Contractul de mandat este reglementat în Codul Civil la art. 2009-2071 și reprezintă acel contract prin care o parte (mandatarul) se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți (mandantul). Contractul de mandat poate avea ca obiect și încheierea unor acte juridice pentru ocrotirea persoanei mandantului în situațiile în care a intervenit incapacitatea mandantului de a se îngriji de persoana sau de bunurile sale[1]. Contractul de mandat poate avea ca obiect orice act juridic, cu excepția celor care trebuie încheiate în mod personal[2] (e.g., căsătoria, logodna, testamentul, contractul de muncă). Contractul de mandat poate fi cu reprezentare sau fără reprezentare. În cazul mandatului cu reprezentare, actele juridice se încheie în numele mandantului. În schimb, în cazul mandatului fără reprezentare, actele juridice se încheie în numele mandantului. În cazul mandatului fără reprezentare, terții contractanți nu intră în raporturi juridice cu mandantul, ci doar cu mandatarul[3].
Contractul de mandat. Caractere juridice
În general, contractul de mandat este consensual deoarece nu trebuie să respecte o anumită formă cerută de lege. Cu toate acestea, contractul de mandat poate fi și un contract solemn atunci când este dat pentru încheierea unui act juridic supus unei anumite forme cerute ad validitatem, ca de exemplu în situațiile unui mandat oferit pentru încheierea unui contract de dobândire a unui bun imobil[4].
Contractul de mandat poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Mandatul dintre două persoane fizice este prezumat a fi cu titlu gratuit. Cu toate acestea, dacă mandatul este dat pentru acte de exercitare a unei activități profesionale se prezumă a fi cu titlu oneros.
Contractul de mandat poate fi unilateral sau bilateral (sinalagmatic). Dacă mandatul este cu titlu gratuit, contractul este unilateral deoarece mandantul nu are obligații față de mandatar[5]. Dacă mandatul este cu titlu oneros, contractul de mandat va fi sinalagmatic[6] deoarece ambele părți (și mandantul și mandatarul) vor avea obligații una față de cealaltă. Mandatarul va fi obligat să încheie actul juridic/actele juridice pe seama mandantului, iar mandantul va fi obligat să achite remunerația stabilită în contract.
Contractul de mandat poate fi cu executare uno ictu sau cu executare succesivă[7].
Mandatul cu reprezentare
Contractul de mandat cu reprezentare este acela care se încheie pe seama mandantului și în numele acestuia[8].
Exemplu: Andrei (mandant) încheie un contract de mandat cu Maria (mandatar) prin care o împuternicește pe Maria să cumpere o casă în Sinaia. Conform mandatului, Maria (mandatar) îl reprezintă pe Andrei (mandant) la încheierea contractului de vânzare cu terțul C. Fiind un contract de mandat cu reprezentare, contractul de vânzare se va încheia pe seama lui Andrei (mandant) și în numele acestuia. Astfel, pe contractul de vânzare va figura numele lui Andrei (mandant) drept cumpărător.
În doctrină, contractul de mandat cu reprezentare a fost definit ca fiind „contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie acte juridice pe seama și în numele altei persoane, numite mandant, în baza împuternicirii acordate de mandant”.
Forma, durata și întinderea mandatului cu reprezentare
Contractul de mandat este încheiat, de regulă, sub forma înscrisului sub semnătură privată[9]. Forma scrisă sau forma autentică este obligatorie doar atunci când legea cere o astfel de formă[10] ad validitatem. Cu toate acestea, art. 2013 alin. (2) din Codul Civil prevede faptul că mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme, trebuie să respecte acea formă, sub sancțiunea aplicabilă actului însuși. De exemplu, mandatul dat pentru încheierea unui contract de vânzare cu privire la un imobil din București trebuie să respecte forma autentică, sub sancțiunea nulității absolute. Cu toate acestea, mandatul nu trebuie să îmbrace aceeași formă cu a actului pentru care a fost acordat dacă forma este obligatorie doar pentru opozabilitatea actului.
Mandatul poate fi acceptat și tacit de către mandatar atunci când privește acte a căror încheiere intră în exercitarea profesiei mandatarului sau privește acte pentru care mandatarul și-a oferit serviciile în mod public sau direct mandantului. În aceste situații, în absența unui refuz neîntârziat, se prezumă că mandatul a fost acceptat.
Dacă părțile nu au prevăzut durata contractului de mandat, acesta încetează în 3 ani de la încheierea lui.
Mandatul se întinde asupra tuturor actelor necesare încheierii lui chiar dacă nu au fost prevăzute în mod expres în contract.
Mandatul poate fi general sau special[11]. Mandatul general autorizează mandatarul să efectueze doar acte de conversare și administrare. Pentru efectuarea unor acte de dispoziție este nevoie de un mandat special. Mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres pentru a încheia orice acte de dispoziție, acte de înstrăinare sau grevare, tranzacții sau compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin sau pentru a intenta acțiuni în justiție. În privința mandatului de ocrotire, lucrurile stau diferit. Prin mandatul de ocrotire, mandatarul poate fi împuternicit expres cu administrarea deplină a bunurilor mandantului.
Contractul de mandat. Obligațiile mandatarului
Ca urmare a încheierii contractului, în sarcina mandatarului se nasc mai multe obligații[12]:
Obligația de a îndeplini mandatul
Dacă mandatul este cu titlu oneros, acesta trebuie executat cu diligența unui bun proprietar. Dacă mandatul este cu titlu gratuit, el va trebui executat cu diligența pe care mandatarul o manifestă în propriile afaceri. Astfel cum s-a afirmat în doctrină, diligența mandatarului cu titlu gratuit se analizează cu mai puțină rigurozitate[13].
În general, mandatarul nu poate depăși limitele stabilite în contract și instrucțiunile date de către mandant. În mod excepțional, el se poate abate de la instrucțiunile primite, dacă sunt respectate, în mod cumulativ, următoarele condiții:
- Mandatarului îi este imposibil să îl înștiințeze în prealabil pe mandant;
- Se prezumă că mandantul ar fi aprobat abaterea de la limite dacă ar fi cunoscut împrejurările;
- Mandatarul îl înștiințează de îndată pe mandant cu privire la schimbările aduse executării contractului.
Obligația de informare (notificare) a mandantului
Potrivit art. 2018 alin. (2) Cod Civil, mandatarul este obligat să îl informeze pe mandant dacă apar împrejurări care pot determina revocarea sau modificarea mandatului.
Obligația de a da socoteală
Mandatarul are față de mandant o obligație de a da socoteală despre gestiune și de a remite mandantului tot ceea ce a primit în executarea mandatului, inclusiv în situația în care ceea ce ar primit nu ar fi fost datorat mandantului. În doctrină, această din urmă obligație mai poartă denumirea și de „obligație de predare”[14], mandatarul fiind obligat să predea mandantului orice a primit (e.g., bani, înscrisuri, bunuri), chiar dacă acestea din urmă nu se cuvin mandantului.
Obligația de conservare
Cu ocazia executării mandatului, este posibil ca mandatarul să primească anumite bunuri. În privința acestor bunuri, mandatarul are o obligație de conservare (art. 2019 alin. (2) Cod Civil). Dacă bunurile prezintă semne de deteriorare sau au ajuns cu întârziere, mandatarul va putea exercita drepturile mandantului față de terți (e.g., restituirea bunurilor, solicitarea reparațiilor sau a înlocuirii acestora). În caz de urgență, mandatarul poate proceda la vânzarea acestor bunuri cu diligența unui bun proprietar.
Obligația de a restitui sumele de bani și dobânzile aferente
Mandatarul trebuie să restituie sumele de bani și dobânzile aferente. Dacă a utilizat sumele în folosul său, el va datora dobânzi începând cu ziua întrebuințării. Pentru sumele neutilizate în interes propriu, el va datora dobânzi începând cu ziua în care a fost pus în întârziere.
Obligația de îndeplini personal mandatul
Ca regulă generală, mandatarul este obligat să îndeplinească personal mandatul. Totuși, mandatarul își poate substitui o altă persoană dacă a fost autorizat în mod expres prin contractul de mandat. Mai mult, chiar și atunci când nu există o autorizație expresă, mandatarul își poate substitui în mod excepțional o altă persoană dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:
- Au apărut împrejurări neprevăzute care îl împiedică să îndeplinească personal mandatul;
- Îi este imposibil să îl înștiințeze în prealabil pe mandant despre apariția acestor împrejurări;
- Se poate aproba că mandantul ar fi aprobat substituirea dacă ar fi cunoscut împrejurările; și
- Mandatarul îl înștiințează de îndată pe mandant cu privire la substituire.
Cum decurg lucrurile atunci când mandatarul își substituie o altă persoană? Va răspunde mandatarul pentru persoana pe care și-a substituit-o? Regulile din Codul Civil sunt clare. Dacă substituirea nu a fost autorizată de mandant, mandatarul răspunde pentru actele persoanei care îl substituie ca și cum le-ar fi îndeplinit eu însuși. În schimb, dacă substituirea a fost autorizată de mandant, atunci mandatarul va răspunde doar pentru diligența cu care a ales persoana și i-a oferit instrucțiunile privind executarea mandatului. Conform art. 2024 Cod Civil, mandantul are, în toate cazurile, acțiune directă împotriva persoanei pe care mandatarul și-a substituit-o.
Obligațiile mandantului
Mandantul are mai multe obligații. În primul rând, el are o obligație de a suporta cheltuielile mandatului. Astfel, mandantul va fi obligat să restituie mandatarului cheltuielile efectuate împreună cu dobânda legală aferentă. Dobânda va curge de la data efectuării cheltuielilor. În al doilea rând, el are o obligație de a acoperi prejudiciul cauzat mandatarului în executarea mandatului atunci când prejudiciul nu provine din culpa mandatarului. În al treilea rând, el are obligația de a achita mandatarului remunerația stabilită în contract inclusiv în situația în care, fără culpa mandatarului, mandatul nu a putut fi executat. Ca o garanție că mandatarul va primi toate sumele cuvenite de la mandant, legea instituie în favoarea mandatarului un drept de retenție asupra bunurilor primite cu ocazia executării mandatului sau pe seama acestuia.
Mandatul de ocrotire. Dispoziții speciale
Codul Civil cuprinde dispoziții speciale cu privire la mandatul de ocrotire al unor persoane ale căror facultăți mintale s-au deteriorat. Mandatul de ocrotire se încheie prin înscris autentic notarial. Mandatul de ocrotire este acordat de către o persoană care are capacitate deplină de exercițiu pentru situația în care nu ar mai putea să se îngrijească de persoana sa ori să își administreze bunurile. La momentul la care se încheie contractul de mandat la notar, persoana se află în deplinătatea facultăților mintale, însă decide să acorde, cu titlu preventiv, un mandat pentru cazul în care își va pierde total sau parțial facultățile mintale. Executarea mandatului va începe doar dacă va surveni deteriorarea facultăților mintale ale mandantului. Apariția deteriorării mintale a mandantului este o condiție suspensivă. Dacă această condiție nu se va îndeplini, contractul de mandat nu se va executa. Mandatul de ocrotire este supus încuviințării instanței de tutelă.
Contractul de mandat. Încetarea mandatului
Mandatul încetează în condițiile în care încetează în general contractele (art. 1321): prin executare, acordul părților, ajungere la termen, imposibilitate fortuită de executare, îndeplinirea sau neîndeplinirea unei condiții. În plus față de aceste cazuri generale de încetare a contractului, mandatul încetează și în alte trei situații speciale:
- Revocarea mandatului de către mandant;
- Renunțarea mandatarului la mandat;
- Moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului sau al mandatarului.
Aceste cazuri speciale de încetare a mandatului sunt descrise, pe larg, la art. 2030-2038 Cod Civil.
Contractul de mandat fără reprezentare
Mandatul fără reprezentare este contractul prin care mandatarul încheie actele în numele său, dar pe seama mandantului. El va figura pe contractele pe care îl încheie, iar nu mandantul. Mai mult, el își va asuma față de terți obligațiile care rezultă din aceste contracte. Terții nu vor avea niciun raport juridic cu mandantul. Cu toate acestea, mandantul va putea exercita împotriva terților drepturile de creanță născute din executarea mandatului. Pentru a face acest lucru trebuie să se substituie mandatarului. Substituirea nu se va putea realiza dacă mandantul nu și-a executat propriile obligații față de mandatar.
Contractul de comision, contractul de consignație și contractul de expediție sunt specii ale mandatului fără reprezentare.
Referințe:
[1] Art. 2009 alin. (2) prevede că „Mandatul poate avea ca obiect şi încheierea actelor destinate să asigure, în cazul survenirii incapacităţii mandantului de a se îngriji de persoana sa ori de a-şi administra bunurile, ocrotirea persoanei mandantului, administrarea, în tot sau în parte, a bunurilor sale şi, în general, bunăstarea sa morală şi materială”.
[2] V. Nemeș, G. Fierbințeanu, Dreptul contractelor civile și comerciale. Teorie, jurisprudență, modele, Ed. Hamangiu, 2020, p. 319.
[3] G. Piperea în Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Codul Civil. Comentariu pe articole, Ediția 3, Ed. C. H Beck, București, 2021, p. 2369.
[4] V. Nemeș, G. Fierbințeanu, op. cit., p. 320.
[5] Idem, p. 322.
[6] Ibidem.
[7] Ibidem
[8] G. Piperea în Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), op. cit., p. 2367.
[9] Idem, p. 2374.
[10] Ibidem.
[11] Ibidem.
[12] V. Nemeș, G. Fierbințeanu, op. cit., p. 334.
[13] G. Piperea în Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), op. cit., p. 2380.
[14] Ibidem.
Image by snowing on Freepik
