Potrivit art. 1172 alin. (1) Cod Civil, un act juridic cu titlu oneros este acela prin intermediul căruia fiecare parte urmărește un avantaj în schimbul obligațiilor pe care și le-a asumat. Ele se deosebesc de actele juridice cu titlu gratuit prin care o parte urmărește să procure altei părți un beneficiu, fără a obține un avantaj în schimb. De exemplu, în contractul de vânzare, vânzătorul dorește să obțină o sumă de bani în schimbul bunului oferit, iar cumpărătorul dorește să obțină bunul în schimbul prețului. În contractul de locațiune, locatorul dorește să obțină prețul locațiunii, iar locatorul dorește să utilizeze bunul care face obiectul locațiunii. În doctrină s-a subliniat faptul că un act juridic cu titlu oneros nu trebuie confundat cu actele sinalagmatice, „de exemplu: fideiusiunea remunerată, atunci când remunerația este plătită de debitorul obligației garantate, iar nu de creditor, este un contract cu titlu oneros și unilateral, iar nu sinalagmatic (obligațiile nefiind reciproce și interdependente); împrumutul cu dobândă este un contract cu titlu oneros, dar unilateral, iar nu sinalagmatic etc”[1].
Care este importanța practică a clasificării actelor juridice în acte cu titlu oneros și acte cu titlu gratuit? În doctrină s-a explicat astfel:
„Clasificarea contractelor în contracte cu titlu oneros și contracte cu titlu gratuit prezintă importanță practică majoră din mai multe puncte de vedere: a) de regulă, considerarea persoanei este un criteriu care determină intenția în cazul liberalităților (astfel încât ele ar trebui considerate ca prezumate intuitu personae), iar în cazul celeilalte categorii, de regulă, nu; (b) sub aspectul conținutului obligațional, garanțiile înstrăinătorului sunt mai restrânse sau lipsesc în cazul liberalităților; (c) interesele legate de protecția familiei, a patrimoniului familiei și a consimțământului impun donației condiții speciale de încheiere și efectivitate (formă, formalități suplimentare în cazul donației mobiliare, consimțământul celuilalt soț în cazul donației chiar și de bunuri mobile etc.), aceasta fiind subordonată unui regim juridic special (poate fi supusă raportului succesoral sau reducțiunii); d) în raporturile cu terții, cele două acte au un regim juridic diferit (e.g.: acțiunea pauliană este mai lesne de formulat împotriva dobânditorului cu titlu gratuit; în materie de simulație a actelor cu titlu gratuit, legiuitorul instituie numeroase prezumții legale de interpunere de persoane; regimul fiscal al liberalităților este diferit de cel al contractelor oneroase)”[2].
Actele cu titlu oneros se subclasifică în acte comuntative sau acte aleatorii.
[1] G. Boroi, C. A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea Generală, Ediția a 3-a, Ed. Hamangiu, București, 2021, p. 127.
[2] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, Drept Civil. Obligațiile, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 46.
