Liberalitățile sunt actele juridice cu titlu gratuit prin intermediul căruia dispunătorul își micșorează patrimoniul cu folosul patrimonial procurat celui gratificat[1]. Diferența principală față de actele juridice dezinteresate este aceea că, în situația liberalităților, patrimoniul dispunătorului se micșorează. De exemplu, prin intermediul unui contract de donație, un bun iese din patrimoniul dispunătorului pentru a intra în patrimoniul gratificatului, patrimoniu care se va micșora în mod corespunzător. Actele juridice dezinteresate nu presupun o micșorare a patrimoniului dispunătorului. De exemplu, un mandat gratuit nu presupune nicio micșorare a patrimoniului celui care oferă, în mod dezinteresat, anumite servicii sau prestații. Exemple de liberalități: legatul, contractul de donație[2]. Astfel cum am arătat anterior, liberalitățile sunt o categorie distinctă de acte juridice cu titlu gratuit față de actele juridice dezinteresate. În doctrină s-a arătat că „importanța distincției dintre liberalități și acte dezinteresate constă în următoarele: condițiile de formă sunt mai restrictive în cazul liberalităților (în general, liberalitățile sunt acte juridice solemne, ceea ce nu este cazul actelor dezinteresate); regulile prevăzute în materie succesorală în legătură cu reducțiunea se aplică numai în cazul liberalităților, iar cele privitoare la raport se aplică numai donațiilor, iar nu și altor acte juridice”[3].

Potrivit altor autori, există patru trăsături care definesc liberalitățile: (1) există doar două varietăți; (2) sunt acte juridice; (3) sunt acte cu titlu gratuit; (4) sunt acte solemne [4].

Referințe:

[1] G. Boroi, C. A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea Generală, Ediția a 3-a, Ed. Hamangiu, București, 2021, p. 129.

[2] Ibidem.

[3] G. Boroi, C. A. Anghelescu, op. cit., p. 129-130.

[4] Macovei, M.C. Dobrilă în lucrarea Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Codul Civil. Comentariu pe articole, Ediția 3, Ed. C. H Beck, București, 2021, p. 1196.