În România există multe așezări situate la poalele munților care sunt frecventate des de animale sălbatice și potențial periculoase precum lupii și urși. Lupul este o specie protejată în România, iar capturarea sau uciderea lor este infracțiune. Deși nu există nicio îndoială cu privire la faptul că uciderea, capturarea și violența împotriva lupilor în habitatul lor natural totul este infracțiune, ce se întâmplă în situația în care un lup părăsește habitatul natural și ajunge într-un sau sau în curtea unor persoane? Se mai aplică în această situație rigorile legii?

Un caz interesant din România a fost adus la CJUE anul trecut (Cauza C-88/19). Cauza este în curs de soluționare, dar opinia Avocatului General prezintă interes.

Situația de fapt

Satul românesc Șimon din comuna Bran, județul Brașov, se află la aproximativ un kilometru est față de limita sitului „Bucegi” și este frecventat des de animale sălbatice. La 6 noiembrie 2016, în jurul orei 19.00, angajați ai Asociației „Direcția pentru Monitorizarea și Protecția Animalelor” (denumită în continuare „DMPA”) împreună cu medicul veterinar UN, sub coordonarea lui TM, s‑au deplasat în satul Șimon. Aceștia intenționau să captureze și să relocheze un lup care ar fi frecventat de câteva zile gospodăria unui localnic, jucându‑se și hrănindu‑se împreună cu câinii familiei acestuia. Lupul a fost împușcat cu medicamente veterinare stupefiante și psihotrope, fiind ulterior urmărit și ridicat de la sol. Animalul tranchilizat a fost transportat de coadă și de pielea cefei la o mașină și introdus într‑o cușcă de transport câini. Ulterior, angajații DMPA au coordonat transportarea acestuia la Rezervația de urși Libearty din orașul Zărnești (România), județul Brașov, unde există un țarc de lupi salvați din grădini zoologice neconforme. Cu toate acestea, pe drum, lupul a reușit să fugă, ascunzându‑se în pădurile din zonă.

La data de 9 mai 2017, Asociația „Alianța pentru combaterea abuzurilor” a formulat plângere penală împotriva

–        intimatului TM, din cadrul DMPA;

–        intimatei UN, medic veterinar;

–        persoanei juridice asociația DMPA și altor angajați ai acesteia.

Plângerea penală a relevat că nu a fost obținută o autorizație pentru capturarea și transportul lupului.

Pe baza acestei proceduri, Judecătoria Zărnești adresează Curții următoarea întrebare:

„Articolul 16 din Directiva habitate trebuie interpretat în sensul că impune statelor membre stabilirea de derogări de la dispozițiile articolelor 12, 13, 14 și 15 literele (a) și (b) și în situațiile în care animalele ce aparțin speciilor amenințate părăsesc habitatul natural, aflându‑se fie în imediata apropiere a acestuia, fie complet în afara acestuia?”

Opinia Avocatului General

Opinia integrală a Avocatului General poate fi consultată aici, dar noi vom reda elementele esențiale din argumentația Avocatului General.

 1. Protecția speciilor se aplică și așezărilor omenești.

Extras din Opinie: „ (…) Din utilizarea noțiunii „natural” s‑ar putea deduce că lupul din litigiul principal s‑ar fi aflat în afara ariei sale de extindere naturală, întrucât, la prima vedere, o așezare omenească nu este un sit natural. În plus, cel puțin pe baza experienței generale, așezările omenești nu constituie un loc frecventat de lupii sălbatici. (…) Independent de această problemă științifică, ar fi contrar atât finalității dispozițiilor privind protecția speciilor, cât și modului de redactare și contextului normativ al acestora ca așezările omenești să fie excluse din domeniul de aplicare al acestor dispoziții.”

2. Capturarea ar putea fi permisă, dacă animalul e periculos

Extras din Opinie: „(…) Totuși, această concluzie nu implică faptul că ar trebui acceptată în toate situațiile în care speciile care beneficiază de o protecție riguroasă frecventează așezările umane și rămân în acestea. Dimpotrivă, articolul 16 alineatul (1) din Directiva habitate oferă marje de manevră pentru prevenirea pericolelor, mai ales în privința speciilor de animale care sunt periculoase prin natura lor sau care prezintă anumite riscuri. (…)  Astfel, articolul 16 alineatul (1) literele (b) și (c) din Directiva habitate permite luarea de măsuri pentru a evita daunele grave asupra recoltelor, efectivelor de animale [litera (b)] sau în folosul sănătății și siguranței publice ori pentru alte motive cruciale de interes public major, inclusiv din rațiuni de ordin social sau economic [litera (c)]. Un astfel de risc ar trebui constatat de autoritățile naționale competente, iar în caz de litigiu, acesta ar trebui să facă obiectul unui control din partea instanțelor naționale. Cu toate acestea, riscul nu poate fi exclus în mod automat atunci când un lup se apropie de oameni, în mod repetat, la o distanță mai mică de 30 de metri, timp de mai multe zile(26). Având în vedere faptul că lupul în discuție a frecventat timp de mai multe zile gospodăria unui localnic și s‑a jucat și a mâncat împreună cu câinii familiei acestuia, o astfel de situație nu poate fi exclusă în litigiul principal.”