Ce este condiția suspensivă potrivit Noului Cod Civil? Potrivit art. 1400 din Codul Civil, condiția suspensivă este condiția de îndeplinirea căreia depinde eficacitatea obligației. Dacă condiția nu se îndeplinește, actul juridic nu produce niciun efect. Astfel, obligația nu există la data încheierii contractului, ci se naște la momentul îndeplinirii condiției, iar concomitent cu nașterea obligației se va naște și dreptul subiectiv corelativ[1]. În doctrină a fost furnizat următorul exemplu: „îți vând garsoniera mea dacă voi fi transferat în altă localitate”[2]. Într-o asemenea situație, vânzarea depinde de îndeplinirea condiției „dacă voi fi transferat în altă localitate”. Până la îndeplinirea condiției nu există nici obligație și nici drept corelativ. Alte exemple privesc „vânzarea pe încercate, care <<se încheie sub condiția suspensivă ca, în urma încercării, bunul să corespundă criteriilor stabilite la încheierea contractului ori, în lipsa acestora, destinației bunului, potrivit naturii sale>>; dacă durata încercării nu a fost convenită și din uzanțe nu rezultă altfel, condiția se consideră îndeplinită în cazul în care cumpărătorul nu a declarat că bunul nu este satisfăcător în termen de 30 de zile de la predarea bunului (art. 1681 alin. (1) și (2) Cod Civil); […] <<vânzarea bunului cu privire la care există un drept de preemțiune legal sau convențional se poate face către un terț numai sub condiția suspensivă a neexercitării dreptului de către preemptor>> (art. 1731 C. Civil); vânzarea bunului altuia, dreptul de proprietate al cumpărătorului fiind afectat de condiția suspensivă a asigurării transmiterii dreptului de proprietate de la titularul său către cumpărător”[3]. Potrivit articolului 1405 alin. (1) Cod Civil, condiția suspensivă se va considera îndeplinită dacă debitorul care a fost obligat sub condiție suspensivă împiedică realizarea condiției. Potrivit articolului 1405 alin. (2) Cod Civil, condiția suspensivă se va considera neîndeplinită dacă partea care este interesată ca această condiție să se îndeplinească determină, cu rea-credință, îndeplinirea evenimentului de care depinde realizarea condiției suspensive.

A nu se confunda cu condiția rezolutorie.

Referințe:

[1] A.-G. Uluitu în Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 1485.

[2] G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea Generală, Ediția a 3-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, 2021, București, p. 211.

[3] Ibidem.