Declararea judecătorească a morții apare atunci când cel dispărut în anumite circumstanțe este declarat mort prin hotărârea unei instanțe de judecată. Astfel cum s-a spus în doctrină, „moartea declarată judecătorește este o moarte prezumată, care se declară prin hotărârea instanței de judecată și se referă la persoane fizice care au dispărut în împrejurări care fac credibilă ideea că dispariția lor este rezultatul morții. În toate situațiile de declarare judecătorească a morții nu a fost posibilă identificarea și examinarea cadavrului”[1]. Declararea judecătorească a morții are ca principal efect încetarea capacității de folosință a persoanei fizice.

Atât timp cât o persoană dispărută nu a fost declarată moartă, aceasta este prezumată de lege ca fiind în viață (art. 53 Cod Civil).

Declararea judecătorească a morții – cazuri

Potrivit actualului Cod Civil, există două cazuri (cazul general și cazul special) în care cel dispărut poate fi declarat mort printr-o hotărâre judecătorească.

Primul caz. Cazul general

Declararea judecătorească a morții poate interveni atunci când sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții (art. 49 Cod Civil):

1. o persoană a dispărut;
2. există indicii că a încetat din viață;
3. au trecut cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care rezultă că era în viață;
4. acțiunea în declararea judecătorească a morții este introdusă de o persoană interesată.

Ce se întâmplă dacă nu se poate stabili cu exactitate data la care s-au primit ultimele informații sau indicii pentru a se calcula termenul de 2 ani? Art. 49 alin. (2) din Codul Civil prevede faptul că, într-o asemenea situație, termenul se va calcula de la sfârșitul lunii în care s-au primit ultimele informații sau indicii sau, în situația în care nu se poate stabili nici luna, de la sfârșitul respectivului an calendaristic.

Procedura privind declararea judecătorească a morții este reglementată de Codul de procedură civilă (art. 944 și urm.).

Al doilea caz. Cazul special

Declararea judecătorească a morții poate interveni și atunci când sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții (art. 50 Cod Civil):

1. persoana a dispărut în împrejurări deosebite (g., inundații, cutremure, catastrofe, fapte de război);
2. au trecut cel puțin 6 luni de la data împrejurării în care a avut loc dispariția;
3. acțiunea în declararea judecătorească a morții este introdusă de o persoană interesată.

Ce se întâmplă dacă nu se poate stabili cu exactitate data împrejurării în care a avut loc dispariția? Într-o asemenea situație, la fel ca și în cazul general, termenul se va calcula de la sfârșitul lunii în care s-au primit ultimele informații sau indicii sau, în situația în care nu se poate stabili nici luna, de la sfârșitul respectivului an calendaristic.

Ce se întâmplă dacă se anulează hotărârea de declarare a morții?

În mod evident, dacă cel care a fost declarat mort se află în viață, hotărârea prin care s-a declarat moartea poate fi anulată. Ca urmare a anulării hotărârii de declarare a morții apar o serie de efecte.

Ca efect al anulării hotărârii de declarare judecătorească a morții, cel reapărut redevine proprietarul bunurilor sale. Astfel, persoana va putea cere înapoierea bunurilor sale în natură sau, dacă restituirea în natură nu mai este posibilă, cel care a fost declarat mort poate obține restituirea lor prin echivalent. Cu toate acestea, cel care a dobândit bunurile în urma unui act cu titlu oneros, nu va putea fi obligat să înapoieze bunurilor decât dacă a fost de rea-credință, adică a cunoscut faptul că cel declarat mort se afla în viață.

Ce se întâmplă dacă soțul celui declarat mort s-a căsătorit între timp? Art. 293 Cod Civil distinge între două situații:

1.Soțul a fost de bună-credință

Dacă soțul nu a cunoscut că cel declarat mort se afla în viață (fiind de bună-credință), atunci noua căsătorie va fi valabilă, iar prima căsătorie se va considera desfăcută pe durata încheierii noii căsătorii.

2.Soțul a fost de rea-credință

Dacă soțul a fost de rea-credință, cunoscând faptul că cel declarat mort se află în viață, atunci noua căsătorie va fi lovită de nulitate absolută.

Astfel cum am menționat anterior, cel reapărut redevine proprietarul bunurilor sale. Ca urmare, moștenitorul aparent al celui care a fost declarat mort va păstra posesia bunurilor și a fructelor, cât timp cel reapărut nu solicită restituirea sa (art. 57 Cod Civil).

Referințe:

[1] E. Chelaru, Drept civil. Persotanele, Ediția 5, Ed. C. H. Beck, București, 2020, p. 71.