,,Nu este un patrimoniu al nostru silinţa stăruitoare de a preface această lume rea într-o lume mai bună, căutând, din propriu îndemn, cu bunăvoinţă şi stăpânire de sine, a netezi calea vecinului, înlăturându-i piedicile şi abuzurile care îi îngreunează viaţa, făcându-i-o mai plăcută” – Policarp Moruşca.
Potrivit doctrinei, „prin patrimoniu se înțelege totalitatea drepturilor și obligațiilor patrimoniale ce aparțin unei persoane fizice sau juridice”[1].
La nivel intern, patrimoniul cuprinde toate drepturile și datoriile, ce pot fi evaluate în bani, ale unei persoane.
La nivel internațional, patrimoniul implică două înțelesuri sau accepțiuni:
- Patrimoniul sau proprietatea = totalitatea tuturor drepturilor personale și reale, inclusiv bunurile mobile și imobile, aparținând unei persoane reale sau unei persoane juridice;
- Patrimoniul sau moștenirea = un drept sau o moștenire fie de la tată, fie de la altă persoană.
Aspecte legale și practice privind patrimoniul
Patrimoniul reprezintă ,ansamblul drepturilor şi obligaţiilor unei persoane fizice sau juridice, ce pot fi evaluate în bani. Patrimoniul este o universalitate juridică, cuprinzând într-o unitate totalitatea drepturilor (activul) şi obligaţiilor (pasivul).
Codul civil reglementează patrimoniul în cadrul art. 31 alin. (1)-(3), stabilind următoarele reguli:
- Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate în bani şi aparţin acesteia;
- Patrimoniul poate face obiectul unei diviziuni sau unei afectaţiuni numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege;
- Patrimoniile de afectaţiune sunt masele patrimoniale fiduciare, cele afectate exercitării unei profesii autorizate, precum şi alte patrimonii determinate potrivit.
Privitor la transferurile între patrimonii, art. 32 din Codul civil instituie regula conform căreia, în caz de diviziune sau afectaţiune, transferul drepturilor şi obligaţiilor dintr-o masă patrimonială în alta, în cadrul aceluiaşi patrimoniu, se face cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege şi fără a prejudicia drepturile creditorilor asupra fiecărei mase patrimoniale. Transferul de drepturi și obligații dintr-o masă patrimonială în alta nu reprezintă o înstrăinare.
Patrimoniul are și o funcție de garanție comună a creditorilor deoarece creditorii au posibilitatea să execute silit bunurile din patrimoniul debitorului, dacă debitorul nu își îndeplinește, de bună-voie, obligațiile asumate.
Ce este patrimoniul profesional individual?
În temeiul art. 33 Cod Civil, o persoană poate avea patrimoniu profesional individual, iar constituirea masei patrimoniale afectate exercitării în mod individual a unei profesii autorizate se stabileşte prin actul încheiat de titular, cu respectarea condiţiilor de formă şi de publicitate prevăzute de lege. Aceste prevederi se vor aplica și în cazul măririi sau micșorării patrimoniului profesional individual. Lichidarea patrimoniului individual va respecta prevederile art. 1.941-1.948 C. civ.
Particularități ale patrimoniului reflectate prin intermediul dispozițiilor legii civile
Particularitățile privind patrimoniul se reflectă în temeiul dispozițiilor Codului civil astfel:
- art. 122 alin. (2) privind caracterul personal al tutelei: Instanţa de tutelă, cu avizul consiliului de familie, poate, ţinând seama de mărimea şi compunerea patrimoniului minorului, să decidă ca administrarea patrimoniului ori doar a unei părţi a acestuia să fie încredinţată, potrivit legii, unei persoane fizice sau persoane juridice specializate;
- art. 187 privind elementele constitutive ale persoanei juridice: Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi moral, în acord cu interesul general;
- art. 196 alin. (1) lit. g) privind cauzele de nulitate ale persoanei juridice: Nulitatea unei persoane juridice poate fi constatată sau, după caz, declarată de instanţa judecătorească numai atunci când: s-au încălcat dispoziţiile legale privind patrimoniul iniţial sau capitalul social minim, subscris şi vărsat;
Te-ar putea interesa și:
- art. 214 alin. (1) și alin. (2) privind separarea patrimoniilor persoanei juridice: Membrii organelor de administrare au obligaţia să asigure şi să menţină separaţia dintre patrimoniul persoanei juridice şi propriul lor patrimoniu. Ei nu pot folosi în profitul ori în interesul lor sau al unor terţi, după caz, bunurile persoanei juridice ori informaţiile pe care le obţin în virtutea funcţiei lor, afară de cazul în care ar fi autorizaţi în acest scop de către cei care i-au numit;
- art. 222 privind independența patrimonială a persoanei juridice: Persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligaţiilor acesteia din urmă şi nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică faţă de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel;
- art. 235 alin. (1) și alin. (2) privind efectele fuziunii persoanei juridice: În cazul absorbţiei, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice absorbite se transferă în patrimoniul persoanei juridice care o absoarbe. În cazul contopirii persoanelor juridice, drepturile şi obligaţiile acestora se transferă în patrimoniul persoanei juridice nou-înfiinţate;
- art. 237 alin. (1) și alin. (2) privind efectele divizării persoanei juridice: Patrimoniul persoanei juridice care a încetat de a avea fiinţă prin divizare se împarte în mod egal între persoanele juridice dobânditoare, dacă prin actul ce a dispus divizarea nu s-a stabilit o altă proporţie. În cazul divizării parţiale, când o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde şi se transmite unei singure persoane juridice deja existente sau care se înfiinţează în acest mod, reducerea patrimoniului persoanei juridice divizate este proporţională cu partea transmisă;
- art. 500 privind independența patrimonială: Părintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului şi nici copilul asupra bunurilor părintelui, în afară de dreptul la moştenire şi la întreţinere;
- art. 800 privind atribuțiile administratorului: Persoana împuternicită cu administrarea deplină este ţinută să conserve şi să exploateze în mod profitabil bunurile, să sporească patrimoniul sau să realizeze afectaţiunea masei patrimoniale, în măsura în care aceasta este în interesul beneficiarului;
- art. 821 privind bunurile de uz personal: În măsura în care patrimoniul administrat cuprinde bunuri de uz personal ale titularului sau, după caz, ale defunctului, în inventar se face o menţiune de ordin general cu privire la acestea, descriindu-se doar obiectele de îmbrăcăminte, înscrisurile personale, bijuteriile sau obiectele de uz curent a căror valoare individuală depăşeşte echivalentul în lei al sumei de 100 euro;
- art. 953 privind moștenirea: Moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă;
- art. 955 alin. (1) și alin. (2) privind felurile moștenirii: Patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală, în măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel prin testament. O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moştenire testamentară, iar cealaltă parte prin moştenire legală;
- art. 986 privind legatul: Legatul este dispoziţia testamentară prin care testatorul stipulează ca, la decesul său, unul sau mai mulţi legatari să dobândească întregul său patrimoniu, o fracţiune din acesta sau anumite bunuri determinate.
Particularitățile privind patrimoniul sunt precizate cu titlu limitativ, conform dispozițiilor Codului civil.
Referințe:
[1] G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea Generală, Ediția a 3-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, 2021, București, p. 85.
