Dispozițiile legale cu privire la căsătorie nu trebuie înțelese în sensul neacordării dreptului de ședere pe teritoriul statului român aparținând soțului persoană de același sex

Cu privire la căsătoria între persoanele de același sex, legea civilă română (în speță dispozițiile în materie de familie cuprinse în Codul civil român) este relevantă în acest sens. La nivel intern, căsătoria între persoanele de același sex nu este legală, dispozițiile în această materie fiind concise. Dar dacă legea română nu recunoaște căsătoria între persoanele de același sex încheiată la nivel intern, deoarece legea română interzice acest lucru, ce se întâmplă cu recunoașterea căsătoriei valabil încheiată între persoanele de același sex într-un stat care permite acest lucru?

Cadrul teoretic și jurisprudență în România cu privire la căsătoria între persoanele de același sex

În practica și legislația din România, conform art. 259 din Codul civil român, căsătoria este uniunea liber consimțită dintre un bărbat și o femeie, care se va încheia în condițiile prevăzute de lege. În completare, bărbatul și femeia au dreptul de a se căsători, scopul fiind acela al întemeierii unei familii. Ca o condiție prevăzută de legea internă, căsătoria religioasă se poate face numai după încheierea căsătoriei civile. Cu privire la condițiile de încheiere și la cauzele de nulitate, ele vor respecta prevederile legale. Modalitatea de încetare a căsătoriei este reprezentată de: declararea judecătorească a morții unui dintre soți și decesul unuia dintre aceștia. Desfacerea căsătoriei se poate realiza prin divorț, respectând prevederile legale (a se vedea în acest sens dispozițiile Codului civil român, art. 259). Dispozițiile privitoare la familie, se regăsesc și în cadrul art. 258, în care este precizat faptul că familia se va întemeia pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea lor și pe dreptul sau îndatorirea părinților de a asigura creșterea și educarea copiilor. Conform art. 258, alin. (2), familia are drept la ocrotire atât din partea societății, cât și din partea statului. Acestuia din urmă îi revine obligația de sprijinire (prin mijloace și măsuri economice și sociale) la încheierea căsătoriei, de consolidare și dezvoltare a familiei. Codul civil, cu referire la ,,soți” exemplifică prin aceste noțiuni ,,femeia” și ,,bărbatul”.

Pe de altă parte, legea fundamentală a statului statuează faptul că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți (fără a mai realiza disctincția pe care o face legiuitorul la nivel civil), pe egalitatea lor și pe dreptul, dar și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor. Aceleași prevederi se aplică și în cazul condițiilor de încheiere, desfacere sau nulitate a căsătoriei, cărora li se va aplica un cadru legislativ special strict procedural. Legea fundamentală a statului garantează egalitate copiilor din afara căsătoriei cu cei din căsătorie, o egalitate raportată la lege (a se vedea în acest sens art. 48 din Constituția României).

Cu privire la recunoașterea din partea legii a cuplurilor de același sex, este relevantă în acest sens Decizia Curții Constituționale a României nr. 534/2018 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 277, alin. (2) și (4) din Codul civil.

Dispozițiile art. 277 din Codul civil român privesc condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei. În acest sens, conform alin. (1), legea interzice căsătoria dintre persoanele de același sex. Referitor la căsătoriile dintre persoane de același sex care sunt fie încheiate, fie contractate în străinătate, fie de către cetățenii români, fie de către cetățenii străini, ele nu primesc recunoașterea la nivel național. Parteneriatele civile dintre persoanele de sex opus sau chiar de același sex care sunt înceiate sau contractate în străinătate de către cetățeni români sau străini, nu sunt recunoscute în România. Cu privire la principiul liberei circulații în România a cetățenilor statelor membre UE și SEE, îi sunt aplicabile dispozițiile legale (a se vedea în acest sens art. 277, Cod civil român).

Curtea Constituțională română este astfel chemată să se pronunțe asupra acestor dispoziții, având în vedere o încheiere pronunțată la nivelul instanțelor ordinare care au procedat la sesizarea sa cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 277, alin. (2) și (4) din Codul civil. S-a solicitat obligarea Inspectoratului General pentru Imigrări și a Ministerului Afacerilor Interne la încetarea discriminării pe criteriul orientării sexuale, în raport de aplicarea prevederilor privind dreptul la circulație în Uniunea Europeană. În motivare, s-a susținut (de către autorii excepției de neconstituționalitate) faptul că nerecunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex, care au fost legal încheiate în străinătate, reprezintă în mod categoric o încălcare a dreptului la viața intimă, familială și privată și, mai mult, o discriminare pe criteriul orientării sexuale. Se menționează că soții în cauză, deși au recunoscut acest statut în Belgia, nu își pot continua relația de familie și pe teritoriul statului român, întrucât reclamantul ar fi obligat, prin raportare la practica IGI, să părăsească teritoriul României prin invocarea art. 277. Reclamantul a invocat jurisprudența CEDO care, califică relațiile între persoanele de același sex ca fiind relații intime și de familie.

Curtea Constituțională, având în vedere toate împrejurările cauzei deduse judecății, a constatat că relația pe care o are un cuplu format din persoanele de același sex intră în sfera noțiunilor de ,,viață privată” și ,,viață de familie”. Pe acest considerent se fundamentează și necesitatea protecției dreptului fundamental la viață privată și de familie. În sensul enunțat anterior, Curtea Constituțională s-a raportat la dispozițiile art. 277 din Codul civil, fundamentând faptul că acestea nu pot să constituie un temei pentru autoritățile române spre a refuza acordarea dreptului de ședere pe teritoriul statului român aparținând soțului persoană de același sex, având la bază căsătoria încheiată pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene.