Ce este donația? Donația este un contract prin care o parte, donatorul, dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea altei persoane, numită donatar (art. 985 Cod Civil). Contractul de donație poate avea unul sau mai mulți donatari. De exemplu, părinții pot dona un bun către toți copiii pe care îi au. Ca urmare a donației, bunul va intra în proprietatea comună a tuturor copiilor[1].
Donația este, alături de testament, o liberalitate. Cu alte cuvinte, donația este un act juridic cu titlu gratuit prin care dispunătorul (donatorul) își micșorează patrimoniul cu valoarea bunului donat fără să primească ceva în schimb. Pentru a fi valabilă, donația trebuie încheiată prin act autentic (e.g., la notar). Dacă donația nu este consemnată printr-un înscris autentic, atunci va fi lovită de nulitate absolută. Cu toate acestea, există anumite tipuri de donație care nu trebuie să fie consemnate printr-un înscris autentic. Aceste donații sunt donațiile deghizate, donațiile indirecte și darurile manuale.
Donațiile deghizate sunt donațiile ascunse, deghizate sub forma unor acte cu titlu oneros. Prin mecanismul simulației, părțile pot ascunde adevărata natură juridică a unui act juridic. De exemplu, părțile pot simula că încheie un contract de vânzare, însă, în realitate, contractul încheiat este un contract de donație. Această donație deghizată va fi un contract de donație sub semnătură privată.
Donațiile indirecte nu sunt contracte de donație, ci anumite mecanisme contractuale care au efectele donațiilor[2]. Exemple: renunțarea la un drept, remiterea de datorie, stipulația în favoarea unei alte persoane[3].
Darurile manuale sunt bunurile mobile corporale cu valoare sub 25.000 lei. În privința acestor bunuri, forma autentică nu este obligatorie. Pentru a fi valabil, în privința darurilor manuale, contractul de donație trebuie însoțit de tradițiunea bunului.
Tipuri de donație
Astfel cum am menționat anterior, donațiile pot fi directe, indirecte, deghizate sau daruri manuale. Donațiile pot fi cu sarcină sau fără sarcină. Donațiile fără sarcină nu prevăd nicio obligație pentru donatar în schimbul bunului donat.
Donațiile cu sarcină sunt donațiile care stipulează una sau mai multe obligații în schimbul bunului donat. Sarcina este o obligație a donatarului.
Exemplu: A (donatorul) încheie cu B (donatarul) un contract de donație cu privire la un apartament. Contractul prevede că B (donatarul) are sarcina (obligația) de a acorda întreținere lui A.
În limita sarcinii, contractul de donație este un contract sinalagmatic. Dacă donatarul nu își îndeplinește obligațiile față de donator, donatorul sau succesorii săi pot cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donației (art. 1027 alin. (1) Cod Civil). Dreptul la acțiune privind executarea sarcinii sau revocarea donației se prescrie în termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executată (art. 1027 alin. (3) Cod Civil).
Efectele donației
Un prim efect al donației este transferul dreptului de proprietate de la donator la donatar[4]. Având în vedere că donația este un contract translativ de proprietate, donatorul va avea, cu anumite excepții, obligațiile vânzătorului. Astfel, donatorul va avea obligația de a transmite proprietatea asupra bunului și obligația de a preda bunul. Spre deosebire de vânzător, donatorul nu răspunde pentru viciile ascunse ale bunului decât în două situații. Prima situație este aceea când donatorul a cunoscut viciile ascunse și nu le-a adus la cunoștința donatarului, iar a doua situație este aceea a donației cu sarcină. În cazul donației cu sarcină, în limita valorii sarcinii, donatorul răspunde pentru viciile ascunse ca și vânzătorul.
În mod similar, spre deosebire de vânzător, donatorul nu răspunde pentru evicțiune decât în patru situații exprese (art. 1018 Cod Civil). Prima situație este aceea când a promis expres evicțiunea. A doua situație este atunci când evicțiunea provine din fapta sa. A treia situația este apare atunci când evicțiunea provine dintr-o împrejurare care afectează dreptul transmis pe care donatorul a cunoscut-o și nu a comunicat-o donatarului la încheierea contractului. A patra situație este aceea a donației cu sarcină. În cazul donației cu sarcină, în limita valorii sarcinii, donatorul răspunde pentru evicțiune ca și vânzătorul.
Irevocabilitatea donației
În general, donația este irevocabilă. Cu alte cuvinte, donatorul nu se poate răzgândi și nu poate revoca donația. Art. 1015 alin. (1) din Codul Civil precizează că donaţia nu este valabilă atunci când cuprinde clauze ce permit donatorului să o revoce prin voinţa sa.
Cu toate acestea, există anumite cazuri în care donatorul poate revoca donația. Despre aceste cazuri vom vorbi în continuare.
Revocarea donației
Donația poate fi revocată în trei cazuri: pentru ingratitudine, pentru neexecutarea fără justificare a sarcinii sau de către unul dintre soți în timpul căsătoriei. În primele două cazuri, revocarea donației poate fi realizată doar pe cale judiciară (prin intermediul instanțelor de judecată). În cel de-al treilea caz, respectiv atunci când un soț revocă o donație făcută celuilalt soț, revocarea nu trebuie să fie judiciară. În această situație, astfel cum s-a afirmat în doctrină, „revocarea donației nu trebuie cerută pe cale judecătorească, voința unilaterală de revocare putând fi expresă, dar și tacită, dedusă dintr-un act ulterior al donatorului din care rezultă, fără echivoc, voința de revocare a donației”[5].
Revocarea donației pentru ingratitudine
Donația poate fi revocată pentru ingratitudine în următoarele cazuri (art. 1023 Cod Civil):
a) donatarul a atentat la viaţa donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, ştiind că alţii intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat;
b) donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de donator;
c) donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ţinându-se însă seama de starea în care se afla bunul la momentul donaţiei.
Pentru a revoca donația, donatorul trebuie să introducă acțiunea în termen de un an de la data la care a cunoscut fapta de ingratitudine. Dacă introduce acțiunea mai târziu, aceasta va fi respinsă ca prescrisă. Acțiunea poate fi intentată doar împotriva donatarului. Dacă donatarul moare după ce acțiunea a fost introdusă, aceasta va putea fi continuată împotriva moștenitorilor donatarului. Cererea de revocare trebuie introdusă de către donator. Prin excepție, moștenitorii donatorului pot introduce cererea dacă donatorul a decedat în termenul în care putea introduce acțiunea. Acțiunea pornită de donator poate fi continuată de moștenitorii acestuia.
Revocarea donației pentru neexecutarea sarcinii
Donația poate fi revocată atunci când donatarul nu execută sarcina. Acțiunea trebuie introdusă în termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuie executată. Dacă acțiunea va fi introdusă mai târziu, acțiunea va putea fi respinsă ca prescrisă.
Revocarea donației între soți
Donația este revocabilă între soți în timpul căsătoriei. Important de menționat este faptul că donația poate fi revocată doar în timpul căsătoriei. Donația nu mai poate fi revocată după divorț, după anulare sau după încetare (moartea unuia dintre soți).
Cine poate ataca donația?
Donația poate fi atacată de către moștenitorii rezervatari, atunci când donația le încalcă rezerva succesorală. Moștenitorii rezervatari sunt descendenții (copii, nepoți, strănepoți, etc), ascendenții privilegiați (mama și tatăl) și soțul supraviețuitor. Acești moștenitori sunt protejați împotriva situației în care defunctul realizează liberalități excesive (donații și legate), încălcându-le rezerva succesorală. Donația se atacă prin intermediul mecanismului reducerea liberalităților excesive (art. 1091 și urm. Cod Civil). Și creditorii chirografari ai moștenitorilor rezervatori pot cere reducțiunea liberalităților excesive. În cât timp se poate ataca donația? Art. 1095 din Codul Civil prevede că această acțiune trebuie introdusă în termen de 3 ani de la data deschiderii moștenirii (data decesului).
Te-ar putea interesa și:
Referințe:
[1] Se nasc deseori conflicte între frați și surori atunci când părinții donează bunul doar unui singur copil. Tocmai de aceea, acest mecanism contractual este recomandat pentru a se preveni conflictele între frați.
[2] V. Nemeș, G. Fierbințeanu, Dreptul contractelor civile și comerciale. Teorie, jurisprudență, modele, Ed. Hamangiu, 2020, p. 927.
[3] R. Constantinovici în lucrarea Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Codul Civil. Comentariu pe articole, Ediția 3, Ed. C. H Beck, București, 2021, p. 1220.
[4] V. Nemeș, G. Fierbințeanu, op. cit., p. 930.
[5] R. Constantinovici în lucrarea Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.),op. cit., p. 1234-1235.
