ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT CLUJ
DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX
Cod operator date cu caracter personal xxxxx
ECLI:RO:TBSCJ:2020:004.xxxxxx
DECIZIA CIVILĂ NR. 385/A/2020
Ședința publică din data de 24 februarie 2020
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE – S_____ I_______
JUDECĂTOR – A_____ P________
GREFIER – D______ P__
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra apelului formulat de apelantul C____ D_____ V_____ împotriva sentinței civile nr. 2142/26.03.2019 pronunțate de Judecătoria Cluj-N_____, în contradictoriu cu intimata F___ F______ I__ SA, cauza având ca obiect contestație la executare.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților asupra apelului au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17.02.2020, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, tribunalul reținând-o în pronunțare, la acest termen.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra apelului dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.2142/26.03.2019, pronunțată de Judecătoria Cluj-N_____ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX, s-a respins contestatia formulata de cont estatorul Cheta D_____ V_____, Î n contradictoriu cu intimatul F___ F______ I__ SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că î ntre parti a fost î ncheiat contractul de credit nr. CF0014316/27.03.2015 avand c a obiect acordarea unui credit î n valoare de 600 lei pe o perioada de 29 de zile acesta trebuia rambursat integral intr-o singura transa pana la data scadentei si anume pana la data de 25.04.2015
În drept , în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 193/2000 (forma în vigoare la momentul încheierii contractului): ( 1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. (4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
Conform cu art. 4 din Legea nr. 193/2000 (forma în vigoare în prezent): (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
De asemenea, po trivit lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000 sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care (…)dau dreptul comerciantului de a modifica, în mod unilateral, clauzele contractuale, fără a avea un motiv specificat în contract și accepta t de consumator prin semnarea acestuia .”
Astfel, la judecarea prezentei cauze, instanța a avut în vedere, în principiu, numai reglementările care erau în vigoare la data încheierii contractului de credit.
Conform art. 9^3 din O.G. 21/1992: „În cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligați să respecte următoarele reguli:
a) contractele vor fi redactate în scris, vizibil și ușor de citit, cu o mărime a fontului utilizat de minimum 10, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în cel puțin două exemplare, fiind remis câte un exemplar original fiecărei părți. Culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat contractul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat;
b) dobânzile, precum și toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordării și derulării contractului, respectiv aferente unor servicii în privința cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi menționate în contract, fără a se face trimiteri la condiții generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife și comisioane sau orice alt înscris;
c) în situațiile în care există drept de rambursare anticipată, comisionul de rambursare anticipată a creditului se determină în strânsă legătură cu pierderile creditorului aferente rambursării anticipate și nu trebuie să constituie un obstacol disproporționat în exercitarea dreptului consumatorului de a rambursa anticipat creditul;
d) în contractul de credit/depozit se vor menționa și costurile de administrare, de retragere numerar și/sau de depunere numerar aferente contului curent, care cad în sarcina consumatorului, dacă furnizorul de servicii financiare percepe astfel de comisioane. Costurilor aferente contului curent menționat e mai sus nu le sunt aplicabile prevederile lit. e);
e) fără a prejudicia prevederile privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului:
1. se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri menționate în contract;
2. se interzice introducerea și perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost menționate în contract;
f) în contract se va menționa tipul de dobândă, variabilă și/sau fixă, iar dacă dobânda este fixă numai pentru o anumită perioadă, aceasta va fi precizată cu exactitate;
g) în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:
1. variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;
2. dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;
3. formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia;
h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adițional, acceptat de consumator;
i) orice notificare cu privire la modificarea conținutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puțin 30 de zile înainte de intrarea acesteia în vigoare. Consumatorul are la dispoziție un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opțiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiții. Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menționat anterior nu este considerată acceptare tacită;
j) pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, conform condițiilor contractuale, furnizorul de servicii financiare este obligat să notifice consumatorul, în funcție de opțiunea scrisă a acestuia, exprimată în contract, prin una sau mai multe metode: scrisoare recomandată, e-mail, sms, și va pune la dispoziția acestuia un nou grafic de rambursare;
k) furnizorul de servicii financiare va lua toate măsurile necesare pentru a efectua repararea în termen de maximum 15 zile a eventualelor prejudicii cauzate consumatorului prin nerespectarea obligațiilor asumate prin contract și va face dovada demersurilor întreprinse în acest sens;
l) contractul de credit va conține obligatoriu o prevedere prin care consumatorul să fie atenționat despre raportarea la Biroul de Credit, Centrala Riscurilor Bancare și/sau la alte structuri asemănătoare existente, în cazul în care acesta întârzie cu achitarea ratelor scadente, dacă există această obligație de raportare;
m) la încetarea contractului, inclusiv prin ajungere la termen, reziliere sau denunțare unilaterală din partea consumatorului, furnizorul de servicii financiare va oferi gratuit consumatorului un document care să ateste faptul că au fost stinse toate obligațiile dintre părți. Totodată, se vor închide și conturile aferente serviciului financiar de bază furnizat, fără a fi necesară depunerea unei alte cereri de către consumator și fără plata unor costuri suplimentare. Contul nu va fi închis în situația în care acesta este poprit sau indisponibilizat, conform legii, pentru îndeplinirea de către consumator a unor obligații asumate față de furnizorul de servicii financiare însuși sau față de terți.”
Potrivit art I pct 4 din Contractul de credit se prevede ca „pentru creditul pus la dispozitie Clientul va plati o d obanda totala fixa de 1.2%/zi î n total 208,80 lei”
Dobanda reprezinta deci costul folositii creditului pe durata contractului as tfel incat plata acestei dobanzi face parte din obligatia principala
Faptul că dobânda face parte din prețul contractului nu exclude pur și simplu clauza de la controlul instanței, aceasta trebuind să analizeze și cealaltă condiție, și anume dacă clauza este clară, neechivocă și exprimată într-un limbaj ușor inteligibil. Din această perspectivă a clarității motivelor poate fi analizată clauza, deși dobânda face parte din prețul contractului.
Cu privire la clauza privind dobanda, instanța a considerat că este necesar a se stabilit inițial dacă aceasta ____________________ art.4 alin.6 din Legea nr.193 /2000, în forma în vigoare în prezent, cu mențiunea că la data încheierii contractului acest text nefiind în vigoare, controlul instanței asupra clauzelor referitoare la obiectul contractului și caracterul adecvat al prețului nu era exclus.
Este adevărat că, prin jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis deja, în cauza C-484/08 Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid/Asociación de Usuarios de Servicios Bancarios (Ausbanc), că directiva în discuție impune doar un standard minimal și, prin urmare, articolul 4 alineatul (2) și articolul 8 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale, precum cea în cauză în acțiunea principală, care autorizează un control jurisdicțional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar și inteligibil. Astfel, câtă vreme la momentul semnării contractului art. 4 alin.6 din Legea nr. 193/2000 nu era în vigoare, înseamnă că la acel moment legiuitorul alesese să impună standarde mai înalte decât cele din directivă, iar textul articolelor mentionate mai sus nu se poate aplica unui contract încheiat înainte de intrarea sa în vigoare, știut fiind că un contract este supus normelor în vigoare la momentul încheierii sale.
Cu toate acestea, instanța a găsit totuși util să arate că, ținând cont de faptul că Legea nr. 193/2000 a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern prevederile Directivei nr. 93/13/CEE, prevederile acestei directive pot fi utilizate pentru a se interpreta norma de drept intern în conformitate cu legislația Uniunii Europene. Textul art. 4 alin. 2 din directiva amintită, preluat de art. 4 alin.6 din Legea nr. 193/2000, are următoarea redactare: aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil . Pe de altă parte, în expunerea de motive a directivei se arată că în sensul prezentei directive, aprecierea caracterului abuziv nu se efectuează asupra clauzelor care descriu obiectul principal al contractului, nici asupra raportului calitate/preț al bunurilor sau serviciilor furnizate . Deși ideea exceptării de la controlul caracterului a buziv al clauzelor numai a obiectului principal al contractului nu se regăsește nici în legislația națională, nici în traducerea românească a directivei în discuție, ea se regăsește atât în expunerea de motive, cât și în textul art. 4 alin.2 din alte tradu ceri ale directivei.
În concluzie, voința legiuitorului european , care nu poate fi ignorată, câtă vreme reglementarea națională trebuie să asigure pragul minimal de garanții impus de către directivă, a fost de a limita controlul caracterului abuziv numai cu privire la acele clauze care privesc fie descrierea obiectului principal al contractului, fie raportul calitate/preț al bunurilor și serviciilor furnizate , desigur, câtă vreme acestea sunt exprimate clar și inteligibil.
Fiind de principiu că obiectul principal al unui contract de credit îl constituie, pe de o parte, suma de bani acordată cu titlu de credit și, pe de altă parte, dobânda văzută ca „preț” al creditului, instanța a verificat în ce măsură clauzele din contractul părților este exprimată clar și inteligibil. Pentru aceasta instanța a avut în vedere faptul că în Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 30 aprilie 2014 în cauza C ‑ 26/13, Á____ Kásler, H_______ Káslerné Rábai împotriva OTP Jelzálogbank Zrt , Curtea a stabilit că articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește o clauză contractuală precum cea în discuție în litigiul principal, cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar și inteligibil trebuie înțeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci și ca contractul să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se referă clauza respectivă, precum și relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește.
Clauza de la art.l pct.4 lit.o din Contractul de credit este perfect inteligibilă, consumatorul-contestator având posibilitatea certă de a prevedea consecințele economice ce decurg din cuprinsul acesteia, respectiv plata sumei de 208.80 lei cu titlu de dobândă totală fixă pentru creditul acordat.
De asemenea, clauza este clară și neechivocă, înțelegându-se extrem de clar, de către orice persoană, că pentru creditul contractat clientul va achita o dobândă FIXĂ de 1,2% pe zi, în total 208,80 lei.
Atât valoarea procentuala a dobânzii remuneratorii, de 1,2% pe zi, cât și valoarea în monedă a acesteia, de 208,80 lei, sunt arătate expres în Formularul Informații standard la nivel european privind creditul pentru consum atori, ce a fost generat de aplicația online înainte de generarea Contractului de credit încheiat cu contestatorul.
În consecință, contestatorul a cunoscut prețul serviciilor financiare pe care dorea să le contracteze și, în aceste condiții, a continuat și finalizat procedura prin generarea Contractului de credit, ulterior primind suma de bani solicitată cu titlu de credit în contul bancar pe care l-a indicat, sumă de bani pe care a folosit-o conform propriei sale voințe, însă p e care nu a restituit-o în niciun mod și nici o măsură la data scadenței.
În ceea ce privește Dobânda Anuală Efectivă, aceasta reprezintă un simplu indicator care exprimă sub formă procentuală costul total al unui credit, fiind un concept impus în Uniunea Europeană pentru a permite consumatorilor să compare ușor costul total al creditelor, D__ se calculează pe baza unei formule matematice clare, deci, fiind rezultatul unei formule matematice, Dobânda anuală efectivă nu poate fi negociată, dar nici nu trebuie confundată cu rata anuală a dobânzii.
D__ este doar un indicator care se exprimă în forma procentuală și nu este folosit în calculul dobânzii remuneratorii plătite de către client pentru creditul contractat.
Cu privire la clauza de la art. l pct.5 din Contractul de cre dit, instanta a retinut faptul că, prin cererea de executare silită, nu a fost solicitata calcularea și perceperea unei dobânzi penalizatoare de 2% pe zi, aratandu-se expres ca se restrang pretentiile prin diminuarea valorii procentuale a acesteia pana la concurenta c uantumului procentual al dobanzii remuneratorii, respectiv 1,2%/zi.
Prin urmare, nu se poate considera că dispozițiile din contract cu privire la dobâ nda au natura unei clauze abuzive, câtă vreme aceasta nu oferă băncii posibilitatea de a acționa discrețio nar asupra niv elului dobânzii, aceasta chiar încercand sa aseze contractul î n limitele legale, desi contestatorul nu a inteles sa restituie suma imprumutata, fiind constient de faptul ca prin neachitarea creditului care nu consta intr-o suma imposibil de restituit, sa se acumuleze dobanda remuneratorie reprezentand costul folosirii creditului.
Ca urmare, instanta a apreciat contestatia de fata ca neintemeiata, respingând-o cu aceasta motivare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelantul CHETA D_____ V_____, în contradictoriu cu intimata F___ F______ I__ S.A ., solicitând admiterea apelului și în consecință modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii contestației la executa re formulată de acesta, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, apelantul a arătat că înțelege să invoce următoarele critici:
In speță, instanța de fond a dat o aplicare greșită a dispozițiilor Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive încheiate cu consumatorii, care a fost transpusă în dreptul intern prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, având în vedere calitatea părților (comerciant, respectiv consumator, astfel cum sunt definite noțiunile prin Legea nr. 193/2000).
Având în vedere că legea a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunității Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România și-a asumat obligația transpunerii și aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislației comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, acela de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiții generale impuse acestora.
Astfel, referitor la clauza penală stipulată în contract pentru neplata sumelor datorate la scadență, apelantul a apreciat că aceasta cade sub incidența Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Astfel cum este redactat art. 1 pct. 4 lit b din contract, rezultă fără echivoc faptul că dispozițiile contractuale nu au fost negociate direct cu consumatorul, contractul fiind generat automat, conform cererii de credit completate de împrumutat.
Mai mult decât atât, a arătat apelantul, nici obligația sa de a achita dobânda penalizatoare în cuantum de 2% pe zi de întârziere, nu a fost negociată în mod direct, contractul încheiat între părți fiind un contract standard preformulat. Semnarea contractului de consumator nu implică dovada faptului că respectiva clauză a fost negociată, căci în măsura în care dorește să beneficieze de împrumutul respectiv, consumatorul trebuie să accepte întocmai conținutul acestuia, încheind astfel un contract eminamente de adeziune, fără posibilitatea reală de a negocia vreo clauză,
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin, 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. De asemenea, lit. i din Anexa la această lege consacră drept clauză abuzivă acea clauză care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
Î n cauza de față, apelantul a observat că plata unei dobânzi anuale efective de 4188% constituie o sarcină disproporționată pentru consumator, întrucât cuantumul penalităților depășește considerabil cuantumul debitului principal de 600 lei, precum și al prejudiciului suferit de intimată ca urmare a lipsirii sale de folosința sumelor datorate de acesta. Această disproporție creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe și în detrimentul consumatorului.
Astfel, pentru aceste considerente, apelantul a apreciat în sensul că clauza privind dobânda penalizatoare ca fiind abuziva, contrară dispozițiilor imperative ale Legii nr. 193/2000.
Întrucât încălcarea interdicției stipulații clauzelor abuzive de către profesioniști în contractele încheiate cu consumatorii este sancționată cu nulitatea absolută (deoarece dispoziția legală imperativă încălcată urmărește protejarea unui interes general, de ordine publică), consecutiv constatării caracterului abuziv al clauzei contractuale menționate în precedent, se impune a se constata și nulitatea absolută a acesteia.
După cum rezultă din hotărârile judecătorești anexate prezentului apel, este de notorietate practica societății F___ F______ I__ SA. de a percepe dobânzi într-un cuantum disproporționat față de împrumuturile acordate consumatorilor, motiv pentru care majoritatea instanțelor de judecată au ales să cenzureze aceste abuzuri prin intermediul controlului jurisdicțional realizat, sancționând cu nulitatea absolută clauzele privind dobânda penalizatoare.
In plus, deoarece în cuprinsul creanței ce se execută sunt incluse sume provenite din aplicarea unor clauze abuzive, apelantul a apreciat că executarea silită a fost demarată de intimata F___ F______ I__ S.A. în dosarul de executare nr. 36/2018 instrumentat de B__ P___ N______ FANFANY, cu încălcarea dispozițiilor art. 662 alin. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât creanța ce face obiectul contestatei la executare nu are un caracter cert.
Față de cele expuse anterior, apelantul a solicitat admiterea apelului și admiterea contestației la executare așa cum aceasta a fost formulată în fața primei instanțe.
În drept, apelantul a invocat dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr. 193/2000, art 1236 Cod civilă, art. 712 si urm. Cod procedura civila.
Intimata F___ F______ I__ SA nu a depus întâmpinare.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și a prevederilor art. 477 și art. 478 C .pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Apelantul critică hotărârea primei instanțe din perspectiva soluției pronunțate asupra cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor prevăzute de art. I pct. 4 si 5 din contractul de credit nr. CF0014316/27.03.2015 , contract ce constituie titlu executoriu pus în executare împotriva acestuia în dos.ex. nr. 36/2018 al B__ P___ N______ .
Fără a aduce critici punctuale considerentelor expuse de prima instanță, apelantul reiterează argumentele referitoare la caracterul nenegociat al clauzelor criticate și caracterul disproporționat al sumelor pretinse în temeiul acestor clauze și care nu corespund unui prejudiciu real suferit de creditoare, instanța de apel urmând a analiza doar acele considerente care sunt contrare motivelor invocate de apelant.
În ceea ce privește clauza prevăzută la art. I pct. 4 și care se referă la dobânda creditului, tribunalul apreciază că este corectă argumentația primei instanțe întemeiată pe caracterul clar și inteligibil al acestei clauze. În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin 2 din Directiva 93/13 aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciiile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de alta parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar si int eligibil, ceea ce înseamnă că prevederea criticate nu _________________ aplicare a criteriilor prevăzute de art. 3 alin 1 din Directiva pentru aprecierea caracterului abuziv al acestor clauze, în condițiile în care aceasta este exprimată în mod clar si inteligibil. Dobânda creditului este un cost esențial al creditului acordat, care trebuie să facă obiectul informării consumatorului, pentru ca acesta să poată aprecia corespunzător asupra costurilor economice generate de aplicarea acestei clauze în ceea ce îl privește. Or, astfel cum a arătat și prima instanță, clauza criticată este clară și inteligibilă prevăzând o dobânda fixă cuantificată la valoarea totală de 208,8 lei, determinată prin aplicarea formulei de calcul: 600 lei (valoarea împrumutului) x 1,2%/zi x 29 de zile (durata creditului), cuantumul dobânzii fiind rezultatul unei formule de calcul simple, fără referiri la noțiuni specifice domeniului financiar neaccesibile împrumutatului. De altfel, valoarea creditului de rambursat a fost prevăzută și la art 3 din contract (600 lei principal și 208,8 lei dobândă), consumatorul putând evalua astfel consecințele economice ale aplicării acestei clauze.
În ceea ce privește clauza de la art. I pct. 5, tribunalul constată că aceasta se referă la aplicarea unei dobânzi penalizatoare de 2% /zi din capitalul restant, în cazul neachitării sumelor datorate la scadență.
Prima instanță nu a raspuns criticilor consumatorului în legătură cu caracterul abuziv al acestei clauze ce prevede sume disproporționate în sarcina consumatorului, argumentând că această clauză nu a fost pusă în aplicare în forma prevăzută în contract, creditorul limitând procentul de 2%/zi la 1,2%/zi prevăzut pentru dobânda creditului. Or, în condițiile în care aceasta clauză, nemodificată față de forma prevăzută în contract, produce efecte în contra consumatorului, iar acesta înțelege să invoce caracterul abuziv din perspectiva Legii nr. 193/2000, instanța era obligată să o analizeze, independent de limitarea de către creditor a efectelor acestei clauze, prin solicitarea unei sume mai mici decât cea rezultată din aplicarea acesteia în forma prevăzută în contract.
Cu titlu prealabil, se impune a se arăta că dobânda penalizatoare nu _______________________ total al creditului, acesta referindu-se la toate costurile (inclusiv, dobânda, comisioanele, taxe) pe care consumatorul trebuie să le suporte în legătură cu contractul de credit încheiat, dobânda penalizatoare fiind un cost exterior contractului, încasarea acesteia depinzând de conduita împrumutatului de a achita sau nu ratele la scadență și prin urmare nu ar putea face obiectul evaluării anticipate a costului total al creditului. În acest context, analiza caracterului abuziv al clauzei este permisă, neputându-se reține considerente de excludere a acesteia de la analiză din perspectiva Legii nr. 193/2000.
Astfel cum a arătat apelantul, anexa 1 la Legea nr. 193/2000 prevede cu titlu exemplificativ clauze care au caracter abuziv, între acestea fiind inclusă și clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant (lit i)
În speță, clauza de la art. I pct. 5 prevede aplicarea unei dobânzi penalizatoare de 2%/zi de întârziere în caz de neplată la scadență, fără a prevedea însă o limitare a aplicării a acestei clauze, în fapt, clauza permițând creditorului să o aplice nelimitat doar sub rezerva intervenirii prescripției dreptului de a cere executarea silită (3 ani, cf. art. 706 c.pr.civ.) și independent de cuantumul sumei împrumutate, totalul penalităților putând depăși suma restantă fără vreo limitare. Astfel cum rezultă din prevederile lit. i din Anexa sumele impuse consumatorului trebuie să fie proporționale cu prejudiciul suferit, or, impunerea unor penalități care prin aplicarea clauzei în forma pevăzută în contract și pe perioada de întârziere invocată, s-ar ridica la nivelul sumei de xxxxx lei – împrumutul fiind de 600 de lei – constituie expresia aplicării unei clauze ce are un evident caracter abuziv, dezechilibrul dintre drepturile și obligațiile părților fiind unul semnificativ. De altfel, prevederile art. 38 alin 5 din OG nr. 50/2010, astfel cum acestea au fost modificate prin OUG nr. 52/2016 au prevăzut limitarea cuantumului dobânzilor penalizatoare la debitul principal restant, soluția legislativă fiind justificată de necesitatea stabilirii unui echilibru în relația contractuală dintre consumator si profesionist. Anterior acestei modificări, nu era însă exclusă o analiză a clauzelor referitoare la dobânda penalizatoare din perspectiva întrunirii condițiilor prevăzute de art. 4 alin 3 din Legea nr. 193/2000, dar și suprapunerii peste tipurile de clauze prevăzute exemplificativ de Anexa 1 la lege. Caracterul abuziv al acestei clauze se poate retine și în condițiile limitării cuantumului penalităților la suma totală de 7732,8 lei, suma solicitată prin cererea de executare silită fiind pretinsă în temeiul unei clauze ce are caracter abuziv și pe cale de consecință nu –și poate produce efecte între părți cf. art. 6 din Legea nr. 193/2000.
Constatând caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. I pc. 5 din contractul nr. CF0014316/27.03.2015 ce constituie titlu executoriu împotriva debitorului, se impune limitarea executării silite doar la sumele percepute în temeiul clauzelor valide ale contractului de credit pus în executare, astfel încât, se impu ne anularea actele lor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 36/2018 al executorului judecătoresc P___ N______ în limita sumei de 7.732,8 lei, reprezentând dobâ ndă penalizatoare, menținând valabilitatea actelor de executare silită pentru suma de 600 lei reprezentând credit nerestituit, pentru suma de 208,8 lei repr ezentând dobândă remuneratorie ș i pentru suma de 300,8 lei repre zentând cheltuieli de executare conform încheierii din data de 7.05.2018 , onorariul executorului judecătoresc fiind redus corespunzator valorii sumei urmărite silit, respectiv suma de 80,8 lei, la care se adaugă celelalte cheltuieli de executare pentru care nu se impune reducerea.
Pentru toate aceste motive și limitele mai sus arătate, în temeiul art. 480 alin 2 c.pr.civ., tribunalul va a dmite apelul declarat de apelantul CHETA D_____ V_____, în contradictoriu cu intimata F___ FI NANCE I__ SA împotriva sentinței civile nr. 2142/26.03.2019 pronunțate de Judecătoria Cluj-N_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, pe care o va schimba în parte, în sensul în care va admite în parte contestaț ia la executare formulată de contestatorul CHETA D_____ V_____ în contradictoriu cu intimata F___ F______ I__ SA. Va constata caracterul abuziv și, pe cale de consecinț ă, nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. I pct. 5 din contractul de credit nr. CF0014316/27.03.201 5 privind dobânda penalizatoare și va respinge cererea de constatare a car a c terului abuziv al clauzei prevăzute la art. 1 pct. 4 din contract privind dobânda creditului.
Va anula toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 36/2018 al executorului judecătoresc P___ N______ în limita sumei de 7.732,8 lei, reprezentând dobândă penalizatoare. Va menț ine valabilitatea actelor de executare silită pentru suma de 600 lei reprezentând credit nerestituit, pentru suma de 208,8 lei repr ezentând dobândă remuneratorie ș i pentru suma de 300,8 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Reținând culpa procesuală a intimatei F___ F______ I__ SA și în limita cererilor admise în favoarea reclamantului, în temeiul art. 453 c.pr.civ. va obliga intimata să plătească în favoarea contestatorului suma de 732 lei cu titlu de chelt uieli de judecată aferente soluționării contestaț i ei la executare în primă instanță, reprezentând onorariu de avocat parțial – 700 de lei și 32 lei – contravaloarea fotocopierii dosarului execuțional, iar pentru etapa procesuală a apelului în limitele soluției dispuse va obliga intimata să achite suma de 800 lei cu titlu de chelt uieli de judecată, constând în onorariu parțial de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIV E
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul CHETA D_____ V_____, CNP 17 xxxxxxxxxxx domiciliat în Cluj-N apoca, __________________________. 6-8, _____________,______________________ ș i cu domiciliul procesual ales în Cluj-N_____, Calea Dorobantilor nr. 39-41, ___________________________, la av. B_____ P___ în contradictoriu cu intimata F___ FI NANCE I__ SA J40/xxxxx/2013, CUI xxxxxxxx cu sediul în Bucureș ti, ____________________-46, parter, ______________ ș i cu sediul procesual ales în B___ reș ti, ____________________-46, ____________, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 2142/26.03.2019 pronunțate de Judecătoria Cluj-N_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, pe care o schimbă în parte, după cum urmează:
Admite în parte contestaț ia la executare formulată de contestatorul CHETA D_____ V_____ în contradictoriu cu intimata F___ F______ I__ SA.
Constată caracterul abuziv și, pe cale de consecinț ă, nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. I pct. 5 din contractul de credit nr. CF0014316/27.03.2015 privind dobânda penalizatoare.
Anulează toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 36/2018 al executorului judecătoresc P___ N______ în limita sumei de 7.732,8 lei, reprezentând dobândă penalizatoare.
Menț ine valabilitatea actelor de executare silită pentru suma de 600 lei reprezentând credit nerestituit, pentru suma de 208,8 lei repr ezentând dobândă remuneratorie ș i pentru suma de 300,8 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Respinge cererea având ca obiect constatarea carcaterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 1 pct. 4 din contractul de credit.
Obligă intimata să plătească în favoarea contestatorului suma de 732 lei cu titlu de chelt uieli de judecată aferente soluționării contestaț i ei la executare în primă instanță ș i suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli d e judecată aferente soluț ionării apelului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 24.02.2020.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
S_____ I_______ A_____ P________ D______ P__
Red.A.P./Tehn. CP/ 4ex./05.05.2020
Jud. fond: E________ E____ P____
Judecătoria Cluj-N_____