Contractul de vânzare a apărut odată cu moneda[1]. Înainte de monedă, oamenii făceau schimburi între bunuri (troc)[2]. Astăzi contractul de vânzare este reglementat în Codul Civil la art. 1650 – 1762. Potrivit doctrinei, contractul de vânzare ar putea fi definit ca fiind contractul prin care se strămută dreptul de proprietate sau un alt drept asupra unui bun în schimbul unui preț plătit în bani[3]. Potrivit art. 1650 Cod Civil, prin contractul de vânzare se poate strămuta nu doar dreptul de proprietate asupra unui bun, ci și alt drept sau dezmembrământ al dreptului de proprietate (e.g., drepturi reale, drepturi de creanță, drepturi de proprietate intelectuală)[4]. Vânzarea unui drept de creanță poartă denumirea de cesiune de creanță.
Contractul de vânzare – înstrăinarea unui drept
Cu toate acestea, astfel cum se remarcă în doctrină, „nu pot fi înstrăinate prin vânzare drepturile nepatrimoniale și cele patrimoniale care au caracter strict personal (dreptul real de uz, dreptul de abitație, în anumite cazuri prevăzute de lege) sau sunt drepturi cu caracter intuitu personae (dreptul de întreținere – indiferent de izvorul său, dreptul la pensie) și nici dreptul de proprietate publică, respectiv drepturile reale corespunzătoare dreptului de proprietate publică, și, în general, bunurile declarate de lege inalienabile”[5]. În mod similar, nici bunurile afectate de o clauză de inalienabilitate nu pot fi vândute.
În ceea ce privește acest contract, este important de menționat că prețul trebuie să fie plătit în bani. Dacă prețul nu s-ar plăti în bani, ci în alte bunuri sau servicii, nu ar mai fi vorba de un contract de vânzare, ci de alt contract (e.g., contract de schimb). Ca o consecință a încheierii unui contract de vânzare, părțile (vânzătorul și cumpărătorul) au diverse drepturi și obligații. Vânzătorul are obligația de a transmite proprietatea asupra bunului, de a preda bunul, de a garanta contra viciilor evicțiunii, iar cumpărătorul are obligația de a prelua bunul și de a plăti prețul. Aceste obligații specifice ale părților sunt cunoscute în doctrină ca efecte ale contractului de vânzare.
Efectele contractului de vânzare în Noul Cod Civil
Ca un efect al contractului de vânzare, în actuala legislație, de regulă, transferul dreptului de proprietate operează automat la încheierea contractului. Transferul operează automat, fără vreo formalitate deosebită și chiar dacă bunul nu a fost predat, iar prețul nu a fost plătit. De la această regulă există și excepții. De exemplu imobilele trebuie înscrise în cartea funciară pentru a opera transferul proprietății.
Referințe:
[1] P. Malaurie, L. Aynès, P.-Y. Gautier, Drept civil. Contractele Speciale, Ed. Wolters Kluwer, 2007, trad. Diana Dănișor, p. 37.
[2] Ibidem.
[3] C. Macovei/ Gheorgiu în Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Codul Civil. Comentariu pe articole, Ediția 3, Ed. C. H Beck, București, 2021, p. 2021.
[4] V. Nemeș, G. Fierbințeanu, Dreptul contractelor civile și comerciale. Teorie, jurisprudență, modele, Ed. Hamangiu, 2020, p. 3.
[5] Ibidem.
