Dreptul la învățătură este încadrat în categoria drepturilor fundamentale, în cadrul art. 32 din Constituția României. Acesta se materializează prin intermediul formelor de educație, instrucție și perfecționare. Referitor la facilitarea dreptului la învățătură, există o modalitate eficientă ce privește posibilitatea decontării cheltuielilor de transport pentru elevii care se deplasează la unitățile de învățământ. Această procedură presupune existența unui act doveditor, anume un abonament, în baza căruia se va realiza decontarea. Cu toate acestea, la nivel practic, nu există posibilitatea pentru toate categoriile de elevi de a beneficia de transportul în comun, deci de a se realiza decontarea sumelor prin intermediul prezentării abonamentului. Această problematică a fost analizată și la nivel practic, iar jurisprudența Curții Constituționale a României este relevantă și se reflectă prin intermediul Deciziei nr. 657/2019.
Dreptul la învățură. Reglementare
Dreptul la învățătură este reglementat la nivel intern prin intermediul legii fundamentale, în speță art. 32 din Constituția României. Structura acestuia o vom reflecta, astfel:
- este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare;
- învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română; în condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională;
- dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate;
- învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi;
- învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale;
- autonomia universitară este garantată;
- statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult.
Este dreptul la învățătură îngrădit prin decontarea cheltuielilor de transport numai ,,pe bază de abonament?
Decizia nr. 657/2019 a Curții Constituționale a României este referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei ,,pe bază de abonament”, sintagmă cuprinsă în art. 84, alin.(3) din Legea educației naționale nr.1/2011. Dispozițiile prezentului articol le vom reda punctual:
- Elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament, în limita a 50 km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă;
Pornind de la situația faptică, în data de 24 octombrie 2018, Curtea de Apel Brașov a pronunțat o încheiere, în dosarul nr. 429/119/2018, sesizând astfel Curtea Constituțională a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84, alin.(3), din Legea educației naționale nr.1/2011:
- Excepția a fost ridicată de recurentul pârât Liceul Tehnologic ”Nicolae Bălcescu” din Întorsura Buzăului, județul Covasna, într-o cauză având ca obiect judecarea acțiunii formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean Covasna și Liceul Tehnologic ”Nicolae Bălcescu”, prin care s-a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii cheltuielilor lunare de transport pentru fiii reclamantei, în limita prevăzută de art.84 alin.(3) din Legea nr.1/2011;
- În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susține, în esență, că sintagma ,,pe bază de abonament”, cuprinsă în textul de lege criticat, creează o diferență de tratament juridic între elevii care pot prezenta abonament și elevii care, din diferite motive obiective (lipsă de transport comun), nu pot prezenta abonament, dar pot prezenta alte acte doveditoare (de exemplu, factură fiscală), în sensul că beneficiul decontării este acordat numai primei categorii de elevi. În realitate, ambele categorii de elevi sunt transportați și prezintă documente doveditoare, astfel încât efortul financiar depus este același. În aceste condiții, deși ambele categorii de elevi sunt transportați în condiții de efort financiar similar, tratamentul juridic în privința decontării este diferit.
Având în vedere cele precizate, Curtea Constituțională română s-a pronunțat în sensul admiterii excepției, conturând următoarele aspecte:
- Dreptul la învățătură este asigurat prin formele de învățământ prevăzute de lege: ,,Curtea observă, în acest sens, că, în conformitate cu art.32, alin.(1) din Constituție, ”Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și prin cel profesional, prin învățământul superior, precum și prin alte forme de instrucție și perfecționare”;
- Măsura privind decontarea cheltuielilor de transport este menită să fundamenteze drepturile constituționale fundamentale: ,,Măsura astfel reglementată este menită, așadar, să dea substanță drepturilor constituționale menționate, respectiv obligațiilor pozitive asumate de stat pentru garantarea dreptului la învățătură și a regimului special de protecție a copiilor și a tinerilor”;
- Egalitatea de tratament se aplică situațiilor care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite: ,,În ceea ce privește principiul egalităţii în drepturi, Curtea Constituțională a reținut într-o jurisprudență constantă, începând cu Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Ca urmare, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional”;
- Omisiunea legiuitorului de a stabili o distincție privind categoriile de persoane protejate a introdus o condiție ce determină diferențe de tratament: ,,Curtea constată că, deși legiuitorul nu a stabilit vreo distincție în cadrul categoriei de persoane protejate, astfel că, teoretic, toate beneficiază de măsura de protecție instituită, a introdus o condiție care determină, în realitate, ca persoane aflate în această categorie, așadar, în aceeași situație juridică, respectiv elevii care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu, să fie tratate diferit în privința realizării acelorași drepturi fundamentale, punându-se sub semnul întrebării însăși realizarea efectivă a acestor drepturi”.
- Impunerea condiției beneficierii de restituirea cheltuielilor privind transportul, determină diferența juridică de tratament, în mod independent de voința beneficiarilor normei: ,,Condiția impusă prin sintagma ,,pe bază de abonament” este de natură să determine o diferență de tratament juridic, pe criterii independente de voința beneficiarilor normei, și care, pentru motivele ce urmează a fi expuse, nu își găsesc o justificare obiectivă și rezonabilă”
- Protecția elevilor în privința realizării dreptului la învățătură prin existența unei condiții ce determină diferențe de tratament este una iluzorie: ,,Curtea constată că, în cauză, protecția oferită elevilor în privința realizării dreptului lor la învățătură devine iluzorie dacă pentru a beneficia de aceasta sunt instituite condiții imposibil sau foarte dificil de realizat”.
Dreptul la învățătură. Concluzii.
Dreptul la învățătură, calificat ca fiind un drept fundamental la nivel constituțional, trebuie să se materializeze în raport cu celelalte drepturi. Impunerea unei condiții care generează diferențe de tratament, presupune o lipsă de armonizare legislativă, dar generează și un vid în privința posibilității de recuperare a cheltuielilor de transport efectuate de persoanele care nu dețin un abonament. Soluția instanței constituționale este una benefică, garantând astfel protecția dreptului la învățătură, în și prin toate formele sale de materializare.
Te-ar putea interesa și:
[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori.]
