Caracterele juridice ale contractului de vânzare sunt multiple. Contractul de vânzare este un contract sinalagmatic, un contract cu titlu oneros, translativ de drepturi și, în principiu, comutativ și consensual[1].

În detaliu: caracterele juridice ale contractului de vânzare

Un caracter sinalagmatic

Contractul de vânzare este un contract sinalagmatic, dând naștere la obligații reciproce și interdependente între părți[2]. Astfel cum s-a explicat în doctrină, „vânzătorul are obligația de a preda bunul și de a-l garanta pe cumpărător, iar cumpărătorul are obligația de a prelua bunul și de a plăti prețul vânzării. Așa fiind, înseamnă că fiecare dintre părțile contractului sinalagmatic are, concomitent, atât calitatea de creditor, cât și pe aceea de debitor”[3]. Ca un efect al caracterului sinalagmatic, părțile pot invoca excepția de neexecutare[4].

Un caracter oneros

Unul dintre caracterele juridice ale contractului de vânzare este caracterul oneros. Ambele părți, și vânzătorul și cumpărătorul, urmăresc la încheierea contractului de vânzare interese patrimoniale[5], cumpărătorul urmărind să primească dreptul de proprietate (sau alt drept) asupra bunului, iar vânzătorul prețul.

Un caracter translativ de drepturi

Potrivit actualei reglementări, prin contractul de vânzare, proprietatea se transmite de drept cumpărătorului prin acordul de voințe, chiar dacă bunul nu a fost predat. De la această regulă există anumite excepții. De exemplu, atunci când obiectul contractului de vânzare este un drept real, transferul dreptului nu intervine automat, ci ca efect al înscrierii în cartea funciară (art. 885 Cod Civil)[6]. Un alt exemplu este reprezentat de bunurile de gen. În situația bunurilor de gen, transferul proprietății se produce în momentul individualizării[7]. Potrivit regulii de la art. 1274 Cod Civil, cât timp bunul nu a fost predat, riscul contractului rămâne în sarcina vânzătorului[8].

În principiu, un caracter comutativ

În principiu, contractul de vânzare are un caracter comutativ, părțile cunoscând de la început întinderea drepturilor și a obligațiilor. Cu toate acestea, contractul de vânzare poate avea și un caracter aleatoriu, ca de exemplu în situația vânzării de drepturi litigioase[9].

În principiu, un caracter consensual

În general, pentru validitatea contractului de vânzare, este suficient simplul acord de voință al părților, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei formalități. Mai mult, pentru valabilitatea contractului de vânzare, nu este necesară nici remiterea bunului (tradițiunea) și nici plata prețului[10]. De la această regulă există excepții deoarece uneori legea cere forma autentică a contractului de vânzare sau alte formalități specifice[11]. Astfel, contractele de vânzare care transferă drepturi reale trebuie încheiate prin înscris autentic sub sancțiunea nulității absolute[12]. În ceea ce privește contractele electronice, ele sunt supuse formalităților prevăzute de legea specială[13].

Referințe:

[1] V. Nemeș, G. Fierbințeanu, Dreptul contractelor civile și comerciale. Teorie, jurisprudență, modele, Ed. Hamangiu, 2020, p. 4.

[2] I. Popa, Contracte civile. De la teorie la practică, Editura Universul Juridic, București, 2020, p. 54.

[3] Ibidem.

[4] Ibidem.

[5] C. Macovei/ Gheorgiu în Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Codul Civil. Comentariu pe articole, Ediția 3, Ed. C. H Beck, București, 2021, p. 2021.

[6] Ibidem.

[7] I. Popa, Contracte civile. De la teorie la practică, Editura Universul Juridic, București, 2020, p. 52.

[8] C. Macovei/ Gheorgiu în Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Codul Civil. Comentariu pe articole, Ediția 3, Ed. C. H Beck, București, 2021, p. 2022.

[9] V. Nemeș, G. Fierbințeanu, Dreptul contractelor civile și comerciale. Teorie, jurisprudență, modele, Ed. Hamangiu, 2020, p. 5.

[10] Idem, p. 4.

[11] C. Macovei/ Gheorgiu în Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), op. cit., p. 2022.

[12] Idem, p. 2022.

[13] Ibidem.