Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis joi, 16 iulie 2026, că dosarele de fraudă gravă cu bani europeni (evaziune de TVA și fraude cu fonduri UE de peste 50.000 de euro) nu mai pot fi închise pe motiv de prescripție calculată după regulile stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție în 2022. Hotărârea, pronunțată în cauza C-280/25 „Lin II”, tranșează definitiv conflictul dintre instanța europeană și instanța supremă a României și readuce în joc numeroase discuții interne.
Povestea începe cu o eroare de legiferare care a costat scump statul român. Prescripția este termenul după care o infracțiune nu mai poate fi pedepsită, adică un cronometru care curge de la data faptei și care, în mod normal, se resetează de fiecare dată când procurorii fac un act în dosar. Din cauza unei formulări neconstituționale a Codului penal și a pasivității Parlamentului, Curtea Constituțională a constatat că între 25 iunie 2018 și 30 mai 2022 legea românească nu prevedea, practic, nimic care să oprească acest cronometru. Timp de aproape patru ani, prescripția a curs neîntrerupt, indiferent de eforturile anchetatorilor.
Lovitura decisivă a venit însă în octombrie 2022, când Înalta Curte a decis că acest regim extrem de favorabil trebuie aplicat retroactiv, ca „lege penală mai favorabilă”, inclusiv în dosarele vechi. Peste noapte, acte de procedură făcute perfect legal în 2012, 2015 sau 2017 și-au pierdut efectul, iar mii de dosare – inclusiv cazuri grele de corupție și evaziune de milioane – au fost închise pentru că faptele „se prescriseseră”.
Curtea de la Luxemburg a intervenit primă dată în iulie 2023, prin hotărârea Lin, cerând judecătorilor români să nu aplice regula retroactivă în dosarele de fraudă gravă care lovesc și în bugetul Uniunii. Numai că Înalta Curte a refuzat, prin două decizii din 2024, să se conformeze integral, invocând Constituția și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Instanțele românești au ajuns să primească ordine contradictorii de la București și de la Luxemburg.
Hotărârea de joi pune capăt acestui blocaj. Marea Cameră a CJUE (completul de 15 judecători rezervat cauzelor de maximă importanță) a respins, unul câte unul, toate argumentele instanței supreme române. A stabilit că orice fraudă cu un prejudiciu total de peste 50.000 de euro este automat „gravă” și intră sub protecția dreptului european. CJUE a precizat că instanțele române să ignore decizia din 2022 a Înaltei Curți în aceste dosare privind fraudele pe bani europeni, chiar dacă asta pare să contravină unor principii constituționale interne. Totodată, CJUE a avertizat ICCJ cu privire la încălcarea obligațiilor din tratate, explicând că acesta din urmă instanță era obligată să consulte CJUE înainte de a contrazice o hotărâre europeană și precizând că „nu numai că și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 267 TFUE, dar a și participat la instaurarea unei situații lipsite de securitate juridică”.
Totuși, pentru securitate juridică, dosarele închise prin hotărâri definitive nu se redeschid. Dar CJUE explică faptul că o soluție definitivă nu privește o hotărâre încă atacabilă cu recurs în casație.
Ce înseamnă asta pentru români, dincolo de limbajul juridic? În primul rând, că dosarele de evaziune de TVA și fraudă cu fonduri europene aflate încă pe rol își recapătă viabilitatea: actele de procedură de dinainte de 2018 și cele de după mai 2022 își păstrează efectul, iar cronometrul prescripției nu mai poate fi întors în favoarea inculpaților. Banii recuperați din aceste fraude sunt bani publici ai UE și regulile se aplică potrivit dreptului european. În al doilea rând, că pentru infracțiunile fără legătură cu bugetul european – corupția obișnuită, evaziunea pe taxe pur naționale – regulile blânde din 2022 rămân valabile, o diferență de tratament pe care Curtea a validat-o expres, dar care va alimenta dezbateri interne.
– >> Îți place acest articol? Abonează-te la newsletterul LegalUp pentru a primi rezumatele de jurisprudență direct pe e-mail! Link abonare aici.
