Tribunalul Cluj: O penalitate ridicată într-un contract de împrumut este o practică abuzivă în anumite condiții

Într-o contestație la executare, prin decizia nr. 385/A/2020, Tribunalul Cluj a considerat că, într-un contract de împrumut, o clauză care prevede aplicarea unei dobânzi penalizatoare de 2% pe zi de întârziere este, în anumite condiții, o clauză abuzivă. Hotărârea instanței este definitivă. Potrivit Tribunalului Cluj, o astfel de clauză este abuzivă dacă nu prevede o limitare a aplicării cauzei și dacă permite creditorului „să o aplice nelimitat doar sub rezerva intervenirii prescripției dreptului de a cere executarea silită (3 ani, cf. art. 706 c.pr.civ.) și independent de cuantumul sumei împrumutate, totalul penalităților putând depăși suma restantă fără vreo limitare”.

Extras din hotărârea instanței

„În speță, clauza de la art. I pct. 5 prevede aplicarea unei dobânzi penalizatoare de 2%/zi de întârziere în caz de neplată la scadență, fără a prevedea însă o limitare a aplicării a acestei clauze, în fapt, clauza permițând creditorului să o aplice nelimitat doar sub rezerva intervenirii prescripției dreptului de a cere executarea silită (3 ani, cf. art. 706 c.pr.civ.) și independent de cuantumul sumei împrumutate, totalul penalităților putând depăși suma restantă fără vreo limitare. Astfel cum rezultă din prevederile lit. i din Anexa sumele impuse consumatorului trebuie să fie proporționale cu prejudiciul suferit, or, impunerea unor penalități care prin aplicarea clauzei în forma pevăzută în contract și pe perioada de întârziere invocată, s-ar ridica la nivelul sumei de xxxxx lei – împrumutul fiind de 600 de lei – constituie expresia aplicării unei clauze ce are un evident caracter abuziv, dezechilibrul dintre drepturile și obligațiile părților fiind unul semnificativ. De altfel, prevederile art. 38 alin 5 din OG nr. 50/2010, astfel cum acestea au fost modificate prin OUG nr. 52/2016 au prevăzut limitarea cuantumului dobânzilor penalizatoare la debitul principal restant, soluția legislativă fiind justificată de necesitatea stabilirii unui echilibru în relația contractuală dintre consumator si profesionist. Anterior acestei modificări, nu era însă exclusă o analiză a clauzelor referitoare la dobânda penalizatoare din perspectiva întrunirii condițiilor prevăzute de art. 4 alin 3 din Legea nr. 193/2000, dar și suprapunerii peste tipurile de clauze prevăzute exemplificativ de Anexa 1 la lege. Caracterul abuziv al acestei clauze se poate retine și în condițiile limitării cuantumului penalităților la suma totală de 7732,8 lei, suma solicitată prin cererea de executare silită fiind pretinsă în temeiul unei clauze ce are caracter abuziv și pe cale de consecință nu –și poate produce efecte între părți cf. art. 6 din Legea nr. 193/2000”.

Citește hotărârea integrală aici




 

 

AFLĂ MAI MULTE!