Ce înseamnă capacitatea de folosință potrivit Codului Civil? Ea face parte, alături de capacitatea de exercițiu, din capacitatea civilă a persoanei fizice. Capacitatea civilă a persoanei fizice reprezintă calitatea de a fi subiect de drept[1], adică calitatea de a exista din punct de vedere juridic, de a încheia acte juridice, de a fi titularul unor drepturi și obligații specifice. Capacitatea de folosință cuprinde[2] :
Capacitatea de folosință este reglementată la art. 34 și urm. Cod Civil și, potrivit art. 34 Cod Civil, reprezintă aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile. Ea nu trebuie confundată cu capacitatea procesuală de folosință, capacitate care reprezintă aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe tărâm procesual.
De capacitate civilă se bucură toate persoanele, în conformitate cu art. 28 alin. (1) Cod Civil. Capacitatea civilă este strâns legată de principiul egalității în fața legii deoarece toți oamenii se bucură, în condițiile legii, de capacitate civilă în mod egal și fără discriminare. Cu alte cuvinte, au capacitate civilă toate persoanele indiferent de rasă, culoare, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, vârstă, sex, orientare sexuală, apartenență politică, sindicală, apartenență la o categorie socială sau la o categorie defavorizată și indiferent de avere, origine socială, grad de cultură sau altă situație similară. Capacitatea civilă a persoanei este formată din capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu. Capacitatea de folosință înseamnă aptitudinea unei persoane fizice de a avea drepturi și obligații civile. Capacitatea de folosință a persoanei fizice începe la nașterea acesteia și încetează odată cu moartea (art. 35 Cod Civil), care poate fi o moarte fizică sau o moarte declarată printr-o hotărâre judecătorească (pentru cel dispărut). Cu alte cuvinte, pe întreaga durata a vieții, o persoană fizică se bucură de drepturi și este ținută să își respecte obligațiile civile.
Această capacitate are un caracter intangibil deoarece acestei capacități nu i se pot aduce limitări decât prin dispoziții exprese ale legii[5]. Important de amintit este și faptul că această capacitate nu va putea fi niciodată suprimată, ci doar limitată deoarece, astfel cum s-a spus în doctrină, „lipsa acesteia [capacității de folosință] ar echivala cu lipsa calității de subiect de drept civil”[6].
Capacitatea de folosință anticipată
Copilul nenăscut are, potrivit art. 36 Cod Civil, o capacitate de folosință anticipată de la data concepțiunii sale. Capacitatea de folosință anticipată a copilului nenăscut trebuie să respecte, în mod cumulativ, două condiții: a) copilul să se nască viu; b) să fie vorba de drepturile copilului, nu și de obligațiile acestuia[7].
În ceea ce privește prima condiție („copilul să se nască viu”), trebuie specificat ca acesta trebuie să se nască viu, iar nu viabil, iar această condiție este îndeplinită dacă, astfel cum s-a spus în doctrină, „copilul a respirat fie și o singură dată, ceea ce dovedește prezența aerului în plămâni – chiar dacă ulterior acesta a murit”[8].
Referințe:
[1] G. Boroi, C. A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea Generală, Ediția a 3-a, Ed. Hamangiu, București, 2021, p. 119.
[2] E. Chelaru în lucrarea Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.),
Codul Civil. Comentariu pe articole, Ediția 3, Ed. C. H Beck, București, 2021, p. 51.
[3] Ibidem.
[4] Ibidem.
[5] E. Chelaru, Drept Civil. Persoanele, Ediția 5, Ed. C.H. Beck, București, 2020, p. 19.
[6] Ibidem.
[7] E. Chelaru în lucrarea Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), op. cit., p. 52.
[8] E. Chelaru, op. cit., p. 21.