Aici descoperim
dreptul tehnologiei

pile-3d-popular-social-media-logos_1379-881.jpg

Pe Facebook, oricine este liber să transmită și să primească orice fel de informație. Ce se întâmplă însă atunci când avem de a face cu expresii jignitoare privitoare la propria persoană? Cum tratează instanțele din România această situație?

Dreptul la imagine al persoanelor în România

În dreptul român, dreptul la imagine al persoanelor este reglementat în cadrul art. 73 din Codul civil. Conform art. 73 din Codul civil, orice persoană are dreptul la propria imagine. În acest sens, conform alin. (2) din prezentul articol, în exercitarea dreptului la propria imagine, persoana poate să interzică sau să împiedice reproducerea (în orice mod) a înfățișării sale fizice sau o vocii ori utilizarea unei asemenea reproduceri (a se vedea în acest sens Codul civil român).

Legea fundamentală a României, reprezentată de Constituția statului, face referire la dreptul la imagine al persoanelor prin raportare la libertatea de exprimare. Astfel, la nivel intern, libertatea de exprimare nu poate să prejudicieze în niciun fel, următoarele atribute ale persoanelor:

  • Demnitatea;
  • Onoarea;
  • Viața particulară;
  • Dreptul la propria imagine.

 

 

Dreptul la imagine în jurirsprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO)

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), dreptul la imagine a fost analizat și tratat în detaliu prin intermediul cauzelor aflate pe rolul instanței internaționale. Un caz prin care s-a constatat încălcarea dreptului la imagine este reprezentat de Cauza Peck împotriva Marii Britanii. În prezenta cauză, în mass-media au fost dezvăluite imaginile surprinse cu o cameră de televiziune cu circuit închis, care se afla instalată pe stradă. Imaginile îl surprindeau pe reclamant cu un cuțit în mână. Acest fapt a determinat publicarea și difuzarea în mass-media a acestor imagini, imagini ce îl prezentau pe reclamant într-o situație incriminatorie. În atare cauză, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a constatat încălcarea art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CoEDO) privitor la viața privată a persoanelor (a se vedea în acest sens platforma echr.coe.int). Conform art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale. Concluzia instanței internaționale a fost în sensul că viața privată a persoanei este încălcată atunci când aceasta este suprinsă în imagini într-o situație incriminatorie, imagini care ulterior ajung să fie transmise în mass-media și prezentate în maniera dorită (fără existența consimțământului persoanei).

Ce se întâmplă însă în cazul în care violarea dreptului la imagine se realizează prin intermediul platformelor de socializare? Cu privire la acest aspect, vom detalia în cele ce urmează.

 

Te-ar putea interesa și:

 

 

Facebook – spațiu public sau privat?

În conformitate cu Decizia nr. 4546/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție din România, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, platforma de socializare Facebook a fost declarată ca fiind spațiu public. Argumentele Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt următoarele:

  • Facebook, prin structura sa, reprezintă o rețea informațională, o ,,rețea de socializare receptivă perpetuu în web”;
  • Utilizatorii platformei de socializare pot să interacționeze în mod liber, această interacțiune neputând fi limitată sau interzisă;
  • Rețeaua, prin natura sa, este destinată accesului publicului sau oricărui utilizator;
  • Informațiile publicate, chiar într-un grup restrâns, pot să fie ușor aduse la cunoștința publicului prin procedeele de distribuire (share-uire a informațiilor);
  • Mesajele publicate pe platforma de socializare pot să fie aduse cu ușurință la cunoștința publicului, prin transmiterea în mass-media (a se vedea în acest sens https://www.clujust.ro/).

Instanțele naționale au decis că platforma de socializare Facebook constituie spațiu public, apelând la argumentul conform căruia structura platformei Facebook permite libera interacțiune și libera răspândire de informații, accesul realizându-se în mod facil și, prin procesul de distribuire (share-uire) a informațiilor, orice lucru poate fi adus la cunoștința publicului larg. Acest din urmă fapt include și transmiterea informațiilor prezentate (imagini, notițe, videoclipuri, sondaje, evenimente din viața personală, informații cu privire la propria persoană) în mass-media.

Expresiile jignitoare pe Facebook și sancționarea lor

Expresiile jignitoare publicate pe Facebook pot să fie sancționate inclusiv la nivelul instanțelor de judecată prin acordarea de daune morale reprezentând prejudiciul de imagine adus persoanei față de care au fost făcute jignirile. La nivel intern, este relevantă Sentința civilă nr. 250/2017 pronunțată de judecătoria Gura Honț. Instanța națională statuează că:

  • Lipsa indicării unui nume într-o postare pe Facebook nu constituie o atingere a dreptului la propria imagine; per a contrario, indicarea numelui persoanei/persoanelor într-o postare pe facebook prin care se aduc expresii jignitoare și se prejudiciază imaginea acesteia/acestora, reprezintă o atingere a dreptului la imagine;
  • Pentru ca răspunderea să existe este necesară îndeplinirea următoarelor condiții:
  • Existența unui prejudiciu. Prejudiciul produs reprezintă dauna provocată persoanei asupra căreia s-au făcut afirmațiile calomnioase/prejudiciabile. Prejudiciul poate să fie determinat sau determinabil. Prejudiciul este determinat când el poate să fie individualizat, stabilit în mod concret, prin mijloace facile. Prejudiciul este considerat a fi determinabil în măsura în care el poate să fie anticipat, prevăzut;
  • Existența unei fapte ilicite. Fapta comisă trebuie să fie una ilicită, adică contrară normelor în vigoare. Astfel, întrebuințarea de expresii jignitoare cu privire la o persoană juridică care determină ulterior scăderea încrederii colaboratorilor/clienților/cumpărătorilor constituie un prejudiciu de imagine însemnat pentru persoană juridică în cauză și produce prejudicierea acesteia inclusiv la nivel pecuniar;
  • Existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Fapta ilicită săvârșită trebuie să determine astfel producerea prejudiciului. În acest sens prin utilizarea de expresii jignitoare persoanei în cauză i se produce un prejudiciu de imagine;
  • Existența vinovăției celui care cauzează prejudiciul. Fapta ilicită trebuie să fie comisă cu vinovăție. La fel ca în materia penală, vinovăția constituie temeiul pentru tragerea la răspundere a persoanelor;
  • Existența capacității delictuale a celui ce a săvârșit fapta ilicită.

 

Te-ar putea interesa și:

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



lawyer-writing-appointments_23-2147984082.jpg

Tot mai multe persoane fizice se adresează Curții Europene a Drepturilor Omului, invocând diferite încălcări ale Convenției europene pentru drepturilor omului și a libertăților fundamentale, însă majoritatea cererilor le sunt respinse ca inadmisibile. O statistică a Curții Europene a Drepturilor Omului, efectuată în anul 2014, arăta că din 78.000 de cereri înregistrate, 92% dintre acestea au fost respinse ca inadmisibile.

Ne punem întrebarea legitimă: De ce atât de multe cereri sunt respinse ca inadmisibile? Răspunsul îl găsim în art. 45 din Convenție, unde sunt reglementate condițiile de admisibilitate ale cererii. Așadar, mulți reclamanți ignoră sau nu cunosc condițiile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului poate fi sesizată. Din acest motiv, vă vom prezenta în continuare condițiile de admisibilitate ale unei cereri individuale introduse la CEDO, care se împart în condiții de formă și de fond.

Condițiile de admisibilitate de formă

În primul rând, pentru ca cererea dvs. să fie declarată admisibilă, trebuie cunoscut faptul că există o cerere-tip care trebuie completată și transmisă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În cazul utilizării altui formulat decât cel aprobat, Curtea va respinge cererea ca inadmisibilă, fără a analiza fondul dedus judecății.

Articolul 47 din Regulamentul Curții, reglementează conținutul cererii, cerere care trebuie completată corect, cu respectarea tuturor rubricilor din cerere, pentru a putea fi declarată admisibilă. În formular trebuie să se regăsească, printre altele, datele dvs. personale de identificare, statul împotriva căruia introduceți cererea, rezumatul cauzei dvs., o prezentare succintă a încălcării Convenției. Cererea trebuie să fie semnată olograf de către reclamant, în rubrica specială. De asemenea, la cerere se vor anexa toate documentele relevante, în ordine logică și cronologică.

Alineatul (4) al art. 47 din Regulamentul Curții Europene a Drepturilor Omului prevede că, în situația în care reclamantul nu dorește ca identitatea sa să fie făcută publică trebuie să precizeze această și să prezinte o expunere a motivelor care justifică derogarea de la regula publicității procedurii în fața Curții. Aceasta poate autoriza anonimatul, toate actele publicate cu privire la cerere conținând doar inițialele numelui reclamantului sau o literă a alfabetului, după caz sau poate respinge solicitarea, numele și prenumele dvs. regăsindu-se în baza de date HUDOC.

 

 

Condiții de admisibilitate de fond

Curtea Europeană a Drepturilor Omului va analiza cererea dvs. pe fond numai dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 35 din Convenție.

1.Epuizarea prealabilă a tuturor căilor de atac interne

Condiția reglementată este întâlnită în dreptul internaționale general și are ca obiect ocrotirea suveranității statului împotriva unor proceduri internaționale intempestive. Obligația reclamantului este de a parcurge toate gradele de jurisdicție puse la dispoziția sa de dreptul intern (de exemplu, în cazul unei condamnări penale de către instanța de fond, trebuie să exercitați și calea apelului sau chiar și a recursului, în cazul în care încălcarea drepturilor ocrotite de Convenție ar putea fi remediată). În cazul în care instanțele naționale nu au analizat căile de recurs din culpa dvs. (de exemplu, ați sesizat instanța după expirarea termenului de decădere, cererea nu a fost timbrată, etc.), Curtea poate să respingă cererea ca inadmisibilă.

Dovada epuizării căilor de recurs interne este în sarcina reclamantului. Desigur, dacă guvernul invocă excepția inadmisibilității a cererii pe acest motiv, sarcina probei revine acestuia.

 

 

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a dat o interpretare mai largă noțiunii de „căi de recurs interne”, considerând că obligația căilor de recurs interne se limitează numai la acele recursuri accesibile și adecvate. Regula nu se aplică acelor recursuri iluzorii, adică imposibil de exercitat, inadecvate sau ineficiente.

Pentru a ne adresa Curții de la Strasbourg, trebuie să invocăm în căile de recurs interne motivele invocate și în cererea adresată Curții, „cel puțin în substanță”, așa cum a s-a pronunțat Curtea în cauza Castells c. Spaniei (1992). În cauza Guzzardi c. Italiei (1980), s-a arătat că invocarea în substanță înseamnă menționarea, în căile de acțiune folosite în fața instanțelor naționale, a dispozițiilor convenției pe care reclamantul le consideră încălcate sau cel puțin a dispozițiilor echivalente din dreptul intern.

În concluzie, pentru a subzista obligația epuizării căilor de recurs interne, existența căilor de recurs trebuie să fie suficient de sigură nu numai în teorie, ci și în practică.

 

Te-ar putea interesa și:

 

2. Introducerea cererii într-un termen de 6 luni de la data deciziei interne definitive

Potrivit art. 47 din Regulamentul Curții, cererea este considerată introdusă la data la care formularul de cerere corect completat este expediat Curții. Data expedierii este considerată data ștampilei poștei.

Cu privire la calculul termenului de 6 luni, trebuie menționat că „ultima decizie internă” este decizia prin care pretențiile reclamantului au fost respinse în mod definitiv. În cazul decizia nu a fost pronunțată în mod public, termenul de 6 luni curge de la data comunicării acesteia reclamantului. Prin data comunicării deciziei definitive trebuie să se înțeleagă data comunicării motivării deciziei sau a deciziei în întregul său.

3. Cererea să nu fie anonimă

Condiția este îndeplinită în cazul în care completează corect și complet formularul-tip de sesizare a Curții Europene a Drepturilor Omului. Rubrica A din formularul-tip obligă reclamantul, în temeiul art. 47 din Regulamentul Curții, să menționeze numele, prenumele și datele de identificare.

Problema cu îndeplinirea acestei condiții se pune în cazul în care calitatea de reclamant o are o organizație sau o organizației nonguvernamentală. În cauza Confederations des Synducats Medicaux Francais c. Franței (1986), Curtea a stabilit că nu este necesară dezvăluirea identității tuturor membrilor ei, decât atunci când acționează expres în numele acestora.

4. Cererea să nu fie esențial aceeași cu o cerere anterior examinată de Curte

Această condiție dă eficacitate principiului autorității lucrului judecat în materia deciziilor și a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cazul în care se invocă aceleași fapte care au mai fost soluționate de Curte anterior, cererea va fi inadmisibilă. Totuși, în cazul în care cererea cuprinde fapte noi, aceasta poate fi admisibilă.

În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că încheierea unei înțelegeri amiabile nu presupune imposibilitatea sesizării ulterioare a Curții în aceeași cauză, dacă cererea anterioară nu a făcut obiectul unei decizii (pentru detalii a se vedea cauza Surmeli c. RFG (decembrie 2004)).

5. Cererea să nu fi fost supusă examinării unei alte instanțe internaționale, dacă nu conține fapte noi

În cazul în care cererea a mai fost supusă examinării unei alte instanțe internaționale, cum ar fi Comisia pentru drepturile Omului a Organizației Națiunilor Unite, Curtea de la Strasbourg vă va respinge cererea ca inadmisibilă, în temeiul regulii numită „litispendența internațională”.

6. Cererea să nu fie incompatibilă cu prevederile Convenției, manifest nefondată sau abuzivă

Cererea este considerată incompatibilă cu prevederile convenției atunci când nu este competentă personal (ratione personae), teritorial (ratione loc), material (ratione materiae) și în timp (ratione temporis) să soluționeze cererea.

Cererea abuzivă este cea prin care se urmărește un scop contrar celui prevăzut din Convenție sau care dovedește folosirea ca șicanatorie a dreptului de recurs la Curte. De asemenea, cererea poate fi respinsă ca abuzivă în cazul unor cererii repetate care nu au niciun fundament sau care conțin afirmații insultătoare.

Cererea este respinsă ca vădit nefondată dacă nu indică nicio încălcare a drepturilor garantate de Convenție sau dacă există  o jurisprudență constantă și amplă în cereri identice sau similare care stabilesc faptul că nu a există nicio încălcare a Convenției. Cererea poate fi vădit nefondată și în cazul în care nu ați prezentat suficiente probe în sprijinul faptelor și încălcărilor expuse.

Înainte de a fi respinsă ca vădit nefondată, cererea va fi supusă unui examen mai amănunțit al acesteia sub aspectul fondului.

7. Existența unui prejudiciu important

Absența unui prejudiciu important poate duce la respingerea ca inadmisibilă a cererii dvs. Criteriul care se are în vedere la aprecierea acestei condiții este impactul financiar semnificativ.

Totuși, condiția nu se va aplica în cazul în care este în discuție un drept intangibil (de exemplu, dreptul la viață, dreptul de a nu fi supus torturii). De asemenea, nu va fi respinsă pe acest motiv nicio cauza atunci când respectarea drepturilor omului  garantate de Convenție și Protocoale sale cere un examen pe fond al cererii, în cazul în care cauza nu a fost examinată corespunzător de o instanță.

Curtea a introdus, prin jurisprudența sa, criterii de identificare a „pragului” aplicării prejudiciului important: natura dreptului care se pretinde a fi încălcat, gravitatea pretinsei încălcări, consecințele pretinse încălcări, situația personală a reclamantului.

          Referințe:

 

Abrevieri:

  • CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului;
  • – contra;
  • – articol.

 

 


 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]


arhive-cedo-legalup

Ești în siguranță pe site-ul nostru.

LegalUp Innovators at Law utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a LegalUp.ro cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politica privind utilizarea modulelor Cookie și Politica noastră de confidențialitate. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookies.

Privacy Settings saved!
Setari permisiuni

Cookie-urile sunt folosite pe acest site pentru a oferi cea mai bună experiență de utilizator. Dacă continuați, presupunem că sunteți de acord să primiți cookie-uri de pe acest site

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și imbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.
  • wordpress_test_cookie
  • wordpress_logged_in_
  • wordpress_sec

Decline all Services
Da, Sunt de acord