Dreptul la informație este reglementat ca drept fundamental prin art. 31 alin. (1), (2) și (3) din Constituția României, republicată, iar accesul la informații de interes public este una din modalitățile prin care se poate exercita concret dreptul la informație.
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare, definește, prin art. 2 lit. b), informațiile de interes public ca fiind „orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației”.
Contractele de achiziții publice sunt și ele considerate informații de interes public, astfel încât orice autoritate contractantă este obligată să le pună la dispoziția persoanei fizice sau juridice interesate.
Ce obligații revin autorităților/ instituțiilor publice în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public?
Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să organizeze compartimente specializate de informare și relații publice sau pot desemna persoane cu atribuții în acest domeniu, pentru a asigura accesul oricărei persoane la informațiile de interes public.
Pentru a se asigura accesul la informații de interes public, legea privind liberul acces la informațiile de interes public prevede obligativitatea autorităților și instituțiilor publice de a comunica din oficiu informații de interes public și să le actualizeze anual.
Informațiile de interes public supuse comunicării din oficiu sunt:
a) actele normative care reglementează organizarea și funcționarea autorității sau instituției publice;
b)structura organizatorică, atribuțiile departamentelor, programul de funcționare, programul de audiențe al autorității sau instituției publice;
c) numele și prenumele persoanelor din conducerea autorității sau a instituției publice și ale funcționarului responsabil cu difuzarea informațiilor publice;
d) coordonatele de contact ale autorității publice sau instituției publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail și adresa paginii de Internet;
e) sursele financiare, bugetul și bilanțul contabil;
f) programele și strategiile proprii;
g) lista cuprinzând documentele de interes public;
h) lista cuprinzând categoriile de documente produse și /sau gestionate, potrivit legii;
i) modalitatea de contestare a deciziei autorității sau instituției publice în situația în care persoana se consideră vătămată în privința dreptului de acces la informațiile de interes public solicitate.
Cine poate solicita accesul la informații de interes public, ce elemente trebuie să cuprindă cererea prin care se solicită informații de interes public și care este termenul de soluționare și răspuns la cerere?
Orice persoană fizică sau juridică, română ori străină, are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice accesul la informații de interes public.
De asemenea, persoanele care efectuează studii de cercetări în folos propriu sau în interes de serviciu au acces la fondul documentaristic al autorității sau al instituției publice pe baza solicitării personale.
Informațiile de interes public pot fi solicitate verbal sau scris (pe suport de hârtie sau electronic), iar autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor informațiile solicitate.
Cererea formulată în scris trebuie să cuprindă următoarele elemente:
a) autoritatea sau instituția publică la care se adresează cererea;
b) informația solicitată, astfel încât să permită autorității sau instituției publice identificarea informației de interes public;
c) numele, prenumele și semnătura solicitantului, precum și adresa la care se solicită primirea răspunsului.
Observăm că Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public nu prevede obligativitatea motivării cererii privind accesul la informații de interes public. Soluția reglementată de legiuitor este una cât se poate de corectă și logică, având în vedere că acest tip de informații sunt la dispoziția oricui, deoarece privesc interesul general, iar pentru simplul interes al unei persoanei, manifestat printr-o solicitare scrisă sau verbală, autoritatea/ instituția publică este obligată să comunice informațiile solicitate.
Răspunsul la cererea de informații publice se comunică de către autoritatea/ instituția publică în scris, în termen de 10 zile sau, cu titlu de excepție, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea cererii, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. Totuși, în cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.
Cu alte cuvinte, autoritatea publică nu trebuie să rămână pasivă timp de 30 de zile, chiar dacă nu poate furniza în acest timp informațiile solicitate, ci trebuie să comunice, în termen de 10 zile, un răspuns solicitantului, care să conțină fie informațiile solicitate, fie informarea că este necesar un termen mai lung pentru răspuns, având în vedere dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor.
Te-ar putea interesa si:
În cazul refuzului comunicării informațiilor solicitate, autoritatea/ instituția publică trebuie să-și motiveze răspunsul și să-l comunice în termen de 5 zile de la primirea cererii.
Informațiile solicitate verbal se comunică în același mod de către compartimentul pentru informare și relații publice, de regulă, pe loc. În cazul în care informațiile solicitate nu sunt disponibile pe loc, solicitantul este îndrumat să formuleze o cerere în scris la care va primi răspuns în termenele menționat anterior.
Informațiile de interes public solicitate verbal de către mijloacele de informare în masă vor fi comunicate, de regulă, imediat sau în cel mult 24 de ore.
Accesul la informații de interes public este gratuit?
Da, accesul la informațiile de interes public este gratuit. Cu toate acestea, în cazul în care solicitarea de comunicare informații implică realizarea de copii de pe documentele deținute de autoritatea/ instituția publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant.
Există informații care sunt exceptate de la accesul liber al cetățenilor?
Trebuie menționat de la început că nu orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități sau instituții publice este de interes public, același raționament aplicându-se și în cazul contractelor de achiziții publice. Astfel, există excepții de la accesul la informații de interes public al cetățenilor de la informațiilor de interes public, limitativ prevăzute de Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, „Se exceptează de la accesul liber al cetăților, prevăzut la art. 1 și, respectiv, la art. 111, următoarele informații:
a) informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii;
b) informațiile privind deliberările autorităților, precum și cele care privesc interesele economice și politice ale României, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii;
c) informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingerea dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiul concurenței loiale, potrivit legii;
d) informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare;
f) informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces;
g) informații a căror publicitate prejudiciază măsurile de protecție a tinerilor”.
Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informațiilor clasificate revine persoanelor și autorităților publice care dețin astfel de informații, precum și instituțiilor publice abilitate să asigure securitatea informațiilor.
Enunțând dispozițiile art. 14 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, legiuitorul a dispus, în mod imperativ, că informațiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau instituție publică nu pot fi incluse în categoria informațiilor clasificate și constituie informații de interes public.
Cum pot contesta un refuz de a mi se comunica informațiile de interes public solicitate? Funcționarii responsabili pot fi sancționați?
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public reglementează că „refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități sau instituții publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere și atrage răspunderea disciplinată a celui vinovat”.
Refuzul este explicit atunci când autoritatea/ instituția publică exprimă în mod clar intenția de a nu comunica informațiile solicitate (de exemplu, în cuprinsul unei adrese se comunică solicitantului că informațiile solicitate nu se pot comunica). În cazul refuzului implicit privind accesul la informații de interes public, autoritatea/ instituția publică nu îl exprimă în mod formal, ci este înțeles de la sine (de exemplu, se informează solicitantul că datele solicitate fac parte din categoria datelor clasificate).
Persoana fizică sau juridică, română ori străină lezată poate depune reclamație la conducătorul autorității sau, după caz, instituției publice, împotriva refuzul de a-i fi comunicate informațiile solicitate în baza legii privind liberul acces la informațiile de interes public, în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință a refuzului de comunicare a informațiilor solicitate.
Autoritatea/ instituția publică este obligată să dispună o cercetare administrativă, iar dacă reclamația se dovedește întemeiată, informațiile solicitate se vor comunica petiționarului în termen de 15 zile de la înregistrarea reclamației și, totodată, se va dispune sancționarea disciplinară a funcționarului public vinovat. În răspunsul transmis petiționarului, se va menționa și sancțiunea disciplinară dispusă împotriva funcționarului public care ca refuzat inițial comunicarea informațiilor publice.
Persoana care se consideră vătămată în drepturile sale prin refuzul de a i se comunica informațiile solicitate, se poate adresa instanțelor judecătorești, fără a parcurge o procedură prealabilă, întrucât reclamația administrativă este facultativă, în termen de 30 de zile. Termenul începe să curgă la expirarea termenelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Depunerea reclamației administrative nu prelungește termenul în care trebuie sesizată instanța de judecată.
În lipsa unui răspuns la cererea prin care se solicită informații de interes public, termenul de sesizare a instanței de judecată începe să curgă la expirarea termenului de 10 zile (termenul general prevăzut de Legea nr. 544/2001) în care autoritatea/ instituția publică trebuie să comunice un răspuns.
Care este instanța competentă să-mi analizeze plângerea?
Competența materială de a soluționa, în fond, plângerea persoanei vătămată în drepturi aparține, în mod exclusiv, secțiilor de contencios administrativ din cadrul tribunalelor. Decizia pronunțată de tribunal este supusă recursului, care este soluționat de secțiile de contencios administrativ ale curților de apel. Deciziile curților de apel sunt definitive și irevocabile. Judecată, atât în fond, cât și în recurs se face în procedura de urgență.
În privința competenței teritoriale, legiuitorul a lăsat la aprecierea reclamantului locul unde se va desfășura judecată, în sensul că plângerea poate fi depusă la secția de contencios administrativ a tribunalului în cărei rază teritorială domiciliază sau în a căreia rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice.
Atât plângerea, cât și cererea de recurs sunt scutite de plata taxei de timbru.
Cum soluționează instanțele de judecată plângerile prin care se solicită obligarea autorității/ instituției publice să comunice informații de interes public?
Instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și/sau patrimoniale.
Instanța de judecată poate obliga autoritatea/ instituția publică la plata daunelor morale/ materiale, numai dacă reclamantul dovedește prejudiciul moral/ material produs, care se află în legătură directă cu refuzul nejustificat al autorității/ instituției publice, nefiind suficientă, pentru acordarea despăgubirilor, simpla solicitare a reclamantului de a primii despăgubiri civile.
Vom prezenta în continuare o speță relevantă în domeniu prin care s-a admis plângerea reclamantului și s-a dispus obligarea instituției publice să comunice informațiile publice. În plus, instanța s-a pronunțat asupra cererii de acordare de despăgubiri civile și de sancționare a funcționarului public vinovat pentru încălcarea legii.
În fapt, la data de 05.06.2015, reclamantul DD a solicitat Tribunalului B. comunicarea, pe e-mail, a unor copii de pe 3 hotărâri definitive și irevocabile, cu datele de identificare ale părților anonimizate, arătând că face un studiu cu privire la admisibilitatea unor cereri în procedura somației de plată, a Legii nr. 544/2001 și a anulării unor hotărâri AGA.
Tribunalul B, prin adresa din 12.06.2015, comunică reclamantului refuzul de a-i elibera copiile solicitate, pe motiv că cererea nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 544/2001. Împotriva refuzului, reclamantul DD a depus reclamație administrativă, care a fost respinsă.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul DD a solicitat obligarea Tribunalului B. să-i comunice informațiile de interes public solicitate, respectiv ultima soluție (anonimizată), definitivă și irevocabilă din 3 dosare, precum și obligarea pârâtului la plata de daune morale în valoare de 100 ROM și daune materiale (patrimoniale) în valoare de 10 lei, sume care să fie virate în contul unei fundații caritabile din județul Bihor, desemnată de către instanță și sancționarea disciplinară a celui vinovat pentru nerespectarea legii, conform art. 21 alin. (3) din Legea nr. 544/2001.
Tribunalul Bihor, prin Sentința civilă nr. 8/CA/2016 din data de 11.01.2016, a admis cererea privind obligarea Tribunalului B. să comunice informațiile solicitate, constând că solicitarea formulată de reclamant îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege, nefiind necesar a se dovedi motivul pentru care se solicită informațiile, așa cum susține pârâtul. Totodată, a constat că informațiile solicitate de către reclamant, respectiv copii ale unor hotărâri judecătorești irevocabile, intră în categoria celor de interes public, deoarece privesc sau rezultă din activitățile pârâtei, care este o instituție publică.
Instanța respins capătul de cerere privind obligare a pârâtului la plata unor daune morale de 100 lei și daune materiale de 10 lei, pe motiv că este necesar ca în prealabil să se facă dovada existenței unui prejudiciu morale și a unui prejudiciu material.
Instanța a respins și cererea de sancționare a persoanelor vinovate pentru nerespectarea legii, ca inadmisibilă, având în vedere că potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 544/2001 instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și/sau patrimoniale. De asemenea, s-a constat că legea specială nu a conferit instanțelor atribuția de a dispune astfel de măsuri.
Autor Cocirlau Andrei
Referințe:
- Articolul 31 alin. (1), (2) și (3) din Constituția României, republicată;
- Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public;
- G. nr. 123 din data de 7 februarie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public cu modificările aprobate prin H.G. nr. 478 din 6 iulie 2016.
