Accesul la dosarul electronic de sănătate al altei persoane. Practica instanțelor naționale.

În cadrul prezentului articol vom realiza o analiză a jurisprudenței naționale în ceea ce privește comunicarea informațiilor ce au caracter medical, din dosarul electronic de sănătate al pacienților. Relevantă în acest sens este Decizia civilă nr. 5234, Secția a VIII-a C, Administrativ și Fiscal, pronunțată de Curtea de Apel București.

Dosarul electronic de sănătate și datele cu caracter medical

În conformitate cu Legea nr. 45/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, dosarul electronic de sănătate cuprinde datele și informațiile clinice, biologice, diagnostice și terapeutice personalizate, care au fost acumulate pe tot parcursul vieții pacienților. Acest dosar se constituie cu ocazia transmiterii primului document medical (sistemul dosarului electronic de sănătate sau DES), către medicii care își desfășoară activitatea în anumite unități medicale, fără consimțământul pacientului. Realizarea și implementarea dosarului electronic de sănătate se realizează în această manieră, fiind de utilitate publică de interes național.

În completare, apariția și utilizarea unui astfel de sistem prin utilizarea dosarului electronic medical, au condus la respectarea creșterii calității și eficienței actului medical. Legea statuează asupra accesului imediat la date și informații medicale. În acest sens, furnizarea datelor și a informațiilor statistice este una necesară politicilor de sănătate și implică pacientul în procesele privind protejarea și promovarea propriei sănătăți. În acest sens, se vor completa informații privind antecedente personale, fiziologice și patologice și se va realiza consultarea directă a datelor medicale proprii.

Instanțele de judecată și accesul la propriul dosar medical

În temeiul art.  din Legea nr. 45/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, pacienții și reprezentanți lor legali au acces la datele și informațiile din dosarul electronic de sănătate (DES), cu respectarea prevederilor art. 8 din Regulamentul general privind protecția datelor. Conform art. 8 din prezentul Regulament:

  • dacă copilul are sub vârsta de 16 ani, respectiva prelucrare este legală numai dacă și în măsura în care consimțământul respectiv este acordat sau autorizat de titularul răspunderii părintești asupra copilului – (Află mai multe despre prelucrarea datelor copiilor din articolul nostru)
  • operatorul va depune toate eforturile rezonabile pentru a verifica în astfel de cazuri că titularul răspunderii părintești a acordat sau a autorizat consimțământul, ținând seama de tehnologiile disponibile.

Accesul la datele și informațiile din DES se va realiza prin mai multe modalități:

  • prin matricea de securitate și parola de acces;
  • prin cadrul național de asigurări sociale de sănătate;

În ceea ce privește parola de acces, ea va fi personalizată de fiecare pacient și strict confidențială.

La nivel intern, instanțele de judecată au decis asupra unei cauze ce avea ca obiect comunicarea dosarului medical al unei persoane decedate (la solicitarea membrilor de familie ai acesteia) și obligarea la despăgubiri pentru prejudiciul material suferit.

S-a solicitat în acest sens comunicarea informațiilor de interes public, precum copia dosarului medical complet al defunctului, dar reclamanții au primit un răspuns negativ, cu motivarea că informațiile ce provin din documente medico-legale nu pot să fie eliberate decât la cererea expresă a organelor abilitate. În acest sens, reclamanții au specificat că au calitățile de frate, respectiv tată al defunctului. Reclamanții au solicitat comunicarea rezultatelor necropsiei, după ce unitatea spitalicească a susținut că decesul persoanei ar fi fost cauzat de virusul gripei porcine.

Prin Sentința civilă pronunțată de Tribunalul București s-a admis obligarea la comunicarea în scris către reclamanți a dosarului medical complet al defunctului. Ulterior, sentința a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare. Curtea a reținut faptul că tribunalul nu s-ar fi pronunțat asupra excepției tardivității pe care pârâții o invocaseră. S-a menționat faptul că informațiile dintr-un dosar medical se află în sfera de aplicare a Legii nr. 46/2003. Conform art. 21-25 din prezenta Lege:

  • toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia;
  • informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres;
  • în cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi, implicaţi în tratamentul pacientului, acordarea consimţământului nu mai este obligatorie;
  • pacientul are acces la datele medicale personale;
  • orice amestec în viaţa privată, familială a pacientului este interzis, cu excepţia cazurilor în care această imixtiune influenţează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate şi numai cu consimţământul pacientului;
  • sunt considerate excepţii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică.

Tribunalul a constatat, cu privire la dosarul medical al pacientului decedat, în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 46/2003, faptul că pacientul are dreptul sa solicite și să primească, la externare, un rezumat scris al investigațiilor, diagnosticului, tratamentului și îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării, fără a realiza însă o interpretare restrictivă, în sensul că numai pacientului i-ar reveni acest drept. Deși legea instituie și confidențialitatea informațiilor cu caracter medical chiar și după moartea pacientului, Tribunalul a apreciat că principiul confidențialității se va aplica numai în raporturile cu terții, nu și cu privire la moștenitori.

Ipoteza consimțământului s-ar putea aplica numai în situația în care persoana îl poate exprima, însă în această lipsă moștenitorii pot să solicite instanței să constate că autorul (defunctul) s-a aflat în imposibilitate de a exprima un cosimțământ valabil și, în acest sens, nu li se poate acorda accesul la dosarul medical.

Curtea de Apel a decis că reclamanții fac parte din familia defunctului, iar refuzul unei instituții medicale de a pune la dispoziția familiei informații ce țin de împrejurările decesului unui membru al familiei sale poate să fie considerat drept o limitare a accesului de a afla adevărul, fiind încălcate atât dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și Constituția României. În acest sens, Convenția Europeană a Drepturilor Omului dispune asupra:

  • dreptului la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei persoanelor;
  • inadmisibilității amestecului unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora (conform Convenției Europene a Drepturilor Omului).

Constituția statului prevede, cu referire la viața privată, intimă și familială:

    • obligația autorităților publice de respectare și ocrotire a vieții intime, familiale și private;
    • dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însăși, câtă vreme nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri (a se vedea în acest sens Constituția României).

ALTE ARTICOLE

Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!