Aici descoperim
dreptul tehnologiei

Dezmoștenirea-în-Codul-Civil-3.png

Dreptul de a fi uitat sau dreptul la ștergerea datelor

GDPR introduce dreptul persoanelor fizice de a fi uitat sau de a  șterge datele cu caracter personal.

  • Dreptul la ștergere este, de asemenea, cunoscut ca “dreptul de a fi uitat”.
  • Persoanele fizice pot face o cerere de ștergere verbală sau în scris.
  • Aveți la dispoziție o lună să răspundeți la solicitare.
  • Dreptul nu este absolut și se aplică numai în anumite circumstanțe.
  • Acest drept nu este singurul mod în care GDPR vă obligă să vă hotărâți să ștergeți datele cu caracter personal.

Listă de verificare

Cum ne pregătim?

  • Știm cum să recunoaștem o cerere de ștergere și înțelegem când se aplică dreptul.
  • Avem o procedură pentru a ști concret cum să identificăm și cum să răspundem la o cerere de ștergere.
  • Avem un registru unde înregistrăm cererile. 
  • Înțelegem când putem refuza o cerere și suntem conștienți de informațiile pe care trebuie să le furnizăm persoanelor atunci când facem acest lucru.

Cum răspundem?

  • Există procese prin care ne asigurăm că răspundem la o cerere de ștergere fără întârzieri nejustificate și în termen de o lună de la primire.
  • Suntem conștienți de circumstanțele în care putem prelungi termenul pentru a răspunde la o solicitare.
  • Înțelegem că se pune un accent deosebit pe dreptul de a fi uitat dacă cererea se referă la datele colectate de la copii.
  • Avem proceduri pentru a informa destinatarii dacă ștergem orice date pe care le-am împărtășit cu ei.
  • Avem metode adecvate pentru a șterge informațiile.

 

 

Ce reprezintă dreptul de a fi uitat?

În conformitate cu articolul 17 din GDPR, persoanele fizice au dreptul de a șterge datele cu caracter personal. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut ca “dreptul de a fi uitat”. Dreptul nu este absolut și se aplică doar în anumite circumstanțe.

 

Când se aplică dreptul de a fi uitat?

Persoanele fizice au dreptul de a șterge datele lor personale dacă:

  • datele nu mai sunt necesare pentru scopul pentru care le-ați colectat sau le-ați prelucrat inițial;
  • vă bazați pe consimțământ ca temei legal pentru păstrarea datelor și persoana își retrage consimțământul;
  • vă bazați pe interesul legitim ca temei pentru prelucrare, iar persoana obiectează la prelucrarea datelor și nu există niciun interes legitim pentru a continua această prelucrare;
  • prelucrați datele personale în scopuri de marketing direct și persoana obiectează la prelucrarea respectivă;
  • ați prelucrat datele cu caracter personal în mod ilegal;
  • trebuie să faceți acest lucru pentru a respecta o obligație legală; sau ați prelucrat datele pentru a oferi unui copil servicii ale societății informaționale.

 

Cum se aplică dreptul de ștergere datelor colectate de la copii?

Se pune accent pe dreptul de a șterge datele cu caracter personal dacă cererea se referă la datele colectate de la copii. Aceasta reflectă protecția sporită a informațiilor copiilor, în special în mediul online, în cadrul GDPR.

Prin urmare, dacă prelucrați datele colectate de la copii, trebuie să acordați o importanță deosebită oricărei solicitări de ștergere, dacă prelucrarea datelor se bazează pe consimțământul dat de un copil – în special orice prelucrare a datelor personale pe internet. Acest lucru este valabil și în cazul în care persoana vizată nu mai este copil, deoarece este posibil ca un copil să nu fi fost pe deplin conștient de riscurile implicate de prelucrare în momentul acordării consimțământului.

 

Te-ar putea interesa și: 

 

Trebuie să înștiințăm celelalte organizații despre ștergerea datelor cu caracter personal?

GDPR specifică două situații în care trebuie să comunicați altor organizații ștergerea datelor cu caracter personal:

  • datele cu caracter personal au fost divulgate; sau
  • datele personale au fost făcute publice într-un mediu online (de exemplu, pe rețelele sociale,forumuri sau site-uri web).

Dacă ați divulgat datele cu caracter personal altor persoane, trebuie să contactați fiecare destinatar și să îl informați despre ștergere, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește imposibil sau implică eforturi disproporționate. Dacă vi se cere, trebuie, de asemenea, să informați persoanele despre acești destinatari.

GDPR definește un beneficiar ca fiind persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenția sau alt organism căruia i se dezvăluie datele cu caracter personal. Definiția include operatoii, persoanele împuternicite și persoanele care, sub autoritatea directă a operatorului sau a persoanei împuternicite sunt autorizate să prelucreze date cu caracter personal.

În cazul în care datele cu caracter personal au fost făcute publice într-un mediu online, ar trebui luate măsuri rezonabile pentru a informa alți operatori care prelucrează datele cu caracter personal pentru a șterge legăturile, copiile sau replicarea acestor date. Atunci când decideți ce măsuri sunt rezonabile, trebuie să țineți cont de tehnologia disponibilă și costul implementării.

 

Trebuie să ștergem datele personale din sistemele backup?

Dacă se primește o solicitare valabilă de ștergere și nu se aplică nicio excepție, va trebui să luați măsuri pentru a asigura ștergerea din sistemele backup, precum și din sistemele live. Acești pași vor depinde de circumstanțele dvs. specifice, de programul dvs. de stocare (în special în contextul copierii de rezervă) și de mecanismele tehnice disponibile.

Trebuie să fiți absolut clari când înștiințați persoanele cu privire la ce se va întâmpla cu datele lor atunci când cererea lor de ștergere este îndeplinită, inclusiv în ceea ce privește sistemele backup. Este posibil ca cererea de ștergere să poată fi îndeplinită instantaneu în ceea ce privește sistemele live, dar ca datele să rămână în backup pentru o anumită perioadă de timp, până când va fi suprascris.

Problema cheie este de a pune datele de rezervă “dincolo de utilizare”, chiar dacă nu pot fi suprascrise imediat. Trebuie să vă asigurați că nu utilizați datele din copia de rezervă pentru niciun alt scop, ceea ce înseamnă că backup-ul este pur și simplu ținut pe sistemele dvs. până când este înlocuit în conformitate cu un program stabilit. Cu toate acestea, este puțin probabil ca păstrarea datelor cu caracter personal în rezervă să reprezinte un risc semnificativ, deși acest lucru va fi specific contextului.

 

 

 

Când nu se aplică dreptul de a fi uitat?

Dreptul de a fi uitat nu se aplică în cazul în care prelucrarea este necesară pentru persoana vizată în următoarele situații:

  • când exercită dreptul la libertatea de exprimare și de informare;
  • când trebuie să respecte o obligație legală;
  • pentru îndeplinirea unei sarcini îndeplinite în interes public sau în exercitarea autorității publice;
  • pentru scopuri de arhivare în interes public, cercetare științifică istorică sau scopuri statistice, în cazul în care ștergerea este de natură să facă imposibilă sau să afecteze în mod grav realizarea prelucrării respective; sau
  • pentru stabilirea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanță

De asemenea, GDPR specifică două situații în care dreptul de a fi uitat nu se aplică datelor de categorie specială:

  • dacă prelucrarea este necesară în scopuri de sănătate publică în interesul public (de exemplu, protecția împotriva amenințărilor transfrontaliere grave la adresa sănătății sau asigurarea unor standarde ridicate de calitate și siguranță a asistenței medicale și a medicamentelor sau dispozitivelor medicale); sau
  • în cazul în care prelucrarea este necesară în scopurile medicinii preventive sau profesionale (de exemplu, în cazul în care prelucrarea este necesară pentru capacitatea de muncă a unui angajat, pentru diagnosticul medical, pentru furnizarea de asistență medicală sau socială sau pentru gestionarea sănătății sau sociale sisteme sau servicii de îngrijire). Aceasta se aplică numai în cazul în care datele sunt prelucrate de către sau sub responsabilitatea unui profesionist care face obiectul unei obligații legale privind secretul profesional (de exemplu, un profesionist în domeniul sănătății).

 

Te-ar putea interesa si:

 

Putem refuza să ne conformăm unei cereri din alte motive?

Puteți refuza să vă conformați unei solicitări de ștergere dacă este vădit nefondată sau excesivă, luând în considerare dacă cererea are un caracter repetitiv.

Dacă considerați că o cerere este vădit nefondată sau excesivă, puteți să:

  • solicitați o “taxă rezonabilă” pentru a răspunde cererii; sau
  • refuza să răspundeți la cerere.

În ambele cazuri, va trebui să vă justificați decizia.

 

Ce ar trebui să facem dacă refuzăm să dăm curs unei cereri de ștergere?

Trebuie să informați persoana respectivă fără întârzieri nejustificate și în termen de o lună de la primirea cererii.

Trebuie să informați persoana despre:

  • motivele pentru care nu acționați;
  • dreptul lor de a adresa o plângere autorității de supraveghere și posibilitatea de a-și exercita acest drept printr-o cale de atac judecătorească.

De asemenea, trebuie să furnizați aceste informații dacă solicitați o taxă rezonabilă sau aveți nevoie de informații suplimentare pentru a identifica persoana respectivă.

 

Sursa aici

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



jbareham_180405_1777_facebook_0003.0-1200x800.jpg

Pe data de 6 februarie, Bundeskartellamt („Biroul Federal pentru Concurență” din Germania, German Federal Cartel Office – “FCO”) a decis că Facebook a abuzat de poziția sa dominantă prin combinarea neconformă a datelor cu caracter personal colectate de la utilizatori.  FCO a impus restricții de amploare asupra prelucrării datelor utilizatorilor Facebook, inclusiv cerința ca Facebook să obțină „consimțământul voluntar” de la utilizatori înainte de a utiliza astfel de date. Pe de o parte, decizia este văzută ca o abordare inovativă pentru protecția consumatorului, însă unele voci se întreabă dacă nu cumva hotărârea depășește limitele dreptului concurenței.

 

Situația premisă

Utilizatorii care doresc să se alăture Facebook trebuie să accepte termenii și condițiile. Printre altele, acești Termeni și Condiții permit Facebook să colecteze date despre utilizatorii săi, inclusiv colectarea de date despre utilizatori atunci când aceștia nu se află pe Facebook, ci pe alte site-uri. Facebook colectează, de asemenea, date prin intermediul serviciilor deținute de Facebook, precum WhatsApp și Instagram, precum și prin intermediul unor site-uri terțe care au încorporate instrumente de afaceri Facebook (diverse pluginuri, API, extensii). Atunci când un utilizator interacționează cu aceste servicii, datele sunt transmise către Facebook și combinate cu celelalte date din contul de utilizator al utilizatorului Facebook pentru crearea unui profil. Este posibil ca mulți utilizatori să nu fie conștienți de acest lucru.

 

Context

Ancheta a fost începută de FCO în martie 2016. Înainte de anchetă, în Germania au existat nemulțumiri cu privier la faptul că Facebook a ignorat de facto o hotărâre a unei instanțe de apel și nu a adus Termenii și Condițiile în conformitate cu legislația privind protecția datelor. Mai multe autorități pentru protecția datelor și grupuri pentru drepturile consumatorilor au contestat Termenii și Condițiile Facebook. Nicio inițiativă nu a avut succes în cele din urmă. În plus, în acest moment, sancțiunile prevăzute de GDPR nu au motivat în mod suficient Facebook să-și adapteze termenii și condițiile. În consecință, a existat o presiune politică imensă care a impulsionat FCO să utilizeze arsenalul său puternic de sancțiuni în temeiul legii concurenței împotriva Facebook. Rezultatul a fost decizia din 6 februarie a FCO. În decizia sa, FCO a hotărât că măsura în care Facebook colectează și combină datele utilizatorilor constituie un abuz de poziție dominantă în conformitate cu articolul 19 din Legea privind concurența în Germania. S-a constatat că Facebook are o poziție dominantă pe piața germană a rețelelor sociale. Conform FCO, această piață exclude alte rețele de socializare, cum ar fi LinkedIn, Snapchat, YouTube și Twitter, deoarece acestea oferă doar bucăți din serviciile unei rețele sociale private precum Facebook. Pentru slabilirea poziției dominante s-au luat în calcul barierele considerabile la intrarea pe piață a unei noi rețele de socializare, precum și cota de piață de peste 80% a rețelei de socializere Facebook.

Potrivit FCO, folosirea și punerea în aplicare de către Facebook a Termenilor și Condițiilor sale încalcă legile germane privind protecția datelor și reprezintă un abuz de poziție dominantă în legislației concurenței. Având în vedere legislația privind protecția datelor, acești Termeni sunt considerați ca exploatând utilizatorilor. FCO și-a întemeiat această aprecieze analizând două decizii ale Curții Federale de Justiție din Germania. Aceste decizii au stabilit că nu numai prețurile excesive, dar și clauzele contractuale necorespunzătoare pot constitui un abuz de poziție dominantă. Curtea de Justiție a hotărât, de asemenea, că clauzele generale de drept civil ar trebui aplicate pentru a elimina dezechilibrul puterilor de negociere în cazurile în care o parte contractantă este atât de puternică încât poate să dicteze condițiile contractului, celeilalte părți lipsindu-i autonomia contractuală. Potrivit FCO, Termenii și condițiile Facebook nu au cauzat daune financiare utilizatorilor. În schimb, prejudiciul a fost clasificat drept „pierderea controlului” de către utilizatori. Utilizatorii nu au putut să determine, să conștientizeze și să controleze în mod liber modul în care datele lor personale sunt utilizate și combinate din diferite surse de către Facebook.

 

 

 

Evaluare generală

În mai multe documente de lucru, FCO, în ultimii 5 ani, a evidențiat problematicile piețelor digitale online, observând, printer altele, că Facebook deține o poziție dominantă pe piața online a rețelelor de socializare. FCO consider că datele cu caracter personal sunt relevante pentru dobândirea unui avantaj economic și, în consecință, a unei poziții dominante, deoarece datele cu caracter personal permit monetizarea platformei prin vânzarea de publicitate online. Internetul funcționează prin publicitate targhetată, care funcționează pe procesarea datelor cu caracter personal. FCO a menționat în trecere că abuzul Facebook ar împiedica  concurenții care nu reușesc să dețină o bază de date asemănătoare, subliniind faptul că datele cu caracter personal sunt un factor decisiv în concurență.

 

Exploatare sau o situație win-win?

FCO a statuat în decizia sa din 6 februarie că colectarea, combinarea și utilizarea datelor de către Facebook exploatează utilizatorii privați, deoarece această utilizare depășește ceea ce este necesar pentru ca Facebook să opereze platforma.  Facebook este oferit gratuit utilizatorilor privați. Întreaga platformă este finanțată de reclame. Este îndeobște cunoscut faptul că utilizatorii de internet detestă reclamele cu excepția situațiilor în care este deosebit de relevantă în momentul în care este afișată. De exemplu, o persoană care planifică o primă excursie la schi poate aprecia un anunț pentru anvelope de zăpadă la acel moment, dar nu va aprecia un anunț pentru costume de înot. Pentru a genera valoare reclamei pentru consumatori  (costuri mai mici de căutare și de livitare), o platformă trebuie să știe cât mai multe despre utilizatori pentru a oferi acestora reclame relevante intereselor. Prin urmare, colectarea și combinarea datelor de către Facebook prin intermediul serviciilor externe atinge acest scop: cunoașterea utilizatorilor, profilarea și targhetarea prin reclame. Cu cât este mai relevant un anunț pentru un utilizator, cu atât este mai probabil să se convertească într-o tranzacție, iar agenții de publicitate, în consecință, sunt dispuși să plătească mai mult. Calitatea anunțurilor permite astfel platformei să afișeze mai puține anunțuri și să extindă platforma. Având în vedere aceste considerente, o întrebare apare: exploatează Facebook utilizatorii sau îi ajută, prin intermediul reclamelor, să ajungă la informația pe care o caută?

 

Care este legătura dintre poziția dominant și abuz?

FCO a încercat să stabilească o astfel de legătură între poziția dominantă pe piață și un eventual abuz, susținând că, în virtutea poziției sale dominante, Facebook a forțat utilizatorii să accepte colectarea și transferul de date din surse externe către profilurile lor de Facebook. FCO a subliniat, de asemenea, că utilizatorii nu sunt conștienți de faptul că Facebook colectează și combină date din mai multe surse. Combinarea datelor conduce la efecte pe care utilizatorii de Facebook nu le pot prevedea și datorită dezechilibrului de putere dintre Facebook și utilizatori, aceștia din urmă nu pot au opțiunea de a evita combinarea datelor. Pentru Facebook, datele au o valoare economică imensă. Din punctul de vedere al FCO, abuzul de poziție dominantă constă în utilizarea prin încălcarea legislației privind protecția datelor a acestor date cu caracter personal în vederea obținerii unui avantaj economic prin creșterea popularității platformei, a dependenței față de ea, clientul final (agentul de publicitate) devenind dependent de acest serviciu. Potrivit FCO, acest lucru lucru se reflectă și în creșterea rapidă a cifrei de afaceri pe care Facebook a reușit să o genereze în ultimii ani în dauna concurenților.


[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]

Surse: https://www.bundeskartellamt.de

Lexology



Cine-răspunde-pentru-accidentul-unde-sunt-implicate-mașini-autonome_-1.png

Am primit pe adresa redacției următoarea întrebare la care am răspuns și am considerat că ar fi util să postăm răspunsul și aici, pe blog.

Întrebare: O companie din UE doreste sa externalizeze o parte din activitatile sale catre noi; in acest sens are o serie de cerinte printre care si faptul ca doreste sa cerem de la toti angajatii pe acest proiect “a certificate of good conduct (German “polizeiliches Führungszeugnis”) or an equivalent foreign certificate without any record regarding an essential contractual obligation or a criminal offence. At the date of presentation, the certificate of good conduct shall not be older than three months”.

Eu echivalez acest certificat cu cazierul (sper ca nu gresesc?) pe care nu avem obiceiul sa il cerem. Conform Art. 10 GDPR mi-e clar ca nu e ok sa facem prelucrarea datelor din cazier pentru ca nu exista o cerinta legala in acest sens, insa de asemenea intelegerea mea este ca acest Articol 10 se refera doar la prelucrarile de date in temeiul consimtamantului, este corect?

Atunci intrebarea este: am putea sa facem prelucrarea datelor din cazier in virtutea interesului legitim? Sau in virtutea unei baze contractuale (desi contractul ar fi intre cele doua firme, nu intre noi si angajat)?

 

LegalUp: Prelucrarea datelor referitoare la condamnări penale sau infracțiuni, incluzând cazierul judiciar, este o prelucrare de categorii speciale de date, prin urmare temeiurile legale pentru prelucrările de date obișnuite (printre care contractul și interesul legitim) nu sunt aplicabile.

Art. 10 din GDPR prevede că „Prelucrarea de date cu caracter personal referitoare la condamnări penale și infracțiuni sau la măsuri de securitate conexe în temeiul articolului 6 alineatul (1) se efectuează numai sub controlul unei autorități de stat sau atunci când prelucrarea este autorizată de dreptul Uniunii sau de dreptul intern care prevede garanții adecvate pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate. Orice registru cuprinzător al condamnărilor penale se ține numai sub controlul unei autorități de stat.”.

Prin urmare, există doar două situații în care se poate prelucra cazierul:

  1. prelucrarea se efectuează sub controlul unei autorități de stat; sau
  2. prelucrarea este autorizată de dreptul Uniunii sau de dreptul intern care prevede garanții adecvate pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate.

În unele situații este într-adevăr permisă sau obligatorie colectarea cazierului la angajare (funcționari publici, gestionari, pasnici, consilieri juridici, medici), însă, în situația descrisă de dumneavoastră, cum nu ne puteam încadra pe niciunul din cazurile de mai sus și nu există temei legal, ar trebui să evitați colectarea cazierului pentru a respecta prevederile GDPR.

 



Vinerea-Pro-Bono.png

Primul proiect LegalUp pe anul 2019 este unul inediat: Vinerea Pro Bono. Mai exact, dedicăm săptămânal o zi din viața noastră pentru binele comunității.

În fiecare vineri, de la 10 la 16, Ruxandra Sava, avocat și fondatoare LegalUp va oferi consultanță juridică în următoarele domenii de practică: GDPR și protecția datelor cu caracter personal, dreptul tehnologiei, dreptul proprietății intelectuale și drept comercial.

Înscrierea se realizează printr-un mail la adresa ruxandra.sava@legalup.ro, însoțit de o scurtă descriere a situației, proiectului sau problemei tale și a așteptărilor pe care le ai. Te rugăm să înțelegi că momentan oferim doar consultanță în domeniile de drept indicate mai sus. Îți vom indica vinerea și orele disponibile. Te rugăm să rezervi din timp, deoarece este programările se vor face în ordinea înscrierilor. Consultanța juridică se desfășoară la distanța (telefon sau skype) și este deschisă atât persoanelor fizice, cât și celor juridice.

Timpul alocat este de 45 de minute/consultație și 6 ore pe săptămână.


date-21.png

Zvonurile circulă cum că Moș Crăciun nu prea ar mai ajunge anul ăsta pe la noi, pentru că ar fi șters toată baza de date ca să respecte GDPR. Îngrijorați, i-am făcut o vizită week-end-ul ăsta. Nu ne-au descurajat nămeții și gerul de -20 grade. Moșul ne-a primit la el acasă și ne-a întâmpinat cu ciocolată caldă cu aromă de portocale și cozonac. S-a așezat resemnat la birou, ne-a arătat o foaie goală și a început să ne povestească:

– Dragii Moșului, sunt puțin derutat. Sunt un SRL cu un singur asociat, fără angajați. În cele din urmă, l-am numit pe Rudolph DPO…, începe moșul cu vocea răgușită.

– Înțelegem… Și totuși, noi vă așteptăm pe 24 seara.

– Când am auzit de GDPR, m-am speriat. Aveam mult prea multe date personale despre toți copiii. Spiridușii au venit de zor prin mai astă-vară și mi-au spus că datele cu caracter personal ale copiilor sunt date sensibile și că trebuie să cer consimțământul tuturor părinților. Dar cum să obțin eu consimțământul a câteva miliarde de oameni?

– Și ce ați făcut?

– Am șters, oftează Moș Crăciun.

– Ce anume ați șters?

– Toată baza de date… Spiridușii și Doamna Crăciun mi-au zis că nu există altă variantă. „Gata moșule, atât a fost. E vremea să te pensionezi…”. Doamna Crăciun spunea să mergem într-o vacanță în Caraibe că s-a săturat de atâta frig… Am fost într-o vacanță prelungită și m-am întors abia ieri că, cine știe, poate se mai poate face ceva.

– Dar Moșule, de ce ai mers pe consimțământ? Ai fi putut utiliza interesul legitim și era suficientă informarea. Pune spiridușii să îți scrie o notă de informare și o analiză a interesului legitim și ai grijă ca alături de jucării să lași și nota de informare.

– Unde scrie asta? întreabă curios Moșul.

– Art. 5 lit. d coroborat cu art. 13 din GDPR.

Moș Crăciun își cheamă spiridușii și se pun să studieze Regulamentul și ghidurile Grupului de Lucru Art. 29. După o oră, Moșul e lămurit:

– La treabă, spiriduși! Analiză a interesului legitim și notă de informare. Ne pregătim pentru Crăciun! Unde e responsabilul cu protecția datelor? Ruuudooolph??

Apare Rudolph.

– Rudolph, recuperează toată baza de date. Te-am numit DPO, tu te ocupi de asta!

Rudolph zâmbește ștrengar:

– Eu nu primesc ordine, sunt independent!

 

Moș Crăciun deschide laptopul și dă câteva telefoane. Adaugă apoi:

– Văd că ai fost cuminte anul ăsta…

-Dar Moșule, ai zis că ai șters…

-Are Moșul backup.

 

 


date-14.png

Evoluția tehnologică face din ce în ce mai dificilă separarea vieții profesionale de cea personală. O simțim pe pielea noastră, zi de zi, atunci când primim, în afara programului de lucru, e-mail-uri, mesaje și notificări de la diverse aplicații în interes de serviciu.

Spania a venit cu o soluție interesantă pentru problema oboselii excesive a angajaților provocate de calculator și a stipulat, pentru prima dată, dreptul angajatului de a se deconecta, odată cu adoptarea noii legi privind protecția datelor cu caracter personal.

Angajații din sectorul privat și cel public din Spania vor avea dreptul să deconecteze orice dispozitive digitale pentru a asigura, în afara timpului de lucru aplicabil, respectarea perioadelor de odihnă și a concediilor.

Companiile din Spania vor trebui să pună în practică o politică de utilizare responsabilă a dispozitivelor pentru a asigura acest drept de deconectare în acele cazuri în care angajații lucrează total sau parțial în afara locului de muncă, și anume atunci când o fac de la domiciliu prin intermediul dispozitivelor digitale.

Deși în legislația română nu există încă stipulat expres dreptul la deconectare, angajații ar trebui să știe că în afara programului e lucru au dreptul de a se deconecta total de la dispozitive astfel încât să se poată odihni corespunzător în week-end-uri și vacanțe. Cu toate acestea, un contact de urgență (ca de exemplu, numărul personal de telefon) trebuie să existe pentru a se putea lua măsurile necesare în cazul unei urgențe sau unui caz de forță majoră care necesită intervenția angajatului în afara programului de lucru. De asemenea, angajații ar trebui să utilizeze responsabil tehnologia și să deranjarea nejustificată a angajaților în afara programului de lucru și să își încurajeze angajații să se deconecteze pentru a putea separa viața personală de cea profesională.

Deși tehnologia ne poate da flexibilitatea să lucrăm când și cum vrem, utilizată iresponsabil, ne poate face să simțim că pierdem controlul. Deconectarea frecventă e necesară pentru a menține un echilibru între viața personală și cea profesională. Așa cum dispozitivile sunt lăsate la încărcat și noi, oamenii, avem nevoie de pauze pentru a ne încărca bateriile și a ne bucura de ce există în jurul nostru: oameni, natură, anotimpuri, animale.

Ești în oraș cu prietenii și ai primit un mail de la serviciu? Îl poți citi și luni dimineața.

 

 

no-fuimar-1200x628.jpg

În opinia Grupului de Lucru Art. 29, utilizarea camerelor ascunse pentru a identifica angajații sau vizitatorii care fumează în locuri nepermise pe temeiul interesului legitim nu este posibilă. Chiar dacă angajatorul are un interes legitim să asigure conformitatea cu legislația anti-fumat, metoda folsoită (camerele ascunse) este disproporționată și nejustificat de intruzivă. Atâta timp cât există metode mai transparente și mai puțin intruzive (cum ar fi detectorii de fum cu semne vizibile), activitatea de prelucrare prin intermediul camerelor ascunse încalcă principiul reducerii la minimum a datelor prevăzut de art. 5 alin. (1) lit c din GDPR (datele trebuie sa fie adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar în raport cu scopurile în care sunt prelucrate).

 

Te-ar putea interesa și:


template-3-1200x675.png

O companie monitorizează folosirea internetului de către angajați în timpul orelor de muncă. Datele colectate arată site-urile care sunt vizitate de către angajați și descărcările efectuate în timpul programului de lucru. Compania nu a obținut acordul angajaților pentru monitorizarea electronică, însă dorește să utilizeze interesul legitim.

Poate compania utiliza interesul legitim? 

Pentru a răspunde la această întrebare, ar trebui să avem în vedere art. 5 din Legea 190/2018, care prevede că:

„În cazul în care sunt utilizate sisteme de monitorizare prin mijloace de comunicații electronice și/sau prin mijloace de supraveghere video la locul de muncă, prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaților, în scopul realizării intereselor legitime urmărite de angajator, este permisă numai dacă:

a) interesele legitime urmărite de angajator sunt temeinic justificate și prevalează asupra intereselor sau drepturilor și libertăților persoanelor vizate;

b) angajatorul a realizat informarea prealabilă obligatorie, completă și în mod explicit a angajaților;

c) angajatorul a consultat sindicatul sau, după caz, reprezentanții angajaților înainte de introducerea sistemelor de monitorizare;

d) alte forme și modalități mai puțin intruzive pentru atingerea scopului urmărit de angajator nu și-au dovedit anterior eficiența; și

e) durata de stocare a datelor cu caracter personal este proporțională cu scopul prelucrării, dar nu mai mare de 30 de zile, cu excepția situațiilor expres reglementate de lege sau a cazurilor temeinic justificate.”

În consecință, chiar dacă literele a-e ar fi respectate, atâta timp cât există metode mai puțin intruzive la dispoziția angajatorului, acesta din urmă nu se poate baza pe interes legitim. În situația prezentată mai sus, o metodă mai puțin intruzivă este limitarea accesului către anumite site-uri care nu sunt în interes de serviciu. Așadar, atâta timp cât angajatorul nu poate dovedi că o metodă mai puțin intruzivă nu a fost eficace în trecut, nu se poate baza pe interes legitim, singura soluție rămasă este obținerea unui comsimțământ informat al angajatului în care i se explică acestuia concret, printre altele, metodele de supraveghere folosite și impactul asupra vieții private.

Sursa aici



template-2-1200x675.png

Cu siguranță, în calitatea ta de pasager aerian, te-ai întrebat cel puțin o dată ce se întâmplă cu multitudinea de date pe care le oferi companiilor aeriene. De ce sunt colectate atât de multe date? Cui sunt transmise? Pe ce perioadă sunt stocate? Sunt ele stocate în condiții de securitate și confidențialitate? Ce drepturi am? Parcurge articolul nostru și vei afla răspunsul la aceste întrebări. 

Azi, 2 decembrie, a intrat în vigoare Legea nr. 284/2018 privind utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor din transportul aerian care transpune  Directiva (UE) 2016/681 a Parlamentului European și a Consiliului și a fost abrogată Ordonanța Guvernului nr. 13/2015 privind utilizarea unor date din registrele cu numele pasagerilor.

Cine este UNIP?

UNIP reprezintă abrevierea de la Unitatea națională de informații privind pasagerii și este o structură de specialitate, fără personalitate juridică, în cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră. UNIP, are, în principal următoarele atribuții: 

  • colectează datele pasagerilor de la transportatorii aerieni;
  • stochează datele pasagerilor pe o anumită perioadă;
  • transferă datele pasagerilor către autoritățile competente;
  • facilitează schimbul de date ale pasagerilor cu  Unitățile de informații privind pasagerii din alte state membre ale Uniunii Europene și cu EUROPOL;
  • facilitează schimbul de date ale pasagerilor cu țări terțe.

Ce date ale pasagerilor transmit companiile aeriene către UNIP?

Datele pasagerilor transmise de către companiile aeriene către UNIP sunt numite de lege Date PNR. 

a) codul de rezervare;

b) data rezervării sau a emiterii biletului;

c) data/datele programată/programate a/ale călătoriei;

d) numele și prenumele asociate rezervării;

e) adresa și informațiile de contact – număr de telefon, adresă de e-mail – asociate rezervării;

f) toate informațiile privind forma de plată, inclusiv adresa de facturare;

g) itinerarul complet de călătorie;

h) informațiile din profilul “client fidel”;

i) agenția sau agentul de turism prin care a fost făcută rezervarea sau a fost cumpărat biletul;

j) situația de călătorie a pasagerului, inclusiv confirmările, situația înregistrării pentru zbor, informații privind neprezentarea pasagerului la îmbarcare sau privind prezentarea acestuia în ultimul moment la îmbarcare fără rezervare prealabilă;

k) informațiile scindate sau divizate din registrul cu numele pasagerilor;

l) mențiunile cu caracter general, inclusiv toate informațiile disponibile despre minorii neînsoțiți cu vârsta sub 18 ani, precum numele și sexul minorului, vârsta, limba/limbile vorbită/vorbite, numele și datele de contact ale persoanei care îl însoțește la plecare și relația sa cu minorul, numele și datele de contact ale persoanei care îl așteaptă la sosire și relația sa cu minorul, agentul prezent la plecare și la sosire;

m) informațiile despre bilet, inclusiv numărul biletului, data emiterii biletului și bilete dus simplu și câmpurile aferente furnizării automate a prețului unui bilet de călătorie;

n) numărul locului și alte informații privind locul;

o) informațiile cu privire la codurile partajate;

p) toate informațiile cu privire la bagaje;

q) numărul pasagerilor înregistrați în PNR și alte nume ale acestora;

r) orice date API colectate, inclusiv tipul, numărul, țara de emitere și data expirării oricărui document de identitate, cetățenia, numele de familie, prenumele, sexul, data nașterii, compania aeriană, numărul zborului, data plecării, data sosirii, aeroportul de plecare, aeroportul de sosire, ora plecării și ora sosirii;

s) un istoric al tuturor modificărilor datelor PNR prevăzute mai sus.

În ce scopuri sunt colectate, prelucrate și transmise aceste date? 

Prelucrarea și transmiterea acestor date de la companiile aeriene către UNIP și ulterior către alte instituții abilitate de lege sunt necesare pentru prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor grave, precum și pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor la adresa securității naționale și exlusiv pentru următoarele scopuri:

a) efectuarea unei evaluări a pasagerilor înainte de sosirea sau de plecarea programată a acestora în/din România, în vederea identificării persoanelor cu privire la care este necesară o examinare suplimentară de către autoritățile competente și, după caz, de către EUROPOL, având în vedere faptul că respectivele persoane pot fi implicate în săvârșirea unei infracțiuni de terorism, a unei infracțiuni grave sau într-o activitate care constituie amenințare la adresa securității naționale;

b) oferirea de răspunsuri, de la caz la caz, unei cereri temeinic justificate bazate pe motive suficiente din partea autorităților competente vizând furnizarea și prelucrarea datelor PNR, în cazuri concrete, și comunicarea rezultatelor acestei prelucrări autorităților competente sau, după caz, EUROPOL;

c) analizarea datelor PNR în vederea actualizării sau a definirii de noi criterii ce urmează a fi utilizate pentru evaluările efectuate în scopul identificării oricăror persoane care pot fi implicate în săvârșirea unei infracțiuni de terorism, a unei infracțiuni grave sau într-o activitate care constituie amenințare la adresa securității naționale.

Când se transmit datele către UNIP?

Transporatorii aerienă transmit datele PNR către UNIP cu 48 până la 24 de ore înainte de ora programată pentru plecarea zborului.

Cui transmite UNIP datele pasagerilor?

  • Autorităților competente

a) Poliția Română;

b) Poliția de Frontieră Română;

c) Direcția Generală de Protecție Internă;

d) Direcția Generală Anticorupție;

e) Serviciul Român de Informații;

f) Serviciul de Informații Externe;

g) Ministerul Apărării Naționale: Direcția generală de informații a apărării;

h) Ministerul Public;

i) Agenția Națională de Administrare Fiscală: Direcția Generală a Vămilor.

  • Unitățile de informații din alte state membre;

UNIP reprezintă punctul național de contact cu unitățile de informații privind pasagerii ale altor state membre ale Uniunii Europene și este responsabilă pentru schimbul de date PNR cu acestea.

  • EUROPOL

EUROPOL poate adresa UNIP, prin intermediul Unității Naționale Europol, o cerere în format electronic, justificată corespunzător, de transmitere a unor anumite date PNR sau a rezultatului prelucrării respectivelor date.

EUROPOL adresează această cerere doar atunci când acest lucru este strict necesar pentru sprijinirea și consolidarea acțiunii statelor membre ale Uniunii Europene în vederea prevenirii, depistării sau investigării unei anumite infracțiuni de terorism sau a unei anumite infracțiuni grave, în măsura în care infracțiunea respectivă intră în sfera de competență a EUROPOL, în temeiul legislației Uniunii Europene care stabilește organizarea și atribuțiile EUROPOL.

Cererea trebuie să conțină motive rezonabile pe baza cărora EUROPOL consideră că transmiterea datelor PNR sau a rezultatului prelucrării datelor PNR va contribui în mod substanțial la prevenirea, depistarea sau investigarea infracțiunii în cauză.

În ce condiții poate UNIP transfera date către țări terțe?

UNIP poate transfera date PNR sau rezultatul prelucrării datelor PNR către autoritățile unei țări terțe doar de la caz la caz și dacă sunt îndeplinit, printre altele, următoarele condiții:

a) sunt respectate dispozițiile art. 15 din Legea nr. 238/2009 privind reglementarea prelucrării datelor cu caracter personal de către structurile/unitățile Ministerului Afacerilor Interne în activitățile de prevenire, cercetare și combatere a infracțiunilor, precum și de menținere și asigurare a ordinii publice, republicată;

b) transferul este necesar în scopul prevenirii, depistării sau investigării unei fapte care este considerată de legea țării terțe solicitante drept infracțiune de terorism sau care este sancționată ca infracțiune de legea țării terțe solicitante cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani și care este corespunzătoare uneia dintre formele de criminalitate prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege;

c) autoritatea din țara terță comunică în scris că este de acord să transfere datele PNR unei alte țări terțe doar în cazul în care acest lucru este strict necesar în scopul prevăzut la lit. b) și doar cu autorizarea expresă a UNIP;

e) nu este afectată securitatea națională.

Pe ce perioadă sunt păstrate datele pasagerilor?

Datele pasagerilor furnizate de transportatorii aerieni se păstrează în cadrul UNIP pentru o perioadă de 5 ani de la momentul finalizării transferului de date de la companiile aeriene către UNIP. La împlinirea acestui termen, datele se șterg automat, printr-o procedură ireversibilă.

Totuși, la împlinirea a 6 luni de la momentul transferului, datele sunt depersonalizate prin marcarea următoarelor elemente:

a) numele, inclusiv numele altor pasageri, precum și numărul pasagerilor care călătoresc împreună;

b) adresa și informațiile de contact asociate rezervării;

c) toate informațiile privind forma de plată, inclusiv adresa de facturare;

d) informațiile din profilul “client fidel”;

e) mențiunile cu caracter general prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. l);

f) orice date API care au fost colectate.

Cu toate acestea, ștergerea datelor în cadrul UNIP nu are efect asupra datelor care există deja la autoritățile competente unde acestea au fost transmise, păstrarea acestor date va respecta regimul aplicabil de păstrarea aplicabil cazului concret de prelucrare.

Cine va fi responsabil de protecția datelor? 

UNIP va avea un responsabil cu protecția datelor, numit de inspectorul general al IGPF.

Responsabil cu protecția datelor în cadrul UNIP va fi un polițist – funcționar public cu statut special cu studii superioare -, cu o experiență de minimum 2 ani în domeniul protecției datelor cu caracter personal și care a urmat cel puțin un curs de specializare în acest domeniu.

În exercitarea sarcinilor de serviciu privind respectarea legislației în materia protecției datelor cu caracter personal, responsabilul cu protecția datelor în cadrul UNIP este independent și nu poate primi instrucțiuni pe cale ierarhică.

Responsabilul cu protecția datelor UNIP va avea următoarele atribuții:

a) informarea și consilierea personalului UNIP care efectuează prelucrări de date PNR, cu privire la obligațiile care le revin în temeiul legislației privind protecția datelor cu caracter personal;

b) monitorizarea respectării de către UNIP a obligațiilor ce îi revin în conformitate cu dispozițiile legislației privind protecția datelor cu caracter personal și a politicilor UNIP în materia protecției datelor cu caracter personal, în special a alocării responsabilităților, a creșterii gradului de conștientizare a acestora în rândul personalului UNIP și a acțiunilor de formare a personalului implicat în operațiunile de prelucrare;

c) realizarea verificărilor necesare în scopul determinării nivelului de respectare a rigorilor impuse de cadrul normativ privind protecția datelor cu caracter personal;

d) furnizarea de consiliere în ceea ce privește evaluarea impactului măsurilor de protecție a datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul Sistemului de evidență a datelor PNR și monitorizarea modului în care principiile prelucrării datelor cu caracter personal sunt implementate în cadrul operațiunilor realizate în cadrul UNIP;

e) cooperarea cu Autoritatea națională de supraveghere și îndeplinirea funcției de punct de contact pentru această instituție;

f) îndeplinirea funcției de punct unic de contact în relația cu persoanele vizate, cu privire la toate aspectele legate de prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul Sistemului de evidență a datelor PNR.

Atunci când în exercitarea atribuțiilor prevăzute lconstată efectuarea unei operațiuni de prelucrare a datelor cu caracter personal nu este conformă cu legislația în materia protecției datelor cu caracter personal, responsabilul cu protecția datelor în cadrul UNIP informează conducerea IGPF. În cazul în care pentru remedierea situației nu sunt suficiente măsurile adoptate la nivelul IGPF, responsabilul cu protecția datelor în cadrul UNIP notifică, de îndată, Autoritatea națională de supraveghere.

Responsabilul cu protecția datelor UNIP reprezintă punctul de contact cu persoanele fizice vizate și, în consecință, are următoarele atribuții:

  • primește și întregistrează cererile persoanelor vizate într-un registru special;
  • solicită UNIP să realizeze verificările necesare pentru soluționarea cererilor;
  • întocmește și transmite răspunsurile către persoanele fizice solicitante.

Cum pot să îmi exercit drepturile cu privire la datele mele personale?

Pentru a-și exercita drepturile prevăzute de GDPR (acces, rectificare, restricționare, opoziție, ștergere, portabilitate), pasagerul va formula și va depune o cerere la UNIP. Pentru validitatea cererii, persoana trebuie să facă dovada identității. 

Sunt datele mele prelucrate în condiții de securitate și confidențialitate?

UNIP va asigura securitatea și confidențialitatea datelor potrivit GDPR și a legislației naționale de punere în aplicare a acestuia.

Este interzisă prelucrarea datelor PNR prin intermediul persoanelor împuternicite de către operator, în sensul Regulamentului general privind protecția datelor și a legislației de punere în aplicare a acestuia.

Prelucrează UNIP date sensibile despre mine?

Nu. Potrivit legii, prelucrarea datelor pasagerilor care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, religia sau convingerile filozofice, apartenența la un sindicat, sănătatea, viața sexuală sau orientarea sexuală este interzisă.  În cazul în care datele PNR transmise de transportatorii aerieni cuprind informații sensibile, personalul UNIP șterge în mod ireversibil respectivele informații imediat după identificarea acestora.

Ce ar trebui să știu despre protecția datelor de către companiile aeriene?

Transportatorii aerieni rămân responsabili, în temeiul dispozițiilor legale din domeniul protecției datelor cu caracter personal aplicabile acestora, în ceea ce privește:

a) adoptarea măsurilor tehnice și organizatorice necesare pentru asigurarea protejării datelor PNR împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii sau accesului neautorizat, precum și împotriva oricărei altei forme de prelucrare ilegală;

b) prelucrarea datelor PNR în mod legal, echitabil și transparent față de persoana vizată, inclusiv informarea pasagerilor, prealabilă colectării datelor PNR, cu privire la faptul că acestea sunt transmise către UNIP;

c) colectarea datelor PNR în scopuri determinate, explicite și legitime și abținerea de la prelucrarea ulterioară într-un mod incompatibil cu aceste scopuri;

d) colectarea de date PNR adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar în raport cu scopurile în care sunt prelucrate;

e) prelucrarea de date PNR exacte și actualizate;

f) păstrarea datelor PNR într-o formă care permite identificarea persoanelor vizate pe o perioadă care nu depășește perioada necesară îndeplinirii scopurilor în care sunt prelucrate.

 

Te-ar putea interesa și:



DPO-întreabă-LegalUp-răspunde-2.png

Un DPO, cumpărător al KIT-ului nostru de implementare, ne-a adresat următoarea întrebare:

Întrebare: Conform GDPR, salariații trebuie informați cu privire la prelucrarea datelor, cu privire la supravegherea video.Ce mă fac dacă mă trezesc în fața unui salariat care nu vrea să semneze aceste informări. De ce? Nu vrea el. Găsește el motive. Dar nu vrea. Se pot întâmpla astfel de situații. Ce aș putea face în astfel de situație?

Răspuns: Legislația nu vă obligă să obțineți semnăturile pe informări, ci să informați și să faceți dovada ca aceste informări s-au efectuat. În situația în care angajatul nu dorește să semneze informarea, cea mai la îndemână alternativă este transmiterea informării pe e-mail. Confirmarea primirii e-mailului va fi dovada ca informarea s-a realizat.
Cu privire la supravegherea video, dacă mergeți pe interes legitim și ați efectuat analiza interesului legitim, nu aveți nevoie de consimțământ. Simpla informare este suficientă și informarea poate fi realizată și pe e-mail.

Te-ar putea interesa și:


arhive-gdpr-legalup

Ești în siguranță pe site-ul nostru.

LegalUp Innovators at Law utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a LegalUp.ro cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politica privind utilizarea modulelor Cookie și Politica noastră de confidențialitate. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookies.

Privacy Settings saved!
Setari permisiuni

Cookie-urile sunt folosite pe acest site pentru a oferi cea mai bună experiență de utilizator. Dacă continuați, presupunem că sunteți de acord să primiți cookie-uri de pe acest site

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și imbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.
  • wordpress_test_cookie
  • wordpress_logged_in_
  • wordpress_sec

Decline all Services
Da, Sunt de acord