânzare cu plata prețului în rate).
2. A doua deosebire:
- Rezoluțiunea nu intervine atunci când neexecutarea este de mică însemnătate; Orice stipulație contrară este considerată nescrisă. În acest caz, intervine, dacă există posibilitatea, reducerea prestațiilor. [art.1551 alin.(1) teza I și a III-a și alin.(2) C.Civ.);
- Rezilierea intervine atunci când neexecutarea este de mică însemnătate și are caracter repetat. Orice stipulație contrară este considerată nescrisă. [art.1551 alin.(1) teza II și a III-a C.Civ.).
3. A treia deosebire:
- Rezoluțiunea operează cu titlu retroactiv, de la momentul încheierii contractului [art. 1554 alin.(1) teza I C.Civ.]; Cu alte cuvinte, rezoluțiunea are ca efect desființarea retroactivă a contractului (ex tunc). Potrivit legii civile, contractul desființat prin rezoluțiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat.
- Rezilierea operează numai pentru viitor, de la momentul intervenirii sancțiunii [art.1554 alin.(3) C.Civ.].Rezilierea are ca efect desfacerea pentru viitor a contractului (ex nunc). Potrivit legii civile, contractul reziliat încetează doar pentru viitor. Astfel, efectele produse până la data rezilierii nu vor fi atinse.
4. A patra deosebire:
- Rezoluțiunea– la cerere, se va putea dispune repunerea părților în situația anterioară prin restituirea prestațiilor executate [art.1554 alin.(1) teza a II-a C.Civ.]; Principiul restabilirii situației anterioare prin restituirea prestațiilor (restitutio in integrum) presupune că tot ce s-a executat în baza unui act anulat trebuie restituit (în natură sau, după caz, prin echivalent), astfel încât părțile raportului juridic să se găsească în situația în care ar fi fost dacă actul nu s-ar fi încheiat niciodată.Prin urmare, fiecare parte este ținută să restituie celeilalte părți prestațiile primite, dacă prin lege nu se dispune altfel. Restituirea prestațiilor are loc în condițiile art.1635-1649, C.Civ.
- Rezilierea – nu se mai poate dispune restituirea prestațiilor deja executate.
Surse bibliografice: Articol Rezoluțiunea și rezilierea. Asemănări și Deosebiri:
- Gabriel Boroi, Mona-Maria Pivniceru, Carla Alexandra Anghelescu, Bogdan Nazat, Ioana Nicolae,Tudor-Vlad Rădulescu, Fișe de Drept Civil, ediția a 3-a, editura Hamangiu, 2018.
- Stanciu D. Cărpenaru, Tratat de Drept Comercial român, ediția a VI-a, actualizată, editura Universul Juridic, 2019.
- Stănciulescu Liviu, Dreptul contractelor civile. Doctrină și jurisprudență, ediția a 3-a, revizuită și adăugită, editura Hamangiu, 2017.
Autorea articolului este Diana Tarus, studentă Facultatea de Drept, Galați
