Excepția conexității este reglementată la art. 139 Cod procedură civilă. Excepția conexității urmărește asigurarea unei mai bune judecăți prin conexarea mai multor procese cu aceleași părți (sau chiar împreună cu alte părți), procese al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură[1]. Astfel, spre deosebire de litispendență, unde trebuie să existe identitate între obiect, cauză și părți, în cazul conexității nu trebuie să existe identitate, ci o strânsă legătură. Mai mult, dosarele se pot uni chiar dacă părțile sunt diferite.
Un exemplu de conexitate: Pe rolul Judecătoriei Craiova se află un dosar cu o acțiune în revendicare cu privire la un bun între A și B și un alt dosar cu o acțiune posesorie cu privire la același bun între alte părți, B și C. Pentru a asigura o judecată mai bună, instanța va putea admite excepția conexității și va putea conexa cele două dosare.
Alt exemplu de conexitate: În urma unui accident cu un elicopter, decedează trei persoane aflate în elicopter, A, B și C. Moștenitorii celor trei persoane introduc trei acțiuni separate pentru obținerea unor daune morale împotriva aceluiași asigurator, Asigurare-Reasigurare Elicopere SA. Pentru o mai bună judecare a cauzei, cele trei dosare pot fi conexate.
Sfat: Ține minte exemplul cu elicopterul și nu o să mai încurci niciodată conexitatea cu litispendența!
Excepția conexității poate fi invocată de către părți sau de către instanță din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată în fața instanței sesizate ulterior. Încheierea de admitere sau de respingere a excepției conexității poate fi atacată doar o dată cu fondul. Dacă instanțele sunt de același grad, dosarul se trimite primei instanțe investite, cu excepția situației în care părțile cer trimiterea dosarului la altă instanță. Dacă instanțele sunt de grad diferit, conexarea se realizează la instanța mai superioară în grad. Dacă una dintre cereri este de competența exclusivă a unei instanțe, conexarea se va realiza la acea instanță. Dosarele pot fi disjunge ulterior pentru a fi judecate separat dacă numai unul dintre dosare se află în stare de judecată.
Referințe:
[1] V. M. Ciobanu, T.C. Briciu, C.C. Dinu, Drept procesual civil. Drept execuțional civil. Arbitraj. Drept notarial, Editura Național, București, 2013, p. 210.