Potrivit doctrinei, un drept relativ este „acel drept în temeiul căruia titularul poate să pretindă subiectului pasiv o anumită conduită, fără de care dreptul său nu se poate realiza”[1]. Un drept relativ nu va produce afecte absolute, erga omnes, ca un drept absolut ci „va produce efecte numai între titularul său, ca subiect activ, și una sau mai multe persoane individualizate, ca subiect pasiv (inter partes)”[2].

Toate drepturile patrimoniale de creanță sunt drepturi relative.

Referințe:

[1] G. Boroi, C. A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea Generală, Ediția a 3-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2021, p. 64.

[2] C. T. Ungureanu, I.-S. Toader, Drept civil. Partea Generală. Persoanele, Ediția a 4-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2019, p. 119.