Garanția contra viciilor bunului vândut reprezintă obligația vânzătorului de a garanta că bunul vândut nu prezintă vicii ascunse care îl fac impropriu întrebuințării sau îi micșorează într-o măsură fundamentală întrebuințarea sau valoarea. Garanția contra viciilor bunului vândut nu trebuie confundată cu garanția contra evicțiunii și nici cu alte forme de garanție (e.g., garanția pentru buna funcționare, garanția contra produselor cu defecte).
Judecătoria Cornetu: Obligația de garanție a vânzătorului decurge din principiul că el trebuie să asigure cumpărătorului stăpânirea liniștită și utilă a lucrului. Astfel, obligația de garanție a vânzătorului are o dublă înfățișare: liniștita posesie a lucrului (garanția contra evicțiunii) și, pe de altă parte, utila folosință a lucrului (garanția contra viciilor). – SENTINȚA CIVILĂ NR. 54/2021
Garanția contra viciilor bunului vândut. Noțiuni preliminare
Garanția contra viciilor bunului vândut nu există în cadrul vânzărilor silite și nici în cadrul vânzării unei moșteniri. Părțile pot înlătura, limita sau agrava convențional această garanție. Cu toate acestea, potrivit art. 1708 Cod Civil, clauzele care limitează sau înlătură garanția contra viciilor bunului vândut sunt nule pentru cu privire la viciile pe care vânzătorul le-a cunoscut sau trebuia să le cunoască la data încheierii contractului de vânzare.
Viciul ascuns
Dacă crezi că „viciu ascuns” înseamnă că viciul a fost ascuns de către vânzător, atunci s-ar putea să te înșeli. Bineînțeles că pot exista situații în care viciul să fi fost ascuns de către vânzător prin dol. Cu toate acestea, noțiunea de „viciu ascuns” are alt înțeles. Potrivit legii, prin viciu ascuns se înțelege acel viciu care, la data predării, nu putea fi descoperit, fără asistență de specialitate de către un cumpărător prudent și diligent. Pentru a opera această garanție, viciul sau cauza acestuia trebuie să existe la data predării bunului. Dacă viciul sau cauza lui apar ulterior, nu va mai opera garanția.
În plus, pentru a opera garanția contra viciilor, viciul trebuie să fie grav. Astfel cum prevede legea, viciul trebuie să facă bunul impropriu utilizării sau să îi diminueze valoarea sau întrebuințarea într-o asemenea măsură încât, dacă ar fi cunoscut existența acestui viciu, cumpărătorul nu ar contractat.
Totodată, viciul ascuns poate fi cunoscut de către vânzător sau nu. Garanția contra viciilor bunului operează chiar dacă vânzătorul nu a cunoscut existența viciului. Dacă viciul ascuns a fost cunoscut de vânzător, iar vânzătorul nu a comunicat viciul cumpărătorului, atunci vânzătorul va fi de rea-credință. În schimb, dacă viciul ascuns nu a fost cunoscut de către vânzător, acesta va fi de bună-credință. Garanția contra viciilor bunului vândut operează diferit în funcție de calitatea vânzătorului, de bună-credință sau de rea-credință. Tocmai de aceea, în cele ce urmează, vom descrie modul în care operează garanția contra viciilor bunului vândut atunci când vânzătorul a fost de bună-credință și modul în care operează garanția.
Atunci când viciul a fost cunoscut de către vânzător, însă nu a fost comunicat cumpărătorului, vânzătorul va fi considerat de rea-credință. Fiind de rea-credință, răspunderea lui va fi, conform legislației, mai aspră decât răspunderea unui vânzător de bună-credință, care nu a cunoscut existența viciului. Astfel, art. 1712 Cod Civil prevede faptul că, spre deosebire de vânzătorul de bună-credință, vânzătorul de rea-credință va fi obligat să plătească și daune-interese cumpărătorului, pentru repararea întregului prejudiciu cauzat. Aceasta este o răspundere specială, iar în doctrină se explică astfel:
„Articolul 1712 C. civ derogă de la dreptul comun al răspunderii contractuale, în sensul că vânzătorul de rea-credință nu răspunde numai pentru prejudiciile directe și previzibile cauzate cumpărătorului, ci pentru întregul prejudiciu. Derogarea se explică prin reaua-credință a vânzătorului care implică intenția, cel puțin indirectă, de a cauza cumpărătorului acest prejudiciu”[1].
Condițiile viciului ascuns
În doctrină s-a arătat că, pentru a fi angajată garanția pentru viciile bunului vândut, viciile trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ mai multe condiții[2]:
- Viciul trebuie să fie ascuns
Vânzătorul nu va răspunde pentru viciile aparente, adică pentru acele vicii care puteau fi descoperite ușor. Astfel cum s-a explicat în doctrină, „cumpărătorul are obligația ca, imediat după preluare să verifice starea bunului potrivit uzanțelor, iar, dacă în urma verificării se constată existența unor vicii aparente, cumpărătorul trebuie să îl informeze pe vânzător despre acestea fără întârziere (se consideră că vânzătorul și-a executat obligația de predare dacă nu există o asemenea informare din partea cumpărătorului)”[3].
- Viciul sau cauza lui trebuie să fi existat la data predării bunului
Dacă viciul sau cauza lui apar ulterior predării, nu se va mai angaja răspunderea vânzătorului. O astfel de soluție pare logică. Din moment ce bunul nu mai este în posesia vânzătorului, acesta nu ar putea fi ținut vinovat pentru existența unor vicii sau a unor cauze ale viciilor. În plus, această prevedere este în acord cu regulile generale privind riscul în contracte. Astfel, de la momentul predării, riscul aparține cumpărătorului[4].
- Viciul trebuie să fie grav
Potrivit Codului Civil, nu orice viciu va atrage garanția contra viciilor bunului vândut, ci doar un viciu care este suficient de însemnat. Răspunderea va fi angajată în două cazuri. Primul caz este acela când viciul este atât de grav încât bunul vândut devine impropriu întrebuințării la care este destinat. Al doilea caz este acela când viciul micșorează atât de mult valoare sau însemnătatea bunului încât dacă ar fi cunoscut acest viciu cumpărătorul nu l-ar fi cumpărat sau ar fi dat un preț mai mic.
- Viciul trebuie să se fi ivit în perioada de garanție
Viciul trebuie să se ivească în interiorul termenului de garanție legală sau convențională[5]. Astfel, dacă viciul a fost descoperit după ce perioada de garanție a expirat, vânzătorul nu va mai răspunde pentru vicii. Perioada de garanție nu trebuie confundată cu termenul de prescripție. Termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la data descoperii viciului. Dacă, de exemplu, viciul a fost descoperit în ultima zi a termenului de garanție, cumpărătorul va avea un termen de 3 ani pentru a acționa în instanță vânzătorul, solicitându-i să răspundă pentru respectivul viciu.
Cum operează garanția contra viciilor bunului vândut?
Pentru a opera garanția contra viciilor bunului vândut, cumpărătorul este obligat să aducă la cunoștința vânzătorului existența viciului într-un „termen rezonabil” de la descoperire. Ce înseamnă un termen rezonabil. În doctrină s-a explicat că „termenul rezonabil de judecător în funcție de circumstanțele cauzei, fiind o chestiune de fapt”[6].
Dacă cumpărătorul este profesionist, iar bunul este mobil corporal, termenul de raportare este 2 zile lucrătoare. Dacă viciul apare în mod gradual, perioada de timp în care viciul trebuie raportat curge de la data la care cumpărătorul își dă seama de „gravitatea și întinderea bunului”. Ce se întâmplă într-o situație în care cumpărătorul, deși observă viciul ascuns, nu raportează viciul către vânzător în termenul legal? Potrivit art. 1709 alin. (1) Cod Civil, într-o astfel de situație intervine decăderea din dreptul de a cere rezoluțiunea vânzării.
Efectele garanției contra viciilor bunului vândut
Dacă bunul are vicii ascunse și aceste vicii respectă toate condițiile explicate în secțiunea anterioară a articolului, atunci cumpărătorul, potrivit art. 1710 Cod Civil, va avea un drept de opțiune între a solicita înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia; înlocuirea bunului vândut alt bun de același fel lipsit de vicii; reducerea prețului; sau rezoluțiunea vânzării. Cu toate acestea, instanța, la cererea vânzătorului și ținând cont de particularitățile speței, poate dispune o altă măsură de la art. 1710 Cod Civil. De exemplu, dacă s-a cerut rezoluțiunea vânzării, instanța poate, la cererea vânzătorului, să dispună înlocuirea bunului cu alt bun lipsit de vicii, dacă aceasta înlocuirea este posibilă și echitabilă. Într-o astfel de situație, doctrina este unanimă că vânzătorul nu trebuie să formuleze o cerere reconvențională, ci este suficientă o întâmpinare[7].
În plus, dacă vânzătorul a fost de rea-credință (adică a cunoscut că bunul avea vicii și nu le-a comunicat cumpărătorului), el va fi obligat și la plata de daune-interese, pentru o acoperire integrală a prejudiciului. Vânzătorul este prezumat a fi de bună-credință, iar sarcina probei cu privire la existența relei-credințe revine cumpărătorului[8].
Acțiunea în răspunderea pentru vicii
Răspunderea pentru viciile ascunse se va antrena prin instanța de judecată, pe calea unei acțiuni în răspundere pentru vicii ascunse. O astfel de acțiune trebuie introdusă în termenul de prescripție de 3 ani, termen care curge de la data descoperii viciului. Acțiunea va fi respinsă dacă viciul sau cauza lui nu au fost descoperite în termenul de garanție legal sau convențional.
Referințe:
[1] V. Nemeș, G. Fierbințeanu, Dreptul contractelor civile și comerciale. Teorie, jurisprudență, modele, Ed. Hamangiu, 2020, p. 102.
[2] Idem, p. 94-98.
[3] Idem p. 94.
[4] C. Macovei/ Gheorgiu în Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Codul Civil. Comentariu pe articole, Ediția 3, Ed. C. H Beck, București, 2021, p. 2060.
[5] V. Nemeș, G. Fierbințeanu, op. cit., p. 97.
[6] Idem, p. 99.
[7] Idem, p. 104.
[8] C. Macovei/ Gheorgiu în Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), op. cit., p. 2062.
Jurisprudență relevantă
Judecătoria Baia Mare, s.civ. nr. 2040/2021:
Cu privire la petitul subsidiar, de reducere a prețului autovehiculului, în temeiul garanției pentru vicii ascunse, conform art. 1710 alin. 1 lit. b C.civ., instanța constată că pretențiile reclamantei sunt întemeiate pe presupusa neexecutare a unei obligații contractuale de către pârâtă – garanția contra viciilor bunului care a făcut obiect al contractului. Astfel, în cele ce urmează, se va proceda la verificarea respectării următoarelor condiții, în mod cumulativ : între părți să existe un contract valabil încheiat, pârâta să nu își fi executat o obligație ce derivă din contract, neexecutarea să fi fost culpabilă.
Cu privire la prima cerință, instanța constată că aceasta este îndeplinită în speță. Astfel, între părți s-au desfășurat raporturi contractuale, în temeiul contractului de leasing financiar nr. FL-_____/23.07.2018.
În ceea ce privește cea de a doua cerință instanța constată că aceasta nu este îndeplinită, de vreme ce pârâta a făcut dovada executării obligației de predare a autovehiculului achiziționat de reclamantă, conform prevederilor contractuale și prin semnarea de către părți a unui proces verbal de predare-primire, iar viciile ascunse reclamate, în sensul că autovehiculul prezenta urme de reparații și revopsire au fost constatate ulterior predării, după ce autovehiculul a fost dus la un service pentru montarea unor senzori de parcare, iar potrivit corespondenței dintre părți, autovehiculul achiziționat nu a făcut obiectul vreunei operațiuni de revopsire și nici nu a existat vreun incident la transportul acestuia (f. 142, 11-12).
În esență, conform doctrinei, în cazul viciilor ascunse este vorba despre defecțiuni, anomalii care își au sursa în chiar bunul vândut, respectiv deficiențe de concepere, de fabricație, în elementele sale intrinseci și care îl fac în impropriu, în tot sau în parte, utilizării potrivit destinației sale, indiferent cine ar fi cumpărătorul, pe când în cazul predării neconforme, ceea ce este reproșabil juridic nu este faptul că lucrul prezintă defecțiuni, ci că, fără a fi defect, este impropriu a fi folosit de un anume cumpărător pentru destinația avută în vedere de părți.
Potrivit alin. 2 al art. 1707 C.civ., este ascuns acel viciu care, la data predării, nu putea fi descoperit, fără asistență de specialitate, de către un cumpărător prudent și diligent. De asemenea, pentru a considera viciul ca fiind ascuns (ocult), este necesar, potrivit art. 1707 alin. 4 C.civ., ca dobânditorul să nu îl fi cunoscut la încheierea contractului.
Potrivit art. 1707 alin. 3 C.civ., viciul trebuie să fi existat în momentul predării bunului.
Proba existenței viciului în momentul predării aparține cumpărătorului, vânzătorul fiind prezumat a fi de bună-credință, iar răsturnarea prezumției va fi în sarcina dobânditorului.
Vânzătorul răspunde pentru viciile lucrului numai dacă acestea sunt grave, condiție prevăzută expres de art. 1707 alin. 1 C.civ., adică din cauza lor lucrul devine impropriu întrebuințării potrivit destinației, sau îi micșorează utilitatea în asemenea măsură încât să se poată presupune că, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi încheiat contractul sau ar fi plătit un preț mai redus.
În temeiul obligației de garanție contra viciilor, cumpărătorul poate obține, conform dispozițiilor art. 1710 alin. 1 lit. b C.civ. inclusiv înlocuirea bunului vândut cu un bun de același fel, însă lipsit de vicii.
