Daunele morale, criteriile de acordare și probatoriul

În România, daunele morale sunt asimilate terminologiei de ,,prejudiciu nepatrimonial” sau ,,prejudiciu moral”, care se referă la modalitatea de reparație în cazul încălcării unor drepturi care nu sunt prin natura lor patrimoniale (spre exemplu: viața, demnitatea unei persoane, reputația sa). Daunele morale sunt acordate des în spețe de violență (fizică sau psihică), discriminare, hărțuire. Daunele morale au și sensul curent de sume de bani care se acordă unei persoane prejudiciate pentru compensarea unui prejudiciu moral sau psihologic (suferință sau durere fizică sau psihică) rezultat din săvârșirea unei fapte ilicite.

Când se acordă daunele morale?

Daunele morale se acordă pentru a compensa suferința fizică (i.e., durere) sau psihică (e.g., anxietate, stres, sindrom post-traumatic) produse unei persoane. Deși prejudiciul moral nu poate fi evaluat în bani, în sistemul actual de drept român se consideră că sumele de bani pot compensa, atenua, alina sau chiar anihila durerile fizice și suferințele psihice ale victimei[1]. Prejudiciul nepatrimonial (sau moral) rezultă din încălcarea unor drepturi patrimoniale precum dreptul la viață, sănătate, integritate fizică și psihică, dreptul la demnitate, dreptul la viață privată, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică (art. 252 Cod Civil). Încălcarea acestor drepturi intrinsec umane (care sunt și drepturi fundamentale în Constituția României) poate conduce către dureri psihice și fizice dificil de îndurat. Dreptul român consideră că acest prejudiciu moral poate fi compensat prin sume de bani. Potrivit art. 257 Cod Civil, daunele morale pot fi acordate și persoanelor juridice (pentru fapte de concurență neloială, încălcarea mărcii, etc). Acordarea daunelor morale trebuie să fie echitabilă. Cuantumul despăgubirilor nu poate fi o îmbogățire fără justă cauză, dar nici pur simbolic.

 

->>Pentru o analiză aprofundată a subiectului, vă recomandăm să lecturați această carte!

 

Cel mai adesea, daunele morale se solicită în procesele civile pe tărâmul răspunderii civile delictuale sau pe tărâmul răspunderii civile contractuale. Daunele morale pot fi obținute și în procesul penal dacă persoana vătămată se constituie parte civilă. În plus, daunele morale pot fi acordate în litigii de dreptul muncii; în litigii de drept administrativ pentru daunele provocate prin acte administrative unilaterale (art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004); în litigiile privind concurența neloială pentru acoperirea prejudiciilor rezultate din practici de concurență neloială (art. 7 alin. (1) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale), etc.

 



 

 

Daunele morale se acordă pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial. Potrivit doctrinei, „prejudiciile nepatrimoniale privesc persoana umană și personalitatea sa, ele constând în dureri fizice și psihice, în restrângeri ale vieții personale, neajunsuri familiale și sociale, cauzate  prin  atingerile aduse drepturilor subiective nepatrimoniale ale persoanelor fizice și, în mod deosebit, prin atingerile aduse drepturilor la viață, sănătate, integritate corporală, înfățișare fizică”[2]. Doctrina și jurisprudența franceză admit acordarea de despăgubiri și pentru prejudicii de anxietate, stres și angoasă[3].

Daunele morale și prescripția extinctivă

Art. 253 Cod Civil prevede faptul că dreptul de a cere despăgubiri pentru repararea prejudiciului nepatrimonial este supus prescripției extinctive. Termenul de prescripție este de trei ani și va începe să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea. În situația traumelor psihice, apreciem că termenul de prescripție va începe să curgă de la data la care victima a primit rezultatul unei evaluări psihologice/psihiatrice din care rezultă existența traumei, simptomatologia și cauzele acesteia.

Criteriile de acordare și probatoriul

Se cunosc numeroase cazuri de daune morale, ca de exemplu, cele rezultate din mutilări sau desfigurări, cele constând în dureri fizice și psihice, în atingeri aduse demnității și reputației unei persoane, a căror reparare, fie ea nepatrimonială sau patrimonială, abia dacă poate aduce victimelor unele alinări sau satisfacții.

Daunele morale se acordă conform unei evaluări de la caz la caz. Instanța de judecată trebuie să facă o evaluare a gravității prejudiciului prin luarea în considerare a mai multor factori, printre care gradul suferinței fizice sau psihice, consecințele negativele, implicațiile pe toate planurile vieții personale, familiale și sociale ale victimei[4], sensibilitatea și caracterul victimei[5], etc.

Într-o cauză în care a acordat daune morale de 30.000 lei unui angajat care a fost victima unor fapte de hărțuire morală din partea angajatorului (decizia nr. 555/2021), Curtea de Apel Ploiești a explicat că „deși stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalate unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o [sic!] criterii, printre care: consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost afectate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială”.

Din analiza jurisprudenței române cu privire la acordarea daunelor personale, se observă că deseori daunele morale fie nu se acordă, fie se acordă într-un cuantum mult prea mic față de prejudiciul produs victimei.

De exemplu, într-un dosar unde angajatul a solicit daune morale pentru prejudiciul adus printr-o concediere nelegală, Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin Decizia nr. 203/A din 24 februarie 2022 a explicat că probatoriul nu a fost suficient pentru a demonstra existența și întinderea prejudiciului produs salariatului. În cuvintele instanței:

„Referitor la prejudiciul produs contestatoarei prin fapta ilicită a intimatului, instanța apreciază însă că nu au fost administrate probe cu privire la prejudiciul moral suferit de către aceasta.

Acordarea de daune morale este condiționată de producerea unui minimum de probe și indicii din care să rezulte atât existența prejudiciului moral adus salariatului, cât și întinderea acestuia, întrucât nu se poate prezuma nici existența, nici întinderea prejudiciului personal nepatrimonial din însuși faptul luării unei măsuri de natură disciplinare, în speță aplicarea sancțiunii avertismentului, cu atât mai mult cu cât această măsură a afectat apelanta o perioadă redusă de timp”[6].

De cele mai multe ori, instanțele nu acordă daunele morale solicitate sau cuantumul acestora este foarte mic deoarece deoarece probatoriul adus de reclamanți nu este suficient de puternic pentru a determina existența și întinderea prejudiciului. Uneori, existența prejudiciului este certă și, de multe ori, rezultă chiar din săvârșirea faptei (ex re). De exemplu, este cert că o persoană agresată a avut suferințe fizice și la fel de cert este și că o persoană insultată s-a confruntat cu un disconfort psihic. În aceste cazuri, existența prejudiciului nu trebuie dovedită, deoarece este de notorietate că omul este înzestrat cu „simțuri” și că simte automat durere la agresiuni fizice și disconfort psihic la agresiuni morale. Deși existența prejudiciului este certă pentru instanță, întinderea prejudiciului trebuie dovedită de către reclamant. Cu alte cuvinte, reclamantul nu trebuie să se rezume doar la a spune că a fost afectat, ci trebuie să aducă probe concrete din care să rezulte modul în care a fost afectat, gravitatea prejudiciului și consecințele asupra vieții sale. Întinderea prejudiciului moral se poate proba cu orice mijloc de probă (martori, rapoarte psihologice și medicale, expertize psihologice și medicale, alte înscrisuri, etc).

 

->>Pentru o analiză aprofundată a subiectului, vă recomandăm să lecturați această carte!

 

Autor: Av. Ruxandra Sava – Baroul București

Pentru consultații juridice privind acordarea de daune morale, contact: av.ruxandra.sava@gmail.com.

 

 

Referințe:

[1] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, Drept Civil. Obligațiile, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 440.

[2] G. Vintilă, Daunele morale. Studiu de doctrina și jurisprudență, Ediția a II-a, Ed. Hamangiu, 2006, București, p. 52.

[3] François Terré, Philippe Simler, Yves Lequette, François Chénedé, Droit civil. Les obligations, Ed. Dalloz, 12e édition, 2019, p. 1020 și urm.

[4] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, op. cit., p. 441.

[5] François Terré, Philippe Simler, Yves Lequette, François Chénedé, op. cit., p. 1021 și urm.

[6] Conform rolii.ro, link accesat la 12.10.2022.

Image by tawatchai07 on Freepik




Pune o întrebare

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

MAI MULTE ARTICOLE




Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!