Curtea de Justiție a Uniunii Europene a soluționat recent cauza C-149/17 (Bastei Lübbe GmbH & Co. contra Michael Strotzer), în care editura germană Bastei Lübbe solicită obligarea lui Michael Strotzer la plata de despăgubiri financiare pentru fapta de a pune la dispoziție spre descărcare unui număr nelimitat de utilizatori a unei cărți audio pentru care editura deține drepturi de autor și drepturi conexe, prin intermediul conexiunii la internet care aparține lui Michael Strotzer.

În cauză, Michael Strotzer contestă faptul că a încălcat drepturile de autor ale editurii, arătând că locuiește împreună cu părinții săi, care au acces la aceeași conexiune de internet fără a preciza momentul și natura utilizării de către aceștia. Conform jurisprudenței Curții Federale de Justiție a Germaniei, această apărare este suficientă pentru excluderea răspunderii titularului conexiunii la internet, în ceea ce privește dreptul fundamental la protecția vieții de familie.

Tribunalul Regional din München I a solicitat CJUE să interpreteze dispozițiile din dreptul Uniunii Europene privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală.

Curtea a răspuns că dreptul Uniunii se opune legislației naționale în temeiul căreia titularul unei conexiuni la internet prin intermediul căreia s-au încălcat drepturi de autor prin partajarea de fișiere nu răspunde în cazul în care acesta arată că un membru de familie avea acces la aceeași conexiune, fără a da și alte precizări cu privire la momentul și natura utilizării respectivei conexiuni de către acest membru de familie.

În situația utilizării unei conexiuni la internet, dacă titularul face dovada că și alte persoane utilizează aceeași conexiune, acesta poate fi exonerat de răspundere, chiar dacă se prezumă că el este autorul încălcării dreptului de autor. Însă, dacă acele persoane sunt părinții presupusului autor al încălcării, dreptul la protecția vieții de familie îi dă acestuia posibilitatea de a refuza să dea detalii cu privire la momentul și natura utilizării conexiunii la internet de către părinți. Acest lucru dă naștere unei situații în care nu se poate stabili cu exactitate autorul real al încălcării dreptului de proprietate intelectuală, tocmai din cauză că presupusul autor poate refuza să dea mai multe informații.

Astfel se creează un dezechilibru, se aduce o atingere gravă dreptului de acces la justiție al titularului drepturilor de proprietate intelectuală, în timp ce dreptului la protecția vieții de familie îi este acordată o protecție totală.

Conform CJUE, presupusul autor trebuie să pună la dispoziție mai multe informații atunci când arată că și alte persoane folosesc aceeași conexiune, chiar dacă este vorba despre părinții acestuia, deoarece, în lipsa acestor informații, titularul dreptului de proprietate intelectuală nu mai poate beneficia de dreptul la o cale de atac efectivă. Trebuie creat un echilibru între folosirea unui drept fundamental pentru a scăpa de răspundere și interesul titularului conexiunii de a îi fi protejată viața de familie.