Un act juridic solemn este o categorie distinctă de act juridic, alături de actul juridic consensual și actul juridic real. În doctrină s-a afirmat faptul că „actul juridic solemn (denumit și formal) este acel act juridic pentru formarea căruia simpla manifestare de voință nu este suficientă, ci aceasta trebuie să îmbrace o anumită formă prescrisă de lege (art. 1174 alin. (3) Cod Civil). Această formă (de regulă, forma autentică) reprezintă o condiție pentru însăși valabilitatea actului juridic respectiv. Se obișnuiește să se spună că forma este cerută ad validitatem sau ad solemnitatem. […] De regulă, formalitățile cerute de lege se referă la forma pe care trebuie să o îmbrace actul, însă nu întotdeauna formalitatea vizează numai acest aspect. Spre exemplu, în materie contractului de fiducie, solemnitatea constă în îndeplinirea următoarelor condiții: un anumit conținut predeterminat de lege (art. 779 Cod Civil), obligativitatea înregistrării fiscale (art. 780 Cod Civil) și forma autentică a contractului”[1].
În timp ce actul juridic consensual reprezintă regula în materie civilă, actul juridic solemn reprezintă excepția[2]. Exemple de acte juridice solemne: testamentul, donația, contractele de vânzare a unor bunuri imobile.
Referințe
[1] G. Boroi, C. A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea Generală, Ediția a 3-a, Ed. Hamangiu, București, 2021, p. 133. [2] Ibidem.
