Cauza C‑18/18, Eva Glawischnig‑Piesczek împotriva Facebook Ireland Limited, ECLI:EU:C:2019:82, 03.10.2019
Litigiul principal
Doamna Glawischnig‑Piesczek, deținând funcția de deputat în Consiliul Național austriac, a solicitat Facebook Ireland să șteargă un comentariu postat de către un utilizator Facebook. Aceasta a considerat că acel comentariu este de natură a-i leza onoarea. Acel comentariu putea fi accesat de către toți ceilalți utilizatori Facebook.
Cu toate acestea, Facebook Ireland a refuzat să îndepărteze acel comentariu. Doamna Glawischnig‑Piesczek s-a adresat Tribunalului Comercial din Viena cu o acțiune în încetare. Reclamanta a solicitat instanța să oblige Facebook, până la judecarea acțiunii principale, să înceteze publicarea și/sau difuzarea de fotografii ale acesteia în cazul în care mesajul de însoțire conține aceleași afirmații sau afirmații cu un conținut echivalent celui al comentariului respectiv (denumită în continuare ”somația de încetare”).
Facebook Ireland a blocat accesul în Austria la comentariul publicat inițial.
Fiind chemată să se pronunțe în recurs, Curtea Supremă din Austria a apreciat că somația de încetare, emisă împotriva unui furnizor de servicii de stocare–hosting care exploatează o rețea de socializare cu un număr mare de utilizatori, ridică probleme de interpretare a dreptului Uniunii (mai precis, a Directivei 2000/31), sub aspectul posibilității ca aceste măsuri provizorii de încetare să poată fi extinse și la afirmațiile cu formulare identică și/sau cu conținut echivalent de care furnizorul respectiv nu are cunoștință. Astfel, Curtea Supremă a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu trei întrebări preliminare.
Pe scurt: furnizorul unui serviciu al societății informaționale (precum Facebook) care constă în stocarea informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului (hosting) nu este responsabil pentru informațiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului (precum comentariul care ar fi adus atingere onoarei reclamantei), cu două excepții:
a) furnizorul să nu aibă cunoștință despre activitatea sau informația ilicită;
b) furnizorul, din momentul în care ia cunoștință despre acestea, acționează prompt pentru a elimina informațiile sau pentru a bloca accesul la acestea.
Furnizorii pot fi obligați să înceteze sau să prevină o încălcare, inclusiv prin eliminarea informației ilicite sau prin blocarea accesului la aceasta.
Totuși, furnizorilor nu li se poate impune de către instanțele naționale obligația generală de supraveghere a informațiilor pe care le transmit sau le stochează atunci când furnizează serviciile de hosting și nici obligația generală de a căuta în mod activ fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitățile sunt ilicite
Pe scurt: Somația de încetare poate fi de asemenea extinsă, la nivel mondial, la afirmațiile cu formulare identică și/sau cu conținut echivalent de care Facebook nu are cunoștință?
Directiva eCommerce nu împiedică instanțele naționale ale Statelor Membre să oblige furnizorul la:
a) eliminarea informațiilor stocate, având conținut identic cu informații declarate deja ilicite, sau la blocarea accesului la acele informații, indiferent de persoana care a solicitat stocarea.
b) eliminarea informațiilor stocate, având conținut echivalent cu cel al informațiilor declarate deja ilicite, sau la blocarea accesului la acele informații, în situația în care conținutul informației transmite un mesaj care rămâne în esență neschimbat față de conținutul declarat ilicit. De asemenea, pentru ca cele două informații să poată fi considerate având conținut echivalent, diferențele de formulare nu trebuie să implice o evaluare individuală a conținutului. Așadar, furnizorul poate recurge la mijloace automate de filtrare a conținutului pentru a distinge conținutul echivalent celui declarat anterior ca fiind ilicit. Furnizorul poate fi obligat la eliminarea informațiilor cu conținut echivalent celor declarate deja ilicite, atunci când i se aduce acest lucru la cunoștință (de către persoana în cauza, de un terț sau în alt mod), nefiind, așadar, vorba despre o supraveghere generală a informațiilor stocate (la care furnizorul nu poate fi obligat).
c) eliminarea informațiilor menționate în hotărârea instanței naționale (somația de încetare) sau blocarea accesului la acestea la nivel mondial, în cadrul legislativ relevant de drept internațional.
Prin această hotărâre, Curtea încearcă stabilirea unui echilibru între protecția vieții private și a drepturilor referitoare la personalitate, pe de-o parte, și a libertatea de a desfășura o activitate comercială, libertatea de exprimare și dreptul la informare, pe de altă parte.
Așadar, Facebook poate fi obligat de către o instanță națională:
Politica de confidențialitate, Termeni și Condiții, Politica Cookies, Politica de livrare și Politica de retur. Documente scrise de avocat.
