În ultimii ani, contractele care poartă semnătură olografă au devenit din ce în ce mai rare. Ca efect al digitalizării și al exploziei afacerilor pe internet, numeroase firme și persoane fizice au căutat alternative la semnătura olografă. Aceștia fie și-au cumpărat certificat digital calificat, fie au început să utilizeze alternative precum semnarea printr-o aplicație de semnare electronică (de tipul docusign), semnătura de tip stylus pe un ecran tactil (care se solicită uneori la livrările de produse) sau scanarea unei semnături olografe, urmată de salvarea acesteia într-un format de imagine (e.g., png) și aplicarea imaginii în interiorul documentului.
Ce este o semnătură scanată?
O semnătură scanată este o reprezentare digitală a unei semnături olografe (de mână), creată prin semnarea unui document pe hârtie și apoi scanarea acestuia într-un format electronic, de obicei PDF sau JPEG. Acest tip de semnătură este utilizat frecvent pentru a autentifica documente transmise prin email sau alte mijloace electronice.
Care este cadrul legislativ privind semnăturile electronice?
Regulamentul (UE) nr. 910/2014 (eIDAS)
Regulamentul eIDAS stabilește un cadru juridic pentru utilizarea semnăturilor electronice în Uniunea Europeană. Deși nu specifică direct semnăturile scanate, regulamentul recunoaște trei tipuri de semnături electronice: simple, avansate și calificate, fiecare cu propriile sale criterii de validitate și niveluri de securitate.
Semnătura scanată poate fi considerată o formă de semnătură electronică simplă.
Legea nr. 214/2024 a României
Legea nr. 214/2024 reglementează utilizarea semnăturii electronice, a mărcii temporale și prestarea serviciilor de încredere bazate pe acestea. Conform acestei legi, documentele semnate electronic, inclusiv cele cu semnătură scanată, au, în anumite condiții, forță juridică și pot fi utilizate ca mijloace de probă în instanță. Totuși, valabilitatea și forța probatorie a semnăturilor scanate depind de contextul și scopul în care sunt utilizate.
Care este forța juridică a contractelor cu semnătură scanată?
Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 214/2024 aceste tipuri de semnături nu pot fi utilizate pentru situațiile în care formă scrisă este cerută ca o condiție de validitate a actului juridic (de exemplu, contractele de muncă, contractele de arendare, contractele de societate). În mod evident, acest tip de semnătură nu poate fi utilizat pentru contractele care trebuie încheiate în formă autentică (contractele de întreținere, contractele de vânzare imobile, actele de partaj, contractele de donație, etc).
Dacă legea cere forma scrisă a contractului drept condiție de probă a unui act juridic, aceste documente cu semnături scanate au valoarea juridică a documentelor semnate olograf dacă privesc tranzacții mici (cu o valoare mai mică de jumătate din salariul minim brut pe economie), dacă sunt recunoscute de cel căruia îi sunt opuse (de exemplu, cealaltă parte din litigiu recunoaște datoria), dacă recunoașterea rezultă din faptul neechivoc al executării contractului (de exemplu, partea adversă din litigiu a executat în tot sau în parte obligațiile contractuale) sau în situația în care ambele părți sunt profesioniști. În acest din urmă caz, pentru ca forța juridică a documentelor cu semnături scanate să fie aceeași ca a documentelor semnate electronic, este necesar ca profesioniștii să fi agreat printr-un înscris semnat cu semnătură olografă sau cu semnătură electronică calificată, că vor conferi semnăturii electronice simple efectele juridice ale semnăturii olografe. Este necesar ca părțile să fi confirmat prin acelaşi act că au înţeles riscurile şi sarcina probei privind semnătura electronică simplă.
Ce se întâmplă dacă legea nu cere forma scrisă nici pentru validitatea, nici pentru probarea contractelor? Legea nu impune forma scrisă obligatorie întotdeauna. Majoritatea contractelor sunt perfect valabile chiar dacă nu sunt consemnate într-un înscris. De exemplu, contractele de mandat, închiriere, comodat, vânzare (cu anumite excepții), antrepriză nu trebuie să îmbrace forma scrisă. Majoritatea contractelor pentru care legea nu prevede forma scrisă sau forma autentică, sunt valabile dacă poartă o semnătură digitală scanată. Aceste contracte pot fi probate și în instanță. Cu toate acestea, având în vedere riscul ridicat de contrafacere a semnăturii, persoana căreia i se opune un astfel de contract are dreptul să conteste această semnătură în condițiile art. 5 alin. (2) și, într-o asemenea situație, sarcina probei va reveni celui care invoca validitatea semnăturii, adică părții adverse.
Te-ar putea interesa și:
