Aici descoperim
dreptul tehnologiei

Pot-accesa-e-mailul-unui-angajat-dupa-ce-a-parasit-locul-de-munca_-2.png

Prin hotărârea nr. 747/2019, Judecătoria Sectorului 5 București a obligat Compania Națională „Aeroporturi București” SA să achite reclamantei suma de 10.000 lei daune morale pentru publicarea pe pagina de internet (platforma http://www.bucharestairports.ro) a unei hotărâri societare care conținea datele personale ale reclamantei (CNP, adresă, număr și serie de buletin etc). Instanța a considerat că încălcarea confidențialității acestor date încalcă principiile prelucării datelor: limitarea la ceea ce este necesar (principiul minimizării). 

Ce s-a întâmplat?

Reclamanta a introdus acțiune împotriva pârâtei Compania Națională „Aeroporturi București” SA, solicitând:

  • înlăturarea (ștergerea) datelor personale constând în adresa de domiciliu, cod numeric personal,  data și locul eliberării cărții de identitate publicate și menținute de către societatea pârâtă în cadrul platformei online http://www.bucharestairports.ro;
  • obligarea acesteia la plata unor daune morale în cuantum de 60 000 lei pentru prejudiciul continuu cauzat, constând în lezarea drepturilor garantate privind protecția datelor cu caracter personal prin prelucrarea în cadrul platformei online indicate anterior a datelor cu caracter personal; și
  • obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În drept, reclamanta a invocat prevederile Regulamentului nr. 679/2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE, prevederile Legii nr. 190/2018 privind măsurile de punere în aplicare a Regulamentului nr. 679/2016, dispozițiile art. 70-77 C.civ., art. 252-253 C.civ., art. 1349 C.civ., art. 1357-1358 C.civ., art. 1382-1382 C.civ., art. 1385-1386 C.civ., art. 194 și următoarele C.proc.civ.

Ce a decis instanța?

Instanța a considerat că fapta ilicită de a publica datele cu caracter personal fără a avea un temei juridic atrage răspunderea civilă delictuală a societății și, în consecință:

  • a obligat pârâta să  inlature (stergerea) datelor personale ale reclamantei constand in adresa de domiciliu, cod numeric personal,  data si locul eliberarii cartii de identitate, publicate si mentinute de parata in cadrul platformei online http//www.bucharestairports.ro;
  • a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.000 lei – daune morale;
  • a obligat pârâta la plata catre reclamanta a sumei de 625 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a decide în sensul celor precizate anterior, instanța a avut în vedere inexistența unui temei legal.

„Cu privire la fondul litigiul, instanța reține că art. 6 din Regulamentul nr. 679/2016 reglementează că prelucrarea datelor cu caracter personal este legală numai dacă și în măsura în care se aplică cel puțin una din următoarele condiții: persoana vizată și-a dat consimțământul (…), prelucrarea este necesară pentru executarea unui contract , prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale ce revine operatorului, prelucrarea este necesară pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane fizice, prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini care servește unui interes public  sau prelucrarea este necesară în scopul intereselor legitime urmărite de operator sau de o parte terță”

Deși pârâta s-a apărat, invocând că a obținut consimțământul reclamantei, instanța a apreciat că „având în vedere lipsa unui consimțământ expres al reclamantei în sensul publicării datelor sale personale pe site-ul pârâtei și în lipsa unor elemente din care să se întrevadă existența unui consimțământ tacit în același sens, instanța reține inaplicabilitatea art. 6 alin. (1) lit. (a) din Regulamentul nr. 679/2016” .Dacă vrei să afli mai multe despre consimțământul GDPR, poți consulta ghidul nostru de aici, iar formulare de consimțământ la standardele GDPR găsești în pachetul nostru de formulare (click aici)

Recomandări. Concluzii

Decizia instanței întărește concluzia că protecția datelor cu caracter personal este un subiect de maximă importanță în actualul context economic și social. Se spune că datele sunt noua monedă de schimb, prin urmare companiile trebuie să întreprindă acțiuni concrete pentru a respecta drepturile persoanelor fizice cu privire la protecția și confidențialitatea datelor cu caracter personal. Pentru a evita litigiile, vă recomandăm următoarele:

Înțelegeți noile prevederi europene și naționale în materie de protecție a datelor. Externalizarea poate părea o soluție la îndemână, însă personalul companiei trebuie să fie instruit corespunzător pentru a proteja datele și a respecta drepturile persoanelor vizate. Vă recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. 

Înțelegeți că GDPR este despre protecția datelor persoanelor fizice, de aceea, aveți grijă să aveți focusul potrivit – către persoana fizică vizată. Clientul, angajatul, candidatul, colaboratorul, reprezentatul sau persoana de contact din cadrul unei companii sunt persoane vizate, iar datele lor trebuie protejate. Înțelegeți-le drepturile și respectați-le. 

Numiți un responsabil cu protecția datelor, chiar dacă nu este necesar. În mod ideal, ar trebui că responsabilul să fie un angajat care să fie la curent cu activitățile de zi cu zi ale companiei, însă, în măsura în care doriți să apelați la un responsabil extern, asigurați-vă că îl țineți la curent cu toate activitățile companiei care pot afecta viața privată a persoanelor fizice. De aemenea, responsabilul cu protecția datelor ar trebui verificat că își îndeplinește sarcinile, deoarece răspunderea este a companiei, indiferent că a numit sau nu un responsabuil cu protecția datelor. În situația unei amenzi sau a unor despăgubiri, compania se poate îndrepta împotriva responsabilului dacă prin acțiunea sau inacțiunea lui a declanșat premisele unei răspunderi.

Implementați juridic, tehnic și organizatoric prevederile GDPR și aveți grijă să documentați în scris toate procesele. Având în vedere că atât în instanță, cât și în fața ANSPDCP pot fi aduse înscrisuri care să ateste că v-ați respectat obligațiile, documentația nu este opțională, ci obligatorie. Vă recomandăm KIT-ul nostru de implementare, care conține documentația standard și adaptabilă oricărei companii (click aici).

 

Te-ar putea interesa și:

 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



judge-s-gavel-with-book_23-2148172272.jpg

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, prin decizia 4050/2017 că „Orice restrângere a concurenței, pentru a intra sub incidența prevederilor art. 5 alin.(1) din Legea  concurenței nr. 21/1996 şi art. 101 alin. (1) TFUE trebuie  să fie apreciabilă, adică să aibă un caracter  semnificativ, sarcina  probei acestui caracter semnificativ revenind autorității de  concurență care,  în acest  scop,  trebuie  să definească piaţa relevantă şi să stabilească cotele pe această piaţă ale părţilor participante la înţelegere. De asemenea, întreprinderilor  care  invocă beneficiul art. 101 alin.(3) din TFUE, respectiv al prevederilor art. 8 din Legea concurenţei,  le revine sarcina de a dovedi  că sunt îndeplinite condiţiile  aplicării  acestui  beneficiu.

În condiţiile în care dezlegarea chestiunilor litigioase ale unei cauze de concurenţă implică  o analiză complexă economico-juridică, respingerea de către instanţa de fond, ca neconcludentă, a probei cu expertiza de specialitate menită să servească în analiza  motivelor  cererii  introductive, combinată cu înlăturarea  unora dintre aceste motive fără o argumentare pe fond, reprezintă o încălcare a  dreptului la un proces echitabil al părţii reclamante, vătămarea produsă acesteia atrăgând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5. din Codul de procedură civilă.

Sursa ICCJ

Te-ar putea interesa și:

 

 


photo-1554252117-53f26a5ebdbd.jpg

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin Decizia nr. 520 din 7 martie 2019 că o cerere adresată instanței transmisă și semnată electronic așa aceleași efecte ca o semnătură olografă pe un document fizic.

Cu toate acestea, ÎCCJ menționează că pentru a avea aceleași efectele juridice, semnătura digitală trebuie să îndeplinească condițiile Legii 455/2001, existenţa semnăturii scanate a semnatarului nefiind suficientă.

„Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă instanţei o garanţie a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conţinutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.

Aşadar, pentru a se conforma dispoziţiilor instanţei de judecată, recurentul-reclamant avea posibilitatea, fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs, e-mail care să aibă ataşat o semnătură electronică validă, în condiţiile legii speciale anterior menţionate, fie avea posibilitatea de a expedia prin poştă un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă.”

Te-ar putea interesa și:

 


 

Decizia în integralitate mai jos:

 

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 520/2019

Şedinţa publică din data de 7 martie 2019

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 585/A din data de 9 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1924/F din data de 11 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în cauza având ca obiect asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat la data de 11 iunie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin rezoluţia din data de 14 iunie 2018, completul de filtru CF x, învestit prin repartizare aleatorie cu soluţionarea căii de atac, a stabilit termen la data de 20 septembrie 2018, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea discutării admisibilităţii căii de atac.

De asemenea, recurentul-reclamant a fost citat cu menţiunea de a semna cererea sau de a expedia un exemplar semnat al cererii de recurs.

La termenul astfel stabilit, constatând lipsa părţilor şi faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 pct. 2 C. proc. civ., instanţa a dispus suspendarea cauzei.

La data de 18 februarie 2019, reclamantul a transmis prin e-mail cerere de repunere pe rol a cauzei. Cererea nu poartă semnătura părţii, recurentul-reclamant precizând că nu poate transmite un exemplar semnat, întrucât nu deţine scanner.

Cu privire la solicitarea de repunere pe rol a cauzei, instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 415 C. proc. civ., judecata cauzei suspendate se reia: 1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor.

În cauză, deşi cererea de reluare a judecăţii formulată în scris şi transmisă prin e-mail nu este semnată de către recurentul-reclamant, având în vedere poziţia procesuală a reprezentantului intimatelor-pârâte, prezent în faţa instanţei la termenul de judecată, în sensul de a se depăşi acest incident procedural şi a se relua judecata, Înalta Curte dispune repunerea cauzei pe rol şi rămâne în pronunţare asupra excepţiei nulităţii căii de atac.

Examinând cererea de recurs în raport de excepţia nulităţii pentru nesemnarea recursului, a cărei analiză este prioritară celorlalte excepţii invocate în cauză, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) – e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În cauza de faţă, se constată că deşi recurentul-reclamant A. a fost citat cu menţiunea de a semna cererea de recurs înaintată prin e-mail sau de a expedia un exemplar semnat al cererii, sub sancţiunea nulităţii, partea nu s-a conformat obligaţiei dispuse de instanţă.

Chiar mai mult decât atât, prin notele scrise depuse la dosar recurentul-reclamant a adus la cunoştinţa instanţei faptul că nu poate transmite un exemplar semnat la cererii de recurs întrucât nu deţine scanner.

Cu referire la această precizare a recurentului-reclamant, se reţine că, în situaţia în care o parte înţelege să transmită instanţei cereri în format electronic, existenţa semnăturii scanate a semnatarului nu este suficientă, având în vedere dispoziţiile speciale prevăzute de Legea nr. 455/2001, act normativ care stabileşte regimul juridic al semnăturii electronice şi al înscrisurilor în formă electronică, precum şi condiţiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice. Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare.

În asemenea cazuri precum cel din speţa dedusă judecăţii, în care cererile sunt adresate instanţelor în format electronic, semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparţine persoanei semnatare, iar autorul documentului nu îşi poate declina răspunderea pentru conţinutul documentului cu semnătură electronică valida).

Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă instanţei o garanţie a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conţinutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.

Aşadar, pentru a se conforma dispoziţiilor instanţei de judecată, recurentul-reclamant avea posibilitatea, fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs, e-mail care să aibă ataşat o semnătură electronică validă, în condiţiile legii speciale anterior menţionate, fie avea posibilitatea de a expedia prin poştă un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă.

În lipsa semnăturii părţii, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare şi esenţiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanţei de judecată.

Având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condiţiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanţei, constatând lipsa semnăturii părţii, cum recurentul-reclamant nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată de a semna memoriul de recurs, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv anularea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 585/A din data de 9 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019

 

 

 


f452c7aefd72a6f52b36705c8015464e-1200x630.jpg

Curtea de Apel Cluj, prin hotărârea pronunțată azi în apel, a constatat existența unor practici de concurență neloială desfășurate de Uber și a dispus încetarea și interzicerea acestora pe raza municipiului Cluj Napoca. Taximetriștii au fost reprezentați în acest dosar de Societatea de avocatură Câmpan & Țimonea.

Practicile de concurență neloială constau în furnizarea de servicii de suport referitoare la verificarea documentaţiei prezentate de furnizori şi a stării autovehiculului, precum şi în sesiuni de informare a furnizorilor care doresc să utilizeze aplicaţia UBER, toate în legătură cu furnizarea de servicii de transport pe raza Municipiului Cluj Napoca.

Decizia este executorie, dar nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs. În măsura în care Uber va declara recurs, acesta va fi soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție. 

 

Te-ar putea interesa și:

Ce este GDPR? Regulament GDPR explicat în 5 minute.

Exploatarea datelor personale – abuz de poziție dominantă. Cazul Facebook în Germania

CJUE. Intelegerea prin care se urmareste eliminarea unui concurent de pe piata, ilegala.

 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



photo-1436450412740-6b988f486c6b.jpg

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Galaţi – Secția contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 3521/91/2017, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la alin. (1) al aceluiași articol, o hotărâre judecătorească în materie civilă, referitoare la restituirea despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pronunţată în favoarea unei instituţii publice finanţate de la bugetul de stat, precum Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, este asimilată, în vederea executării, unui titlu executoriu referitor la creanţe bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale.

 

Te-ar putea interesa și:

 

În interpretarea art. 226 alin. (10) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la art. 227 alin. (8) din acelaşi cod, în cadrul executării silite a creanțelor datorate unor instituţii publice finanţate de la bugetul de stat, prevăzute de hotărâri judecătoreşti care nu cuprind obligaţii de plată a unor dobânzi şi penalităţi de întârziere, organele fiscale nu pot calcula şi stabili din oficiu, prin titluri executorii fiscale (în lipsa unor dispoziţii ale titlului executoriu trimis spre executare), obligaţii fiscale accesorii, precum dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 aprilie 2019.

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



photo-1436450412740-6b988f486c6b.jpg

Înalta Curte de Casație și Justiție 

Decizia nr.14 în dosarul nr.117/1/2019

 

Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, cu modificările şi completările ulterioare, instanța de judecată este competentă să soluționeze nu numai contestația formulată împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, ci și acțiunea prin care expropriatul contestă despăgubirile estimate şi solicită atât stabilirea acestora de către instanţă, cât şi obligarea expropriatorului la plată, ulterior emiterii deciziei de expropriere şi consemnării sumelor aferente despăgubirilor, în cazul lipsei nejustificate a acestei hotărâri.

 

Te-ar putea interesa și:

 

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2019.

 

 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



photo-1436450412740-6b988f486c6b.jpg

Înalta Curte de Casație și Justiție

Decizia nr.13 în dosarul nr.98/1/2019

 

Admite recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în interpretarea şi aplicarea art. 492 din Codul civil din 1864, art. 579 alin. (1), art. 577 alin. (2) din Codul civil, art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 37 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:

Lipsa autorizaţiei de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi lipsa procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor constituie  impedimente pentru recunoaşterea pe cale judiciară, în cadrul acţiunii în constatare, a dreptului de proprietate asupra unei construcţii realizate de către proprietarul terenului, cu materiale proprii.

 

Te-ar putea interesa și:

Ce este GDPR? Regulament GDPR explicat în 5 minute.

 

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2019.

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



photo-1436450412740-6b988f486c6b.jpg

Înalta Curte de Casație și Justiție

Decizia nr.12 în dosarul nr.42/1/2019

 

Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj şi, în consecinţă, stabileşte că:

Sumele reprezentând impozite locale datorate pentru bunuri valorificate în procedură, grevate de o cauză de preferinţă în favoarea unui creditor (sau „de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel”, în terminologia Legii nr. 85/2006), devenite scadente după data intrării în faliment a debitorului, nu beneficiază de ordinea de prioritate la plată instituită prin art. 121 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv, art. 159 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Te-ar putea interesa și:

Ce este GDPR? Regulament GDPR explicat în 5 minute.

 

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2019.

Sursa 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



photo-1436450412740-6b988f486c6b.jpg

Înalta Curte de Casație și Justiție

Decizia nr.11 în dosarul nr.198/1/2019

 

Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, stabileşte că:

Pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe săvârşită asupra unui membru de familie prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, atunci când acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, încetarea procesului penal poate fi dispusă numai ca efect al retragerii plângerii prealabile şi nu ca efect al împăcării.

 

 

Te-ar putea interesa și:

Ce este GDPR? Regulament GDPR explicat în 5 minute.

 

Obligatorie, conform dispoziţiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 8 aprilie 2019.

 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



photo-1436450412740-6b988f486c6b.jpg

Înalta Curte de Casația și Justiție 

Decizia nr.10 în dosarul nr.191/1/2019

 

Admite recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 112 alin. (1) lit. f) din Codul penal, art. 342 alin. (6)  din Codul penal şi art. 5491  din Codul de procedură penală, stabilește următoarele:

„În cazul faptei prevăzute de art. 342 alin. (6) din Codul penal, cu privire la care s-a dispus o soluţie de clasare întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, arma şi muniţia intră sub incidența confiscării speciale, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) din  Codul penal, în procedura reglementată de art. 5491 din Codul de procedură penală, în ipoteza în care făptuitorul nu a depus arma şi muniţia la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă.”

 

Te-ar putea interesa și:

Ce este GDPR? Regulament GDPR explicat în 5 minute.

 

Obligatorie, potrivit art.474 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2019.

 

 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



arhive-jurispruden-naional-legalup

Ești în siguranță pe site-ul nostru.

LegalUp Innovators at Law utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a LegalUp.ro cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politica privind utilizarea modulelor Cookie și Politica noastră de confidențialitate. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookies.

Privacy Settings saved!
Setari permisiuni

Cookie-urile sunt folosite pe acest site pentru a oferi cea mai bună experiență de utilizator. Dacă continuați, presupunem că sunteți de acord să primiți cookie-uri de pe acest site

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și imbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.
  • wordpress_test_cookie
  • wordpress_logged_in_
  • wordpress_sec

Decline all Services
Da, Sunt de acord