Contractul de antrepriză în Noul Cod Civil
Contractul de antrepriză mai poartă denumirea și de contract de prestări servicii. El este reglementat la art. 1851 – 1881 Cod Civil și acoperă o gamă foarte largă de servicii și lucrări, ca de exemplu servicii IT, lucrări de construcții, servicii juridice, lucrări stomatologice, etc. Alte exemplu includ confecționarea unui lucru, elaborarea unui proiect, reparații […]
Contractul de prestări servicii. Diferențe față de contractul de muncă
Contractul de prestări servicii nu trebuie confundat cu alt tip ce contract, contractul de muncă. Contractul de prestări servicii mai poartă și denumirea de contract de antrepriză. Există numeroase deosebiri între cele două tipuri de contracte. Contractul de muncă este reglementat de Codul Muncii, iar contractul de prestări servicii este reglementat în Codul Civil la […]
Contractul de report în Noul Cod Civil
Contractul de report este reglementat la art. 1772-1776 Cod Civil. Părțile contractului de report poartă denumirea de reportator și raportat, ambele părți contractante fiind atât vânzător, cât și cumpărător[1]. Contractul de report are un dublu obiect constând în două operațiuni juridice succesive cumpărarea de titluri de credit și valori imobiliare și apoi vânzarea acestor titluri […]
Contractul de furnizare în Noul Cod Civil
Contractul de furnizare apare des în practică sub forma furnizării de servicii de utilități (e.g., apă, energie). Cu toate acestea, el nu se rezumă la furnizarea acestor servicii de utilități, ci implică și alte situații, cu precădere în raporturile dintre profesioniști, în activitățile specifice întreprinderilor economice[1]. Astfel cum s-a explicat în doctrină, „contractul de furnizare […]
Contractul de schimb în Noul Cod Civil
Contractul de schimb datează încă dinainte de apariția monedei, când oamenii făceau schimb între ei cu bunurile pe care le aveau. Cunoscut în mod tradițional sub denumirea de troc, acest tip de contract este un contract în cadrul căruia părțile schimbă între ele bunuri, drepturi reale sau drepturi de creanță[1]. El este reglementat la art. […]
Vânzarea cu opțiune de răscumpărare în Noul Cod Civil
Vânzarea cu opțiune de răscumpărare este o specie a contractului de vânzare și este reglementată la art. 1758 și urm. din Codul Civil. Această vânzare permite vânzătorului să își exercite dreptul de răscumpărare cu privire la un bun. Exemplu: Adrian (Vânzătorul) vinde lui Bogdan (Cumpărătorul) un teren la un preț sub prețul pieței. Deși terenul […]
Vânzarea moștenirii conform Noului Codul Civil
Vânzarea moștenirii este o specie a contractului de vânzare, fiind reglementată în mod expres de Codul Civil la art. 1747 și urm. În vechiul Cod Civil, acest tip de vânzare purta denumirea de vânzare de drepturi succesorale. Conform legislației române se poate vinde doar o moștenire deschisă sau o cotă parte dintr-o moștenire deschisă[1]. În […]
Tribunalul Cluj: O penalitate ridicată într-un contract de împrumut este o practică abuzivă în anumite condiții
Într-o contestație la executare, prin decizia nr. 385/A/2020, Tribunalul Cluj a considerat că, într-un contract de împrumut, o clauză care prevede aplicarea unei dobânzi penalizatoare de 2% pe zi de întârziere este, în anumite condiții, o clauză abuzivă. Hotărârea instanței este definitivă. Potrivit Tribunalului Cluj, o astfel de clauză este abuzivă dacă nu prevede o […]
Garanția contra viciilor bunului vândut
Garanția contra viciilor bunului vândut reprezintă obligația vânzătorului de a garanta că bunul vândut nu prezintă vicii ascunse care îl fac impropriu întrebuințării sau îi micșorează într-o măsură fundamentală întrebuințarea sau valoarea. Garanția contra viciilor bunului vândut nu trebuie confundată cu garanția contra evicțiunii și nici cu alte forme de garanție (e.g., garanția pentru buna […]
Garanția contra evicțiunii în contractul de vânzare
Înainte de a discuta despre garanția contra evicțiunii, este foarte important să înțelegem noțiunea de „evicțiune”. Potrivit doctrinei, „evicțiunea presupune pierderea proprietății bunului sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor sale de proprietar”[1]. Un exemplu clasic de evicțiune este acela când bunul unui cumpărător este revendicat de o altă persoană, care este adevărata titulară a dreptului […]