În sens larg, un fapt juridic este un eveniment susceptibil să antreneze consecințe juridice[1], putând fi un fapt al omului (i.e. o deplasare, o întâlnire, o amenajare a unei case, o reparație a unui bun) sau un fapt al naturii (un incediu, o torndadă, o furtună, un tsunami etc).

Spre deosebire de actele juridice (unde trebuie să existe voința părților), faptele juridice antrenează consecințe juridice indiferent de voința părților [2].

Există fapte juridice licite (care nu sunt interzise de lege) și fapte juridice ilicite (interzise de lege). Faptul juridic licit, asemenea contractelor și actelor juridice unilaterale, reprezintă un izvor al obligațiilor. În doctrină, faptul juridic licit a fost definit ca „operațiunea conformă cu legea, care a fost efectuată fără intenția de a produce efecte juridice, efecte care se produc totuși în temeiul legii”[3].

Codul Civil reglementează trei fapte juridice licite: gestiunea de afaceri, plata nedatorată și îmbogățirea fără justă cauză.

Referințe: