Ruxandra Sava
CJUE. Louis Vuitton vs. Google. Anunțuri Google Ads care trimit către imitații ale concurenților. Mărci, internet, motor de căutare, răspundere
CJUE, Google France and Google (cauzele conexate C-236/08 C-238/08, ECR 2010 p. I-2417), Hotărârea din 23 martie 2010, ECLI:EU:C:2010:159
În cauzele conexate C-236/08 si C-238/08, CJUE s-a pronunțat cu privire la utilizarea mărcilor în mediul online prin utilizarea serviciului Google Ads, respectiv prin utilizarea unor cuvinte-cheie identice sau similare cu o marcă înregistrată.
Google gestionează un motor de căutare pe internet. Atunci când un utilizator de internet efectuează o căutare pornind de la unul sau de la mai multe cuvinte, motorul de căutare va afișa site‑urile care par să corespundă cel mai bine acestor cuvinte în ordinea descrescătoare a relevanței lor. Este vorba despre așa‑numitele rezultate „naturale” ale căutării.
Pe de altă parte, Google oferă un serviciu de referenţiere cu plată denumit „AdWords”, în prezent Google Ads. Acest serviciu permite oricărui operator economic să determine, prin intermediul selectării unuia sau mai multor cuvinte‑cheie, apariția unui link promoțional către site‑ul său, în cazul în care există o concordanță între acest cuvânt sau aceste cuvinte și cel sau cele cuprinse în căutarea introdusă de un utilizator de internet în motorul de căutare.
Respectivul link promoțional este însoțit de un scurt mesaj comercial. Acest link și acest mesaj, împreună, constituie anunțul afișat la rubrica menționată mai sus. Pentru fiecare clic pe linkul promoțional, cel care publică anunțul datorează o remunerație pentru serviciul de referenţiere. Această remunerație este calculată în funcție, printre altele, de „prețul maxim pe clic” cu plata căruia cel care publică anunțul s‑a declarat de acord la încheierea contractului de serviciu de referenţiere cu Google, precum și în funcție de numărul de clicuri efectuate de utilizatorii de internet pe linkul respectiv. Mai multe persoane care publică anunțuri pot selecta același cuvânt‑cheie. Astfel, ordinea de afișare este stabilită, printre altele, în funcție de prețul maxim pe clic, de numărul de clicuri anterioare pe linkurile respective, precum și de calitatea anunțului, astfel cum este evaluată de Google. Cel care publică anunțul își poate îmbunătăți în orice moment poziția în ordinea de afișare, stabilind un preț maxim pe clic mai ridicat sau încercând să amelioreze calitatea anunțului său. Google a inițiat un proces automatizat pentru a permite selectarea cuvintelor‑cheie și crearea anunțurilor. Cei care publică anunțuri selectează cuvintele‑cheie, redactează mesajul comercial și inserează linkul către site‑ul lor.
Vuitton, care comercializează în special genți de lux și alte produse de marochinărie, este titulara mărcii comunitare „Vuitton” și a mărcilor naționale franceze „Louis Vuitton” și „LV”. Este cert că acestea sunt mărci de renume. La începutul anului 2003, la cererea societății Vuitton s‑a constatat că, la utilizarea motorului de căutare Google, introducerea de către utilizatorul de internet a termenilor din care sunt constituite mărcile sale determină apariția în cadrul rubricii „liens commerciaux” a unor linkuri către site‑uri care propun imitații ale produselor Vuitton. S‑a stabilit de asemenea că Google oferea celor care publică anunțuri posibilitatea de a selecta nu numai cuvinte‑cheie care corespund mărcilor Vuitton, dar și aceste cuvinte‑cheie asociate expresiilor care denotă imitarea, precum „imitație” și „copie”.
Vuitton a acționat Google în justiție pentru a se constata, printre altele, că aceasta din urmă a adus atingere mărcilor sale. Google a fost condamnată pentru contrafacerea mărcilor Vuitton prin hotărârea din 4 februarie 2005 pronunțată de tribunal de grande instance de Paris (Tribunalul de Mare Instanță din Paris) și apoi, în apel, prin hotărârea din 28 iunie 2006 pronunțată de cour d’appel de Paris (Curtea de Apel din Paris). Google a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri.
În aceste condiții, Cour de cassation (Curtea de Casație) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții trei întrebări preliminare[2] pentru a stabili, printre altele, în ce măsură utilizarea serviciilor Google Ads de către un concurent în contextul descris anterior înseamnă o utilizare ilegală a unei mărci, dacă titularul mărcii se poate opune și în ce măsură se poate atrage răspunderea Google.
Curtea de Justiție a considerat, printre altele, faptul că utilizarea serviciului Google Ads de către un concurent prin introducerea unor cuvinte-cheie identice sau similare cu o marcă înregistrată reprezintă o utilizare a mărcii, iar titularul mărcii, în speță Louis Vuitton, are dreptul să se opună la utilizarea ilegală a semnului mărcii[3]. Cu toate acestea, în viziunea CJUE, Google nu este răspunzător pentru această activitate deoarece nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii furnizorului serviciilor de referențiere în temeiul legislației e-commerce[4]
Companiile care utilizează serviciile Google Ads pentru promovare online ar trebui să realizeze o analiză legală prealabilă postării unor astfel de anunțuri pentru a se asigura că nu încalcă legislația privind mărcile și/sau alte legi naționale sau europene.
Te-ar putea interesa și:
Referințe:
[1] Desi cauza are la bază trei litigii principale în prezentul material vom descrie doar unul dintre acestea.
[2] O parte din actele normative indicate au fost abrogate și înlocuite de alte acte normative. O versiune la zi a actelor normative poate fi consultată la următoarea adresă. Întrebările preliminare au fost:
„1) Articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din [Directiva 89/104] și articolul 9 alineatul (1) literele (a) și (b) din [Regulamentul nr. 40/94] trebuie interpretate în sensul că furnizorul de servicii de referenţiere cu plată care pune la dispoziția celor care publică anunțuri cuvinte‑cheie care reproduc sau imită mărci înregistrate și care organizează, prin contractul de referenţiere, crearea și afișarea privilegiată, plecând de la aceste cuvinte‑cheie, a unor linkuri promoționale spre site‑uri pe care sunt propuse produse contrafăcute realizează o utilizare a acestor mărci pe care titularul [lor] are dreptul să o interzică?
2) În ipoteza în care mărcile sunt de renume, titularul ar putea să se opună unei astfel de utilizări, în temeiul articolului 5 alineatul (2) din [D]irectiva [89/104] și al articolului 9 alineatul (1) litera (c) din [R]egulamentul [nr. 40/94]?
3) În ipoteza în care o astfel de utilizare nu ar constitui o utilizare care poate fi interzisă de titularul mărcii, în temeiul [D]irectivei [89/104] și al [R]egulamentului [nr. 40/94], furnizorul de servicii de referenţiere cu plată poate fi considerat ca prestând un serviciu al societății informaționale care constă în stocarea de informații furnizate de un destinatar al serviciului, în sensul articolului 14 din [Directiva 2000/31], astfel încât răspunderea acestuia nu ar putea fi angajată înainte de a fi informat de titularul mărcii cu privire la utilizarea ilegală a semnului de către cel care publică anunțul?”
[3] CJUE, Google France and Google (cauzele conexate C-236/08 C-238/08, ECR 2010 p. I-2417), Hotărârea din 23 martie 2010, ECLI:EU:C:2010:159, pct. 60-74.
[4] Idem, pct. 106-120; Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic), JO L 178, 17.7.2000, p. 1-16.
[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori.]
Politica de confidențialitate, Termeni și Condiții, Politica Cookies, Politica de livrare și Politica de retur. Documente scrise de avocat.
