Întâlnim deseori în dreptul civil noțiunea de creditori chirografari. Ce sunt aceștia și ce exemple există? Potrivit doctrinei, „creditorii care au ca și garanție comună numai patrimoniul debitorului se numesc creditori chirografari, pentru a fi deosebiți de creditorii care dispun de o garanție personală sau reală veritabilă. Creditorii chirografari (obișnuiți, care nu au o garanție veritabilă) beneficiază de garanția comună asupra patrimoniului debitorului lor.

Termenul de chirografar provine din limba franceză, având originea în adjectivul latin <<chirographarius, chirographarium, chirographaria>>. Inițial, noțiunea de <<creditor chirographarius>> a desemnat creditorul deținător al unui act scris de către debitor, pe care creditorul își întemeia creanța. În prezent, noțiunea de creditor chirografar desemnează orice creditor, care însă nu dispune de o garanție personală sau reală (deține dovada creanței sale, dar nu are garanții personale sau reale)”[1].

Exemplu de creditor chirografar: A (creditorul) împrumută 150.000 EURO lui B (debitorul). Creditorul A nu are nicio garanție reală sau personală (e.g., gaj, ipotecă) împotriva lui B, ci doar un gaj comun asupra bunurilor din patrimoniul lui B. Ca urmare, Creditorul A poate urmări bunurile debitorului B care se află în patrimoniul său. Dacă în patrimoniul lui B nu se află niciun bun (fiind insolvabil), atunci există riscul ca creditorul să nu își poată satisface creanța.

Referințe:

[1] E. Veress, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ediția 5, Ed. C. H. Beck, București, 2020, p. 317.