Potrivit doctrinei, un drept absolut este „acel drept în temeiul căruia titularul său poate avea o anumită conduită, fără a avea nevoie de concursul altuia pentru a și-l exercita”[1]. Un drept absolut produce efecte față de toate persoanele fizice sau juridice și presupune „un raport juridic între subiectul activ determinat și subiectul pasiv nedeterminat, reprezentant de toți ceilalți, care au obligația de a se abține de la încălcarea dreptului absolut”[2].
Se încadrează în noțiunea de drepturi absolute drepturile personale nepatrimoniale și drepturile patrimoniale reale[3].
Referințe:
[1] G. Boroi, C. A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea Generală, Ediția a 3-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2021, p. 64.
[2] C. T. Ungureanu, I.-S. Toader, Drept civil. Partea Generală. Persoanele, Ediția a 4-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2019, p. 118-119.
[3] Ibidem.
