La data de 16 octombrie 2025, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a hotărât în cauza C‑218/24 că operatorii de transport aerian răspund pentru pierderea animalelor de companie în aceleași condiții ca pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor.
Deși articolul 13 TFUE recunoaște animalele ca ființe sensibile, CJUE a reținut că, în contextul transportului aerian, acestea sunt asimilate bagajelor, nu pasagerilor. În consecință, despăgubirea maximă este de 1 131 DST, cu excepția cazului în care pasagerul face o declarație specială privind interesul în livrarea la destinație.
Ce s-a întâmplat?
În anul 2019, două femei, însoțite de o cățea, au rezervat bilete de avion din Argentina către Spania. Întrucât cățeaua era de mari dimensiuni, aceasta trebuia să călătorească la cală. Stăpâna animalului a înregistrat bagajul la cală, fără să facă o declarație specială privind interesul în livrarea la destinație. Înainte de a fi îmbarcată, cățeaua a evadat din cușca de transport, a început să fugă în apropierea aeronavei și nu a putut fi recuperată. Stăpâna s-a adresat cu o acțiune civilă împotriva operatorului aerian, solicitând daune morale de 5000 euro pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat de pierderea cățelușei. Operatorul aerian și-a recunoscut răspunderea și a dorit să plătească despăgubirile, însă în limita prevăzută la articolul 22 alineatul (2) din Convenția de la Montreal, respectiv în limita a 1 131 DST.
Ce a decis CJUE?
CJUE a dat dreptate companiei de transport aerian, hotărând că, în absența unei declarații speciale privind interesul la livrare, despăgubirea pe care o are de plătit este cea standard, de 1 131 DST. Curtea de la Luxembourg a explicat că, deși animalele de companie sunt considerate de legislația UE drept ființe sensibile, atunci când călătoresc cu avionul, ele au un regim de protecție similar obiectelor, iar nu similar oamenilor. Conform CJUE, animalele nu pot fi considerate pasageri, ele fiind incluse în sfera noțiunii de „bagaje”. Totodată, CJUE a subliniat că despăgubirea ar fi putut fi mai mare dacă stăpâna ar fi dat o declarație specială privind interesul în livrarea la destinație, iar compania aeriană ar fi fost de acord.
Ce învățăm de aici?
Această cauză ne arată cât de fragile sunt drepturile animalelor și cum ele, în ciuda numeroaselor legi care le aclamă protecția, sunt tratate ca simple „bagaje” pentru care operatorul aerian răspunde cu o sumă standard. Este discutabil în ce măsură o declarație privind interesul va putea conduce către responsabilizarea companiei aeriene.
Totuși, putem observa că legislația încă poate fi îmbunătățită. Este nevoie de o protecție mai mare a animalelor de companie atunci când călătoresc cu avionul. O astfel de legislație este necesară pentru a responsabiliza companiile aeriene față de animalele de companie. În urma unei asemenea modificări legislative, animalele de companie ar trebui să beneficieze de condiții mai sigure de transport și de manevrare mai atentă decât un simplu bagaj, iar regimul de răspundere ar trebui să fie mai strict decât regimul de răspundere pentru deteriorarea și pierderea bagajelor.
👉 Îți plac articolele noastre și vrei să le primești direct pe e-mail ca să nu ratezi niciunul? Atunci abonează-te gratuit pe Substack!
