Un bun nefungibil este acel bun care nu poate fi înlocuit cu altul în executarea unei obligații, debitorul nefiind liberat decât prin predarea respectivului bun[1]. De cele mai multe ori, bunurile nefungibile sunt unice. Exemplu de bunuri nefungibile: un anumit autoturism identificat printr-un anume număr de înmatriculare, o pictură unică a unui pictor, o carte ce poartă autograful scriitorului, singura piesă vestimentară din galeria unui designer, un NFT[2] etc. Bunurile nefungibile nu trebuie confundate cu o altă categorie de bunuri, bunurile fungibile, care sunt bunuri de același fel și pot fi înlocuite unele cu altele (e.g, animale, bunuri de uz casnic neindividualizate, alte bunuri care nu sunt unice).
Cu toate acestea, astfel cum s-a explicat în doctrină, „caracterul de fungibil sau nefungibil depinde nu numai de însușirile naturale ale bunului, ci și de voința părților. Subiectele raportului juridic pot conveni ca un bun fungibil să fie considerat nefungibil și invers [art. 543 alin. (3) Cod Civil]. De exemplu, o mașină de cusut Singer este un bun fungibil, dar poate deveni nefungibil prin convenția părților unui contract de vânzare; un câine de rasă cu pedigri este un bun nefungibil, dar poate deveni fungibil prin convenția părților unui contract de schimb”[3].
De cele mai multe ori, bunurile generic determinate sunt bunuri fungibile, iar bunurile individual determinate sunt bunuri nefungibile.
Această clasificare prezintă importanță pe mai multe planuri. De exemplu, din punctul de vedere al valabilității plății, în cazul bunurilor nefungibile, debitorul se poate libera de obligație doar dacă predă respectivul bun nefungibil obiect al actului juridic[4]. În schimb, în cazul bunurilor fungibile, debitorul se poate libera de obligație și dacă predă un bun de același gen și cantitate[5].
Referințe:
[1] G. Boroi, C. A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea Generală, Ediția a 3-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2021, p. 90.
[2] Conform Wikipedia.
[3] C. T. Ungureanu, I.-S. Toader, Drept civil. Partea Generală. Persoanele, Ediția a 4-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2019, p. 149.
[4] G. Boroi, C. A. Anghelescu, op. cit., p. 90.
[5] Ibidem.