EXTRAS Hotărârea Judecătoriei Sector 5 București: Contractul de leasing operațional nr.______/24.08.2017 îndeplinește condițiile legale prevăzute de art. 7 pct. 7 și 8 din Legea nr. 227/2017 privind Codul fiscal, pentru a fi calificat contract de leasing operațional, iar nu contract de leasing financiar cum în mod eronat a susținut contestatoarea. Potrivit dispozițiilor legale invocate, pentru a putea fi calificat leasing financiar, contractul de leasing trebuie să prevadă expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului. Dispozițiile art.18.2 din contractul de leasing operațional nr.______/24.08.2017 reglementează dreptul Locatarului de a exercita în scris opțiunea de a cumpăra bunul.
În ceea ce privește solicitarea constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale, intimata a solicitat instanței a observa că d-na C_____ le-a considerat ca fiind abuzive abia în momentul formulării contestației la executare, fiind vorba de clauze pe care contestatoarea le-a citit și înțeles, negociat și agreat și pe care la data semnării nu le-a apreciat ca fiind abuzive. Cu privire la temeiul de drept invocat de către debitoare referitor la așa-zisele clauze abuzive, respectiv Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.
Analizând conținutul clauzelor reclamate ca abuzive prin raportare la dispozițiile relevante (art.1 și art.4) din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, intimata a solicitat instanței să constate că nu sunt îndeplinite condițiile calificării acestora ca abuzive.”
Redăm în continuare hotărârea integrală:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.04.2021, contestatoarea A_____ A___ în contradictoriu cu intimata B_____ B______ OPERAȚIONAL SRL a formulat contestație la executare prin care a solicitat instanței de judecată să dispună anularea executării silite și a tuturor actelor de executare ce fac obiectul dosarului de executare nr.52/2020 instrumentat de B__ P___ C______ Ș_____, suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a prezentei contestații la executare, întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare, respectiv restituirea sumelor de bani încasate ca urmare a instituirii măsurii popririi asupra conturilor contestatoarei.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, în data de 24.08.2017, a încheiat cu intimata contractul de leasing operațional nr. ______/24.08.2017 ce avea ca obiect dreptul de folosință asupra autoturismului marca Skoda O______ Sedan 2.0 diesel, ____________________________, capacitate cilindrică între 1601- 2000, culoare neagră, an de fabricație 2013.
Contractul de leasing a fost încheiat pe o perioadă de 57 de luni, având data de expirare în 27.05.2022.
În cuprinsul contractului a fost prevăzut dreptul contestatoarei de a opta pentru cumpărarea autoturismului după expirarea perioadei de leasing.
Contestatoarea a returnat autoturismul către intimată.
De asemenea, în data de 30.03.2021, contestatoarea a primit de la Biroul Executorului Judecătoresc P___ C______ Ș_____ următoarele documente: înștiințarea nr.52/20 din data de 24.03.2021 privind instituirea măsurii popririi asupra conturilor sale; copie a contractului de leasing împreună cu anexele acestuia; încheierea nr.52/23.04.2020 privind stabilirea cheltuielilor de judecată; încheierea din data de 12.03.2020 din dosarul nr._____________ privind încuviințarea executării silite; două adrese de poprire către R___ Sea Food SRL și ING Bank NV.
Întrucât, până în data de 30.03.2021 nu a primit nicio notificare din partea intimatei și nicio altă comunicarea de la executorul judecătoresc cu privire la începerea procedurii de executare silită împotriva acesteia, contestatoarea a înțeles să formuleze prezenta contestație la executare.
Contestatoarea a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art.713 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr.52/2020 a avut la bază contractul de leasing operațional nr.______/24.08.2017 și încheierea nr.52/23.04.2020 de stabilire a cheltuielilor de executare. Aceste înscrisuri nu sunt hotărâri judecătorești, motiv pentru care contestatoarea a apreciat că, în prezenta contestație pot fi invocate motive de fapt și de drept care privesc fondul dreptului cuprins în acestea.
Contestatoarea a arătat că nu a primit nicio somație sau notificare prin care să ia la cunoștință despre executarea silită anterior datei de 30.03.2021 când, B__ P___ C______ Ș_____ i-a comunicat înștiințarea nr.52/2020 din data de 24.03.2021, încheierea de încuviințare a executării silite, copia contractului de leasing, două adrese de înființare a popririi și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită.
De asemenea, contestatoarea a apreciat că, în prezenta speță nu există o creanță care să fie certă, lichidă și exigibilă. Astfel, din niciunul dintre înscrisurile care i s-au comunicat nu reiese de unde a rezultat suma de 28.542,92 lei care i s-a imputat sau cum a fost calculată aceasta.
Nu a fost indicată compunerea sumei reprezentând debit sau modul de calcul al acesteia, executorul judecătoresc reținând prin aceeași încheiere în sarcina contestatoarei și suma de 3.160,45 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită.
Lipsește și caracterul lichid al creanței din moment ce nu s-a prezentat modul său de calcul și compunerea sa. Raportat la acest fapt, contestatoarea a înțeles să conteste suma cerută de intimată, sub aspectul cuantumului acesteia, compunerii și modului de calcul.
Întrucât nu a avut cunoștință despre ce reprezintă suma ce i se impută și nu a primit vreo notificare de încetare a contractului, de punere în întârziere sau de alt fel, astfel cum prevede contractul de leasing, contestatoarea a apreciat că lipsește caracterul exigibil al acestei sume de bani.
Intimata avea obligația contractuală de a-i comunica în scris orice fel de modificare a contractului, inclusiv sume pe care le-ar fi considerat scadente. Potrivit clauzei 3.5 din contractul de leasing, intimata nu putea denunța unilateral contractul, cu excepția situațiilor de încetare a contractului prevăzute în Anexa 1 la contractul de leasing însă, aceasta nu a făcut dovada existenței vreunei cauze de încetare a contractului precum cele prevăzute în anexa antemenționată.
Se poate observa cu ușurință faptul că din martie 2020 și până în martie 2021, când s-au efectuat alte acte de executare în dosarul de executare nr.52/2020 a trecut un an de zile, iar executarea silită a fost perimată de drept.
Potrivit art.233 din Codul de procedură civilă, orice încheiere de ședință trebuie să menționeze probele care au fost administrate. Încheierea din data de 12.03.2020 nu face nicio mențiune cu privire la probatoriul administrat în cauză, care a determinat instanța să încuviințeze executarea silită.
Nu au fost arătate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția instanței. Aceasta a reținut că simplul fapt al deținerii contractului de leasing justifică invocarea de către creditor a unei creanțe certe, lichide și exigibile însă, instanța nu a indicat care ar fi creanța invocată și care ar fi motivele pentru care aceasta ar îndeplini condițiile prevăzute de art. 663 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Întrucât încheierea de încuviințare a executării silite nu cuprinde mențiuni obligatorii prevăzute de art. 233 și 666 din Codul de procedură civilă, contestatoarea a considerat că aceasta este nulă, iar actele de executare efectuate în temeiul acesteia sunt de asemenea afectate de aceeași sancțiune a nulității, astfel cum este reglementată de textul de lege citat mai sus.
Din conținutul contractului de leasing se poate constata că acesta este în fapt un contract de leasing financiar, nu un contract de leasing operațional, astfel cum i-a fost prezentat de către societatea intimată.
Contractul nu îndeplinește condițiile prevăzute de Codul fiscal care definesc contractul de leasing operațional.
În contract se prevede faptul că utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, urmând ca dreptul de proprietate asupra bunului să fie transferat de la locator la utilizator.
Eroarea în care contestatoarea s-a aflat la momentul încheierii contractului de leasing este una esențială, pentru că privește natura contractului și a fost cunoscută de societatea intimată, care are calitatea de profesionist ce are în obiectul său de activitate încheierea de contracte de leasing.
Intimata, în calitate de profesionist, avea obligația legală de a-i oferi contestatoarei informații reale cu privire la natura contractului pe care urma să îl semneze, fiind-i interzis să-și prezinte informații false către clienți pentru a-i convinge să încheie un contract.
Contestatoarea a apreciat că executarea silită trebuie desființată deoarece, contractul de leasing care stă la baza acesteia conține o ________ clauze abuzive care atrag sancțiunea nulității acestuia, după cum va arăta în continuare.
De asemenea, contestatoarea a arătat că are calitatea de consumator astfel cum prevede art.24 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, iar societatea B_____ B______ are calitatea de profesionist, având în obiectul său de activitate încheierea de contracte de leasing cu diferite persoane fizice sau juridice.
Art. 4 din Legea nr.193/2000, stabilește criteriile generale in conformitate cu care se va cerceta caracterul abuziv al clauzelor contractuale.
În accepțiunea art.4 din Legea nr.193/2000, a art. 78 din Legea nr.296/2004 și a art.2 pct.16 din OG nr.21/1992, clauza abuzivă este acea clauză inserată în contract care, nefiind negociată direct cu consumatorul, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Art.4 alin.2 din Legea nr.193/2000 stabilește că o clauză va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi cazul contractelor standard preformulate sau al condițiilor generale.
Clauzele ce formează obiectul prezentei acțiuni se circumscriu întocmai acestor prevederi legale deoarece, contractele în discuție fac parte din categoria contractelor de adeziune și a condițiilor generale de vânzare, fiind preformulate și bazate pe principiul „take it or leave it”.
Cea de-a doua condiție pentru calificarea unei clauze ca fiind abuzivă, se referă la deteriorarea echilibrului contractual prin abuzul de putere al profesionistului care impune, contrar principiului bunel-credințe, la momentul semnării contractului, clauze care îi creează acestuia nu avantaj în detrimentul consumatorului.
Clauzele pe care contestatoarea le consideră abuzive fac parte dintr-un contract preformulat de adeziune, pe care nu a avut posibilitatea să îl negocieze, fiind obligată să accepte toate clauzele predeterminate ale acestuia pentru a putea obține produsul de creditare, acest aspect contravenind prevederilor art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.
Dispozițiile legale instituite prin art. 4, alin. 6 din Legea nr. 193/2000, stabilesc criteriile care, în măsura în care sunt întrunite, exclud de la analiza caracterului abuziv anumite clauze contractuale.
Clauza 9.1 din Anexa nr.1 la contractul de leasing este abuzivă.
Această clauză este vădit abuzivă pentru că o obligă pe contestatoare să-și îndeplinească obligațiile contractuale de plată aratelor de leasing, chiar și în situația în care societatea intimată ar lipsi-o de autoturismul luat în leasing.
Contestatoarea a menționat că a fost indusă în eroare să încheie contractul de leasing financiar prezentat ca fiind leasing operațional. Prin prezentarea unui contract ca având o altă natură decât cea reală rezultă reaua-credință a intimatei.
Reaua-credință reiese și din încercarea intimatei de a se sustrage de la răspundere prin prevederea unei interdicții pentru contestatoare de a se apăra în instanța de judecată.
Clauza creează un evident dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, prin lipsirea contestatoarei de obiectul contractului și impunerea obligației de a plăti chirie, deși nu folosește bunul.
Clauza 11.4 din Anexa nr. 1 la Contractul de leasing este abuzivă.
Această clauză este abuzivă întrucât, contestatoarea s-a obligat să-și îndeplinească obligațiile contractuale, chiar în situația în care intimata nu și le îndeplinește pe ale ei sau le îndeplinește defectuos. Clauza statuează chiar că ar fi obligată să plătească ratele de leasing, chiar și în situația în care i s-ar fi livrat alt bun decât cel convenit.
Contestatoarea a menționat că este de esența contractului furnizarea autoturismului menționat în cuprinsul acestuia, iar furnizarea unui alt bun ar echivala cu o lipsă a obiectului contractului, astfel încât acesta ar fi nul absolut.
Clauzele prevăzute de articolul 13 din Contractul de leasing sunt abuzive.
Clauzele prevăzute la art.13 din contractul de leasing sunt abuzive deoarece, i-au impus să suporte toate reparațiile cu autoturismul închiriat la service-urile alese de intimată, fără să poată contesta în vreun fel valoarea stabilită prin devizuri, chiar dacă aceasta ar fi vădit abuzivă raportat la prețurile medii de pe piață.
Clauzele 18.1 și 18.2 din Anexa nr. 1 la contractul de leasing este abuzivă.
Aceste clauze contractuale relevă reaua intenție a societății intimate care i-a prezentat un contract de leasing financiar ca fiind unul de leasing operațional.
Numai un contract de leasing financiar oferă opțiunea cumpărării bunului luat în folosință, astfel cum prevede Codul fiscal.
Clauza 18.4 din contractul de leasing este abuzivă.
Prin prisma faptului că, deși acest contract a fost prezentat a fi un leasing operațional, societatea intimată nu suportă niciun risc contractual și nicio cheltuială cu întreținerea, predarea sau preluarea bunului dat spre folosință.
Ea face parte dintr-un contract care nu a fost negociat, asupra căruia contestatoarea nu a fost informată, existând rea-credință din partea intimatei care i-a ascuns natura contractului, iar dezechilibrul contractual rezultă din disproporția vădită dintre obligațiile părților.
Clauza 18.5 din Anexa nr. 1 la contractul de leasing este abuzivă.
Contestatoarea a considerat că această clauză stabilește niște costuri foarte mari și disproporționate față de operațiunile de ridicare a autoturismului, mai ales în condițiile în care aceasta locuiește în București, iar intimata își are sediul lângă București, respectiv în județul I____.
O astfel de clauză a fost menționată în mod expres ca fiind abuzivă în cuprinsul Anexei la Legea nr.193/2000, art. 1 lit. i), r) .
Este lesne de observat că suma percepută pentru mutarea bunului este deosebit de mare, ea fiind calculată sub forma unei sume fixe la care se adaugă un sfert din valoarea de intrare a Bunului, ajungându-se la suma de 17.293,41 lei.
Clauza 18.6 din Anexa nr. 1 la contractul de leasing este abuzivă.
Contestatoarea a considerat că această clauză este abuzivă întrucât, o forțează să nu se opună unor acțiuni ilicite desfășurate de intimată sub pretextul recuperării bunului dat în folosință. De asemenea, clauza îi interzice să-și exercite dreptul de a acționa în justiție pe intimată dacă aceasta îi încalcă drepturi fundamentale, precum dreptul de proprietate sau săvârșește infracțiuni, precum tulburarea de posesie, distrugerea sau furtul bunurilor sale aflate în interiorul autoturismului,
O astfel de clauză a fost prevăzută în mod expres ca fiind abuzivă în Anexa la Legea nr.193/2000
Clauza 19.1,19.2 și 19.3 din Anexa nr.1 la contractul de leasing sunt abuzive.
Contestatoarea nu a avut posibilitatea de a solicita încetarea contractului înainte de termen, această posibilitate existând numai pentru intimată.
În cazul furtului autoturismului sau a unui accident soldat cu daună totală a acestuia, contestatoarea ar trebui să plătească în continuare chiria pentru un bun care nu mai poate fi folosit până ce asigurătorul confirmă dauna ori furtul.
Mai mult decât atât, se stabilește faptul că în cazul în care ar exista mai multe contracte între părți, iar unul dintre acestea ar urma să înceteze, atunci și celelalte contracte ar fi reziliate, deși nu ar exista vreo încălcare a obligațiilor din acele contracte care să ducă la rezilierea lor. Se creează o prezumție de rea-credință și culpă a contestatoarei pentru toate contractele în vigoare, deși doar un contract ar fi reziliat ori denunțat unilateral de către Locator.
Urmare a rezilierii acelor contracte s-ar ajunge la executări silite, plata de penalități etc., deși nu ar exista nicio neexecutare culpabilă din partea contestatoarei.
Nelegalitatea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare.
Potrivit art. 2 din Ordinul nr. 2550/14.11.2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești „pentru persoanele cu venituri sub salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, onorariile minimale și maximale se stabilesc la jumătate din onorariile minimale, respectiv maximale, prevăzute în anexă”.
Pentru instituirea măsurii popririi Ordinul nr.2550/14.11.2006 prevede onorarii minimale.
Prin încheierea nr.52 din data de 23.04.2020, executorul judecătoresc P___ C______ Ș_____ a stabilit un onorariu judecătoresc de 3.020,45 lei, care depășește maximum legal de 10 la sută din debitul de 25.382,47 lei.
Suspendarea executării silite.
Contestatoarea a menționat că obține venituri la nivelul salariului minim pe economie iar, prin măsura popririi instituite asupra salariului, veniturile i-au fost reduse cu o treime, astfel că i-au fost afectate semnificativ mijloacele de existență.
Întoarcerea executării silite.
Contestatoarea a arătat pe parcursul prezentei cereri de chemare în judecată faptul că există temeiuri legale pentru desființarea titlului executoriu și a executării silite efectuate de B__ P___ C______ Ș_____ în cadrul dosarului de executare nr.52/2020.
Dacă instanța de judecată va aprecia că cererea contestatoarei este întemeiată, aceasta va aprecia că se impune admiterea acestui capăt de cerere și dispunerea întoarcerii executării silite prin restabilirea situației anterioare, respectiv prin restituirea sumelor de bani executate silit prin poprire de către executorul judecătoresc.
În drept, prezenta cerere s-a întemeiat pe dispozițiile art.233, 663, 666, 697, 701,704, 712, 713, 715, 717, 719, 723 din Codul de procedură civilă, art.1238 alin.2 din Codul civil, art.7 pct.7 și 8 din Legea nr.227/2017 privind Codul fiscal, Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri, în copie.
La data de 07.06.2021 intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat instanței să respingă ca neîntemeiată cererea privind suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare, în principal, să admită excepția inadmisibilității invocării în cadrul contestației la executare a motivelor de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, iar în subsidiar, să respingă ca neîntemeiată contestația la executare și, pe cale de consecință, să respingă ca nefondat capătul de cerere privind întoarcerea executării silite și să dispună obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
Cererea de suspendare a executării silite formulata de către contestatoare nu corespunde exigențelor impuse de lege. Potrivit dispozițiilor art.719 Cod procedură civilă, pentru a putea fi dispusă suspendarea executării silite este necesară împlinirea cumulativă a două condiții, respectiv existența motivelor temeinice și consemnarea în prealabil a cauțiunii în cuantumul stabilit de legiuitor. Or, în prezenta cauză, nu se verifică îndeplinirea niciuneia din condițiile enunțate.
Excepția inadmisibilității invocării in cadrul contestației la executare a motivelor de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu.
Motivele prezentei contestații prin care s-a invocat faptul că titlul executoriu a fost afectat de nulitate determinată de caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în contract, nu pot fi valorificate în prezenta cauză prin raportare la prevederile art.713 alin.2 Cod procedură civilă, dispoziții potrivit cărora „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desființarea lui, inclusiv o acțiune de drept comun”.
Netemeinicia contestației la executare.
Creanța cuprinsă în titlul executoriu este certă, lichidă și exigibilă.
Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, încuviințarea executării silite a fost dispusă pentru realizarea creanței ce rezultă din titlul executoriu reprezentat de contractul de leasing operațional nr.______/24.08.2017. Afirmația debitoarei potrivit căreia intimata nu se află în prezența unei creanțe certă, lichidă și exigibilă, a fost infirmată chiar de înscrisurile pe care le-a depus în susținerea contestației formulate.
Acest contract a încetat de drept prin reziliere, ca urmare a neplății datoriilor scadente (anexând notificarea intimatei nr. ______/06.09.2019), iar intimata a trecut la executare silită pentru recuperarea creanțelor.
Așadar, contrar afirmațiilor contestatoarei, i-a fost notificată rezilierea de drept a contractului, notificarea fiind trimisă atât prin e-mail, cât și prin poștă, la adresele de e-mail, respectiv la domiciliul indicat de contestatoare în contracte (în partea introductivă și la art.3 pct. 3.4.). cu precizarea termenului limită de plată și a faptului că, în caz contrar, va interveni rezilierea de drept, fiind menționat și locul restituirii autovehiculului.
În conformitate cu art.662 alin.3 Cod procedură civilă „creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau actul conține elemente care permit stabilirea lui”.
Față de cele mai sus prezentate, este fără putință de tăgadă caracterul lichid al creanței atât timp cât creanța poate fi determinată în funcție de clauzele contractuale cuprinse în titlul executoriu și situația de fapt și de drept existentă între părți la momentul punerii în executare.
Intimata a arătat că se află, din punctul său de vedere, într-o situație extrem de clară: contestatoarea, în calitate de Locatar în cadrul contractului de leasing operațional încheiat, nu și-a îndeplinit obligațiile pe care și le-a asumat în cadrul contractului, în sensul de onorare a facturilor emise de către intimată, în calitate de Locator.
Această situație a condus la notificarea, în repetate rânduri, a debitoarei de către intimată (la adresa de e-mail și domiciliul declarat în contracte), urmată, în final, de rezilierea de drept a contractului, în condițiile aplicării stricte a prevederilor contractuale – art.19 din Anexa nr. 1 la contractul de leasing operațional – Condițiile generale de leasing operațional.
Creanța urmărită este certă, lichidă și exigibilă și este cunoscută de către contestatoare deoarece, este stipulată în contract și în anexe, precum și în facturi și în polița de asigurare Casco și Life, iar algoritmul de calcul e prevăzut de contract și facturi.
Din cuprinsul dosarului de executare nr.52/2020 rezultă că intimatei nu i-a fost solicitat de către executorul judecătoresc să îndeplinească niciun act sau demers în vederea realizării executării silite, motiv pentru care susținerea contestatoarei cu privire la perimarea executării silite este neîntemeiată.
Încheierea de încuviințare a executării silite este temeinică și legală
Nulitatea pe care contestatoarea a invocat-o cu privire la încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată la data de 12.03.2020 de către Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._____________, este o nulitate condiționată, iar potrivit dispozițiilor art.175 alin.1 Cod procedură civilă, contestatoarea trebuie să facă dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea încheierii de încuviințare a executării silite, dovadă ce nu a fost făcută.
Contractul de leasing operațional nr.______/24.08.2017 nu este lovit de nulitate absolută.
Contractul de leasing nu are o cauză ilicită
Susținerile contestatoarei sunt neîntemeiate deoarece, potrivit dispozițiilor art.1236 alin. 2 Codul civil „Cauza este ilicită când este contrară legii sau ordinii publice”, or cu privire la contractul de leasing operațional nr.______/24.08.2017 nu se poate susține ca obiectivul urmărit de părți la încheierea acestuia contravine vreunei dispoziții legale sau ordinii publice.
Contractul de leasing operațional nr.______/24.08.2017 îndeplinește condițiile legale prevăzute de art. 7 pct. 7 și 8 din Legea nr. 227/2017 privind Codul fiscal, pentru a fi calificat contract de leasing operațional, iar nu contract de leasing financiar cum în mod eronat a susținut contestatoarea. Potrivit dispozițiilor legale invocate, pentru a putea fi calificat leasing financiar, contractul de leasing trebuie să prevadă expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului. Dispozițiile art.18.2 din contractul de leasing operațional nr.______/24.08.2017 reglementează dreptul Locatarului de a exercita în scris opțiunea de a cumpăra bunul.
În ceea ce privește solicitarea constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale, intimata a solicitat instanței a observa că d-na C_____ le-a considerat ca fiind abuzive abia în momentul formulării contestației la executare, fiind vorba de clauze pe care contestatoarea le-a citit și înțeles, negociat și agreat și pe care la data semnării nu le-a apreciat ca fiind abuzive. Cu privire la temeiul de drept invocat de către debitoare referitor la așa-zisele clauze abuzive, respectiv Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.
Analizând conținutul clauzelor reclamate ca abuzive prin raportare la dispozițiile relevante (art.1 și art.4) din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, intimata a solicitat instanței să constate că nu sunt îndeplinite condițiile calificării acestora ca abuzive.
În cuprinsul contestației la executare s-a invocat nulitatea abuzivă a numeroase clauze contractuale, dar niciuna din clauzele pretins abuzive nu i-au cauzat niciun prejudiciu contestatoarei în condițiile în care aceasta nu s-a aflat pe ipoteza avută în vedere de clauzele contestate.
Intimata a solicitat instanței să constate că nu există nicio clauză care să oblige locatarul la plata ratelor de leasing care ar fi fost scadente ulterior rezilierii, astfel că obligarea la plata unor despăgubiri pentru partea vinovată de întreruperea intempestivă a contractului nu contravine niciunei prevederi legale, dimpotrivă.
Situația reglementată de art.9.1 din Anexa 1 la contract este cea de neexecutare a contractului din culpa utilizatorului, ceea ce înseamnă o rupere a raporturilor contractuale, un eșec al întregii operațiuni de leasing și un prejudiciu financiar suferit în primul rând de către intimată, în calitate de finanțator.
Încetarea contractului din culpa reclamantului poate avea ca efect cauzarea unui prejudiciu, constând în ratele de leasing și dobânzile pe care reclamantul s-a obligat să le plătească iar intimata avea speranța legitimă că le va încasa.
Trebuie avut în vedere, la analizarea clauzelor abuzive și motivul încetării contractului, având în vedere că rezilierea a intervenit din culpa exclusivă a consumatorului, pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, care au dus în final la eșecul întregii operațiuni de finanțare, fapt ce a dus la înregistrarea unui prejudiciu evident pentru finanțator.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art.716 și urm. Cod procedură civilă.
În susținerea întâmpinării, intimata a anexat înscrisuri, în copie.
Urmare solicitării instanței, la data de 07.06.2021, prin compartimentul registratură, Biroul Executor Judecătoresc P___ C______ Ș_____ a înaintat la dosar copii conforme cu originalul de pe înscrisurile din dosarul de executare nr.52/2020.
Contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare, însoțit de înscrisuri, în copie.
La termenul de judecatǎ din data de 16.06.2021 instanța a pus ȋn discuție și a admis excepția tardivitatii pentru pentru motivele ce tind la nulitatea executării silite înseși, a ȋncheierii de ȋncuviințare a executǎrii silite și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silita, potrivit considerendelor expuse ȋn ȋncheierea de ședintǎ din data de 30.06.2021. De asemenea, a admis excepția inadmisibilității invocatǎ de intimatǎ prin întâmpinare și a respins ca inadmisibilǎ contestația la executare prin care se tinde la constatarea nulității titlului executoriu. Pentru soluționarea ȋn continuare a capǎtului de cerere privind perimarea executǎrii silite instanta a acordat termen la data de 15.07.2021.
Sub aspect probator, instanța a ȋncuviintat pentru ambele pǎrți proba cu ȋnscrisuri.
Analizând contestația la executare sub aspectul perimǎrii executǎrii silite, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 696 (1) Cod Procedură Civilă – “(1) În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept”.
Termenul în care operează perimarea în condițiile art. 696 (1) noul Cod de Procedură Civilă este de 6 luni, care, spre deosebire de vechea reglementare, nu mai curge de la data ultimului act de executare efectuat, ci de la data la care executorul a comunicat în scris creditorului solicitarea îndeplinirii unui act sau a efectuării unui demers necesar executării silite.
Analizând actele dosarului de executare, instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile pentru intervenirea perimării executării silite prevăzute de art 696 (1) Cod Procedură Civilă, întrucât nu a fost emis niciun act de către executorul judecătoresc prin care să solicite creditorului îndeplinirea unui anume demers, termen de la care ar putea începe să curgă termenul de perimare.
Prin urmare, instanța va constata că cererea contestatoarei privind constatarea intervenirii perimării executării silite în dosar nr. 52/2020 este neîntemeiată și o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A_____ A___, CNP _____________, domiciliată în București, ___________________, ______________, ap. 172, _______________, în contradictoriu cu intimata B_____ B______ B__________ B__, J____________, CUI RO21705861, cu sediul social în Comuna Dobroești, ______________________, __________, J____ I____, ca neîntemeiată.
Obliga pe contestatoare la plata către intimata a unor cheltuieli de judecata în valoare de 1428 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
În caz de exercitare a căii de atac, cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 15.07.2021.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S____ R_____ M______ C______ S_____ R_____
Red. MRS/Thred. CSR
4 ex./22.09.2021
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro