La data de 8 decembrie 2022, în cauza C-694/20, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis că avocații nu sunt obligați să ofere informații despre clienții lor privind tranzacțiile fiscale dacă o astfel de raportare încalcă secretul profesional al avocaților. Litigiul principal a luat naștere în Belgia. Două organizații profesionale ale avocaților au sesizat Curtea Constituțională din Belgia cu o acțiune în suspendarea și anularea Decretului din 26 iunie 2020. Acest Decret transpunea Directiva nr. 882/2018 și obliga avocații care acționau ca intermediari să informeze pe ceilalți intermediari cu privire la faptul că nu își pot îndeplini obligația de raportare deoarece ar încălca secretul profesional. Curtea Constituțională din Belgia a efectuat o trimitere preliminară la CJUE pentru a afla dacă o astfel de dispoziție internă contravine art. 7 (dreptul la viață privată) și art. 47 (dreptul la un proces echitabil) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene („CDFUE” sau „Carta”).

Instanța europeană a considerat că, în privința avocaților, o astfel de obligație de informare este lipsită de validitate deoarece se încalcă art. 7 din Cartă (dreptul la viață privată). Curtea de Justiție a reamintit faptul că protecția dreptului la viață privată include și protecția secretului comunicațiilor dintre avocat și client, atât în activitatea de apărare, cât și în activitatea de consultanță juridică (pct. 27)[1]. CJUE a subliniat faptul că atât legislația europeană, cât și CEDO acordă o protecție specifică secretului profesional al avocaților deoarece acestora „li se încredințează o misiune fundamentală într‑o societate democratică, și anume apărarea justițiabililor” (pct. 28). Curtea observă că o obligație de informare a intermediarilor poate conduce către divulgarea unor informații care trebuie protejate de secretul profesional. Dacă avocatul oferă aceste informații, există riscul ca terții (ceilalți intermediari și autoritățile fiscale) să afle informații care trebuie să rămână confidențiale potrivit privilegiului avocat-client. În concret, CJUE arată că terții pot afla faptul că o persoană a consultat un anume avocat, identitatea avocatului și detalii privind obiectul consultanței juridice (pct. 29-31)[2].

Hotărârea poate fi consultată la următoarea adresă de internet.

Referințe:

[1] Pct. 27: „În ceea ce privește validitatea articolului 8ab alineatul (5) din Directiva 2011/16 modificată în raport cu articolul 7 din cartă, reiese din jurisprudența Curții EDO că articolul 8 paragraful 1 din CEDO protejează confidențialitatea oricărei corespondențe între particulari și acordă o protecție sporită schimburilor dintre avocați și clienții lor (a se vedea în acest sens Curtea EDO, Hotărârea din 6 decembrie 2012, Michaud împotriva Franței, CE:ECHR:2012:1206JUD001232311, § 117 și 118). La fel ca această dispoziție, a cărei protecție acoperă nu numai activitatea de apărare, ci și consultanța juridică, articolul 7 din cartă garantează în mod necesar secretul acestei consultanțe juridice, atât în ceea ce privește conținutul, cât și existența sa. Astfel, după cum a arătat Curtea EDO, persoanele care consultă un avocat se pot aștepta în mod rezonabil ca comunicațiile lor să rămână private și confidențiale [Curtea EDO, Hotărârea din 9 aprilie 2019, Altay împotriva Turciei (nr. 2), CE:ECHR:2019:0409JUD001123609, § 49]. Prin urmare, în afara unor situații excepționale, aceste persoane trebuie să poată avea încredere în mod legitim în faptul că avocatul lor nu va divulga nimănui, fără acordul lor, faptul că îl consultă”.

[2] „ […] Or, obligația prevăzută la articolul 8ab alineatul (5) din Directiva 2011/16 modificată ca avocatul intermediar, atunci când acesta beneficiază de o derogare, ca urmare a secretului profesional pe care trebuie să îl respecte în temeiul dreptului intern, de la obligația de raportare prevăzută la alineatul (1) al acestui articol 8ab, să notifice fără întârziere celorlalți intermediari care nu sunt clienții săi obligațiile de raportare care le revin în temeiul alineatului (6) al articolului 8ab menționat, are în mod necesar drept consecință că acești alți intermediari iau cunoștință de identitatea avocatului intermediar care efectuează notificarea, de aprecierea sa potrivit căreia modalitatea în cauză face obiectul raportării, precum și de faptul că este consultat în legătură cu aceasta”

30      În aceste condiții și în măsura în care acești alți intermediari nu cunosc în mod necesar identitatea avocatului intermediar și faptul că a fost consultat cu privire la modalitatea transfrontalieră care face obiectul raportării, obligația de notificare prevăzută la articolul 8ab alineatul (5) din Directiva 2011/16 modificată determină o ingerință în dreptul la respectarea comunicațiilor dintre avocați și clienții lor, garantat la articolul 7 din cartă.

31      În plus, trebuie să se observe că această obligație de notificare conduce, indirect, la o altă ingerință în același drept, care rezultă din divulgarea de către terții intermediari astfel notificați către administrația fiscală a identității și a consultării avocatului intermediar.