Aici descoperim
dreptul tehnologiei

phone-showing-face-recognition_78895-870.jpg

Prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE au început să își găsească aplicabilitate în societatea actuală. Atare prevederi erau necesare pentru a se asigura o cât mai bună protecție a informațiilor privind persoanele fizice, inclusiv prin aplicarea de sancțiuni în caz de constatare a încălcării lor.

Monitorizarea corespondenței și a comunicațiilor telefonice

În legislația din România, una dintre măsurile care se poate dispune asupra comunicațiilor telefonice ale unei persoane este măsura supravegherii tehnice. Această măsură este reglementată de art. 139 din Codul penal român. Măsura se dispune, conform alin. (1) de către judecătorul de drepturi și libertăți. Pentru a se dispune măsura supravegherii tehnice, legiuitorul mai prevede și îndeplinirea cumulativă a unor condiții. Structura măsurii supravegherii tehnice este următoarea:

  • Existența unei suspiciuni care trebuie să fie ,,rezonabilă”, în ceea ce privește pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni ;
  • Infracțiunile pentru care se dispune supravegherea tehnică sunt cele contra securității naționale prevăzute de Codul penal al României și de legile speciale, dar și infracțiunile de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, falsificarea de instrumente de plată electronică, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală. De asemenea, supravegherea tehnică se dispune și în cazul infracțiunilor de corupție, infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracțiunilor care se săvârșesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică ori în cazul unor alte infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare (a se vedea Codul penal al României, art. 139, alin. (2) ) ;
  • Măsura supravegherii tehnice trebuie să fie proporțională cu restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale în raport de particularitățile cauzei, importanța informațiilor ori a probelor ce urmează să fie obținute sau gravitatea infracțiunii ;
  • Probele nu ar putea să fie obținute în alt mod sau obținerea lor ar presupune dificultăți pe care Codul penal român le califică drept ,,dificultăți deosebite”, ce ar duce la prejudicierea anchetei sau atunci când există un pericol pentru siguranța persoanelor sau a unor bunuri de valoare.

 

 

Înregistrările realizate în condițiile supravegherii tehnice constituie mijloace de probe în situația în care privesc propriile convorbiri purtate cu terții. Cu privire la alte înregistrări, ele pot să constituie mijloace de probe numai în situația în care nu sunt interzise de lege.

Un element important în dispunerea măsurii de supraveghere tehnică îl reprezintă situația raporturilor dintre avocat și partea pe care acesta o asistă. În acest sens:

  • Raportul dintre avocat și partea pe care o asistă sau reprezintă nu poate să facă obiectul supravegherii tehnice.

Cu toate acestea, legea prevede și derogări. Derogările sunt aplicabile:

  • Numai dacă există date că avocatul săvârșește sau pregătește săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute în structura supravegherii tehnice.

În completare, dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activitățile de supraveghere tehnică au vizat și raporturile dintre avocat și suspectul sau inculpatul pe care acesta îl apără, probele obținute nu pot fi folosite în cadrul procesului penal, urmând a fi șterse, de îndată, de către procuror (a se vedea art. 139, alin. (4) din Codul penal al României).

 

Monitorizarea în viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului

În viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza Klass contra Germaniei, s-a constatat că nu s-a produs nicio încălcare a dreptului la viață privată și de familie, în mod implicit asupra monitorizării corespondeneți și a comunicațiilor telefonice. În cauza Klass contra Germaniei, reclamanții sunt reprezentați de cinci avocați germani. Obiectul cererii a vizat legislația din Germania, care permitea autorităților să monitorizeze corespondența și comunicațiilor telefonice ale avocaților, fără obligația de informare a acestora din urmă despre măsurile luate. Articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede:

  • Dreptul la respectarea vieții private și de familie;
  • Dreptul la respectarea domiciliului;
  • Dreptul la respectarea corespondenței.
  • Interzicerea amestecului autorităților publice în exercitarea dreptului la viață privată și de familie.

Derogarea se face numai în situația în care:

  • Amestecul autorităților publice în exercitarea dreptului este prevăzut de lege;
  • Amestecul constituie o măsură necesară (într-o societate democratică) pentru subdomenii precum: securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii, prevenirea faptelor de natură penală, protecția sănătății, protecția drepturilor și a libertăților altor persoane (a se vedea Convenția Europeană a Dreptuilor Omului, platformă online echr.coe.int).

 

Te-ar putea interesa și:

 

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a constatat că nu s-a produs nicio încălcare a articolului prevăzut anterior (art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului), menționând ca fiind justificată ca legiuitorul german să considere ingerința rezultată din legislația contestată. Motivul a fost reprezentat de necesitatea într-o societate democratică, în interesul securității naționale și pentru prevenirea dezastrelor sau faptelor penale (a se vedea în acest sens echr.coe.int).

Argumentul Curții Europene a Drepturilor Omului în sensul lipsei încălcării prevederilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-a conturat astfel:

  • Competențele de supraveghere în secret a cetățenilor, deși sunt proprii unui ,,stat polițienesc”, sunt ,,tolerabile”, în temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului (CoEDO) numai pentru protejarea instituțiilor democratice;
  • Faptul că societățile democratice se confruntă cu amenințări de spionaj și terorism permite luarea unor asemenea măsuri – măsura de monitorizare asupra convorbirilor telefonice sau a corespondenței reprezentând o modalitate de contracarare a unor acțiuni de amenințări de spionaj și terorism;
  • Existența unei legislații (precum cea germană) care acordă competență de supraveghere în secret a corespondenței, comunicărilor prin poșă sau telecomunicațiilor reprezintă o măsură necesară într-o societate democratică, în interesul securității naționale și/sau pentru prevenirea dezordinii ori a faptelor penale a se vedea în acest sens echr.coe.int).

Te-ar putea interesa și:

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



two-pirate-skull-three-human-skull-forest_1357-500.jpg

Odată cu evoluția științei și a tehnologiei, raporturile comerciale au început să se deruleze tot mai mult pe internet. De la cumpărarea unor produse și până la încheierea de contracte, oamenii descoperă cu fiecare zi ce trece facilitățile oferite de platformele online. Ce se întâmplă însă când datele și informațiile sunt utilizate în scopul prejudicierii anumitor persoane?

Folosirea datelor unor societăți fără împuternicire din partea acestora

În scopul derulării raporturilor comerciale cu celeritate sau al îndeplinirii unor formalități pentru persoanele juridice, acestea pot să împuternicească o persoană fizică care să acționeze în scopul enunțat mai sus.

Această împuternicire este reglementată în România de către Codul civil, în cadrul art. 2009 privind contractul de mandat. Prin intermediul contractului, o parte se obligă să încheie mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți (mandatar și mandant).

Există însă situații în care persoanele, prevalându-se de așa-zisa ,,bună-credință”, acționează folosind date ale anumitor societăți, fără a fi primit împuternicirea în acest sens. Deci, calitatea pe care și-o adjudecă este una falsă.

Folosirea datelor societăților comerciale și acționarea în numele lor, deși nu există nicio împuternicire în acest sens, având ca scop ulterior obținerea de sume de bani de la terțe persoane (care consideră că au încheiat raporturi cu societatea comercială însăși), constituie infracțiunea de înșelăciune.

Înșelăciunea este prevăzută în Codul penal al României în cadrul art. 244. Infracțiunea de înșelăciune are următoarea structură:

  • Presupune inducerea în eroare a unei persoane;
  • Inducerea se poate realiza prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase;
  • Inducerea se poate realiza și prin prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate;
  • Scopul urmărit este obținerea pentru sine sau pentru altă persoană a unui folos patrimonial;
  • Folosul patrimonial trebuie să fie injust;
  • Este necesar să se producă o pagubă;
  • Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani;
  • Sporul de pedeapsă crește de la unu la 5 ani atunci când înșelăciunea este săvârșită prin folosirea de nume sau de calități mincinoase (inclusiv de alte mijloace frauduloase);
  • Împăcarea înlătură răspunderea penală a persoanei care a comis infracțiunea.

 

 

Înșelăciunea pe internet – Caz practic relevant în România 

Pentru a face referire la infracțiunea de înșelăciune în sfera online, ne vom raporta la Sentința nr. 3043/2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara. Speța este relevantă întrucât se pliază pe forma tipică de înșelăciune.

Situația de fapt din cazul practic precizat anterior este următoarea:

  • Inculpatul G.S.M. a indus în eroare un număr de 37 de persoane în perioada decembrie 2012-februarie 2013;
  • Inducerea în eroare s-a realizat prin postarea pe platformele de internet mercador.ro, bizcaf.ro, tocmai.ro a unor anunțuri de angajare nereale;
  • Anunțurile de angajare vizau recrutarea în scopul angajării în afara României, în domeniul agriculturii, silviculturii și al construcțiilor;
  • Inculpatul a indus în eroare persoanele prin folosirea numelor unor societăți comerciale, fără să aibă însă împuternicire din partea acestora;
  • Pentru persoanele care aplicau pentru acest loc de muncă exista o taxă care se percepea de inculpat, cu titlul de taxă de traducere a contractului de muncă ce urma a fi semnat (traducere din limba română în limba germană);
  • Taxa era în valoare de 35 de lei;
  • Sumele de bani urmau să fie virate direct în contul inculpatului (a se vedea în acest sens legeaz.net, Sentința nr. 3043/2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara).

În această speță, Judecătoria Timișoara a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani. Instanța s-a orientat către aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dată fiind conduita inculpatului dar și a faptului că nu a mai fost condamnat anterior.

Te-ar putea interesa și:

Înșelăciunea pe internet. Ce determină persoanele să încheie acte juridice în sfera online-ului, care ulterior se dovedesc păgubitoare ?

În luarea și fundamentarea unei decizii stau la bază mai mulți factori. Aceștia sunt în principal factori de natură psihologică. Cu toate acestea, de cele mai multe ori oamenii acționează instinctual, în scopul satisfacerii unor nevoi de bază, primare. Persoanele din speța prezentată anterior au fost interesate de o asemenea ofertă tocmai prin prisma avantajelor sale: salarii foarte bune, transport gratuit, cazare gratuită, ș.a.m.d.. Oamenii acționează instinctual, furnizând atât date, cât și sume de bani unor ,,reprezentanți fictivi”  sau unor persoane ce figurează în altă calitatea decât cea reală.

Nevoia de înavuțire rapidă îi determină pe mulți să nu verifice veridicitatea informațiilor ce apar în sfera online.

Un caz de actualitate din România este tot o infracțiune tipică de înșelăciunea pe internet comisă față de o femeie de 51 de ani din Brăila, care a transferat o sumă de bani în valoare de 30.000 de euro în contul unui așa-zis general american. Raporturile dintre cele două persoane s-au desfășurat în sfera online-ului, pe platforma de socializare Facebook (a se vedea și realitatea.net, O nouă metodă de înșelăciune pe internet în România).

Atenție la datele de identificare ale societăților și la calitatea ,,reprezentantului” acestora

Faptul că o persoană pretinde că acționează în numele unor societăți nu implică automat și veridicitatea susținerilor sale.

În nenumărate cazuri persoanele acționează pentru obținerea unui folos material, utilizând date care le sunt la îndemână (date publice). De aceea, este necesară atât o mai bună protecție asupra datelor societăților comerciale, cât și o atentă verificare a tuturor anunțurilor publicate în sfera virtuală.

Acest lucru se poate schimba prin acțiuni de informare a persoanelor despre riscurile la care se expun, sau la care se pot expune, atunci când furnizează date prin intermediul internetului și, în special, atunci când aleg să transmită sume de bani în conturi despre a căror origine nu au informații.

Faptul că o persoană poate pretinde că se ocupă de formalitățile necesare  în vederea încheierii unui contract sau că reprezintă o societate comercială pe o anumită perioadă de timp, trebuie să fie verificat. Accesul rapid la informație nu presupune în mod categoric și faptul că acea informație este reală. Iar infracțiunile de înșelăciune în sfera virtuală au început să fie din ce în ce mai dese.

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR în domeniul meidcal? Îți recomandăm cursul online creat de specialiștii GDPR în domeniu medical care poate fi accesat aici.

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



photo-1436450412740-6b988f486c6b.jpg

Înalta Curte de Casație și Justiție

Decizia nr.11 în dosarul nr.198/1/2019

 

Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, stabileşte că:

Pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe săvârşită asupra unui membru de familie prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, atunci când acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, încetarea procesului penal poate fi dispusă numai ca efect al retragerii plângerii prealabile şi nu ca efect al împăcării.

 

 

Te-ar putea interesa și:

Ce este GDPR? Regulament GDPR explicat în 5 minute.

 

Obligatorie, conform dispoziţiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 8 aprilie 2019.

 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



photo-1436450412740-6b988f486c6b.jpg

Înalta Curte de Casația și Justiție 

Decizia nr.10 în dosarul nr.191/1/2019

 

Admite recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 112 alin. (1) lit. f) din Codul penal, art. 342 alin. (6)  din Codul penal şi art. 5491  din Codul de procedură penală, stabilește următoarele:

„În cazul faptei prevăzute de art. 342 alin. (6) din Codul penal, cu privire la care s-a dispus o soluţie de clasare întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, arma şi muniţia intră sub incidența confiscării speciale, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) din  Codul penal, în procedura reglementată de art. 5491 din Codul de procedură penală, în ipoteza în care făptuitorul nu a depus arma şi muniţia la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă.”

 

Te-ar putea interesa și:

Ce este GDPR? Regulament GDPR explicat în 5 minute.

 

Obligatorie, potrivit art.474 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2019.

 

 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



balanta_justitie_52420400.jpg

Decizia nr.8 în dosarul nr.190/1/2019

 

Admite recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Timişoara.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, modificată prin Legea nr.169/2017, stabileşte următoarele:

Competenţa soluţionării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară şi care se regăseşte în pedeapsa în a cărei executare se află, revine instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2019.

 

Sursa: ICCJ


many-pills-and-tablets-on-black-background-picture-id479304376-1200x630.jpg

Pe 12 septembrie 2018, Înalta Curte de Casatție și Justiție, prin Decizia 10/2018 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a dat o hotărâre controversată prin care a dezincrimant procurarea de produse cu efecte psihoactive de către consumatorul final pentru consum propriu.

Pe scurt, inculpatul procurase cu suma de 50 lei 0,42 grame de material vegetal, care conținea substanță de cannabis sintetică. Inculpatul a fost condamnat în primă instanță, însă acesta a făcut apel la Curtea de Apel, care s-a adresat ÎCCJ pentru a dezlega următoarea chestiune de drept:

 “Dacă activitatea de procurare, ca modalitate alternativă a operaţiunii cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, astfel cum această noţiune este definită de art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 şi incriminată la art. 16 din aceeaşi lege, se referă la procurare ca activitate legală de import, export ori intermediere de produse sau priveşte procurarea unor astfel de produse în orice împrejurare şi cu orice titlu, inclusiv de către consumatorul final al produselor susceptibile a avea efecte psihoactive.”

 

Te-ar putea interesa și:

 

ICCJ a statuat că „Procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie o operaţiune cu produse în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 şi intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ în ipoteza în care este efectuată în cadrul unei activităţi de import, export ori intermediere de produse.

Procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive de către consumatorul final în vederea consumului propriu, efectuată exclusiv în acest scop, nu constituie operaţiune cu produse în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 şi nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ.”

Ca urmare, dosarul a fost clasat pe motivul că „fapta nu există”.

 

 

 



56681790_thumbnail2-e1442421685588-1200x679.jpg

CJUE

Hotărârea în cauza C-207/16 Ministerio Fiscal

 

Infracțiunile care nu prezintă o gravitate deosebită pot justifica un acces la datele cu caracter personal păstrate de furnizorii de servicii de comunicații electronice din moment ce acest acces nu aduce o atingere gravă vieții private.

În cadrul unei anchete privind o infracțiune de tâlhărie având ca obiect un portofel și un telefon mobil, poliția judiciară spaniolă a solicitat judecătorului de instrucție care se ocupa de cauză acordarea accesului la datele de identificare ale utilizatorilor numerelor de telefon activate de pe telefonul mobil furat într-o perioadă de douăsprezece zile de la data tâlhăriei. Judecătorul de instrucție a respins această cerere pentru motivul că, printre altele, faptele aflate la originea anchetei penale nu ar constitui o infracțiune „gravă” – adică, potrivit dreptului spaniol, o infracțiune sancționată cu o pedeapsă cu închisoarea de cel puțin cinci ani – accesul la datele de identificare nefiind posibil decât pentru acest tip de infracțiuni. Ministerio Fiscal (Ministerul Public spaniol) a declarat apel împotriva acestei decizii la Curtea Provincială din Tarragona, Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice prevede că statele membre pot restrânge drepturile cetățenilor în cazul în care o asemenea restrângere constituie o măsură necesară, corespunzătoare și proporțională, în cadrul unei societăți democratice, pentru a proteja securitatea națională, apărarea și siguranța publică sau pentru prevenirea, investigarea, detectarea și urmărirea penală a unor fapte penale sau a folosirii neautorizate a sistemelor de comunicații electronice.

Curtea Provincială din Tarragona arată că, ulterior adoptării deciziei judecătorului de instrucție, legiuitorul spaniol a introdus două criterii alternative pentru determinarea gradului de gravitate a unei infracțiuni în privința căreia sunt autorizate păstrarea și comunicarea datelor personale. Primul este un criteriu material legat de infracțiuni specifice și grave, care sunt deosebit de prejudiciabile pentru interesele juridice individuale și colective.

Al doilea este un criteriu normativ formal, care stabilește un prag minim de trei ani de închisoare, prag care cuprinde marea majoritate a infracțiunilor. În plus, instanța spaniolă consideră că interesul statului de a sancționa comportamentele infracționale nu poate justifica ingerințe disproporționate în drepturile fundamentale consacrate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Prin urmare, Curtea Provincială din Tarragona solicită Curții să stabilească pragul de gravitate a infracțiunilor de la care poate fi justificată o ingerință în drepturile fundamentale precum accesul autorităților naționale competente la datele cu caracter personal păstrate de furnizorii de servicii de comunicații electronice.

Prin hotărârea de astăzi, Curtea amintește că accesul unor autorități publice la date cu caracter personal păstrate de furnizorii de servicii de comunicații electronice, în cadrul unei proceduri de urmărire penală, intră în domeniul de aplicare al directivei. În plus, accesul la datele care vizează identificarea titularilor cartelelor SIM activate cu un telefon mobil furat, cum ar fi numele, prenumele și, dacă este cazul, adresa acestor titulari, constituie o ingerință în drepturile fundamentale ale acestora din urmă, consacrate de cartă.

Totuși, Curtea declară că ingerința respectivă nu prezintă o asemenea gravitate încât acest acces ar trebui să fie limitat, în materie de prevenire, de investigare, de detectare și de urmărire penală a infracțiunilor, la combaterea infracționalității grave. Curtea arată că accesul autorităților publice la date cu caracter personal păstrate de furnizorii de servicii de comunicații electronice constituie o ingerință în drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor, consacrate de cartă, chiar în absența unor împrejurări care permit calificarea acestei ingerințe drept „gravă” și fără a fi relevant dacă informațiile vizate referitoare la viața privată prezintă sau nu prezintă un caracter sensibil sau dacă persoanele interesate au suferit sau nu au suferit eventuale inconveniente ca urmare a acestei ingerințe.

Directiva enumeră însă obiective susceptibile să justifice o reglementare națională care guvernează accesul autorităților publice la aceste date și care derogă, astfel, de la principiul confidențialității comunicațiilor electronice. Enumerarea respectivă prezintă un caracter exhaustiv, așa încât acest acces trebuie să urmărească în mod efectiv și strict unul dintre aceste obiective. Curtea observă că, în ceea ce privește obiectivul prevenirii, cercetării, depistării și urmăririi penale a infracțiunilor, textul directivei nu limitează acest obiectiv numai la combaterea infracțiunilor grave, ci se referă la „infracțiuni” în general. În Hotărârea Tele2 Sverige2 , Curtea a statuat că numai combaterea infracționalității grave este susceptibilă să justifice un acces al autorităților publice la date cu caracter personal păstrate de furnizorii de servicii de comunicații care, considerate în ansamblu, permit deducerea unor concluzii precise privind viața privată a persoanelor ale căror date sunt vizate. Această interpretare a fost însă motivată prin faptul că obiectivul urmărit de o reglementare care guvernează acest acces trebuie să se raporteze la gravitatea ingerinței în drepturile fundamentale în cauză pe care o determină această operațiune. Astfel, în conformitate cu principiul proporționalității, o ingerință gravă nu poate fi justificată în acest domeniu decât prin obiectivul privind combaterea infracționalității care trebuie de asemenea să fie calificată drept „gravă”. În schimb, dacă ingerința nu este gravă, respectivul acces este susceptibil să fie justificat de un obiectiv privind prevenirea, investigarea, detectarea și urmărirea penală a unor „infracțiuni” în general.

Curtea consideră că accesul doar la datele care fac obiectul cererii în discuție nu poate fi calificat drept ingerință „gravă” în drepturile fundamentale ale persoanelor ale căror date sunt vizate, din moment ce aceste date nu permit să se tragă concluzii precise cu privire la viața lor privată. Prin urmare, Curtea concluzionează că ingerința pe care ar implica-o un acces la astfel de date este susceptibilă să fie justificată de obiectivul privind prevenirea, detectarea, investigarea și urmărirea penală a unor „infracțiuni” în general, fără a fi necesar ca aceste infracțiuni să fie calificate drept „grave”.

 

  1. http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=0F870130320E6123DB91290E5907EC65?text=&docid=206332&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=1112725
  2. Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009

arhive-drept-penal-legalup

Ești în siguranță pe site-ul nostru.

LegalUp Innovators at Law utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a LegalUp.ro cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politica privind utilizarea modulelor Cookie și Politica noastră de confidențialitate. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookies.

Privacy Settings saved!
Setari permisiuni

Cookie-urile sunt folosite pe acest site pentru a oferi cea mai bună experiență de utilizator. Dacă continuați, presupunem că sunteți de acord să primiți cookie-uri de pe acest site

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și imbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.
  • wordpress_test_cookie
  • wordpress_logged_in_
  • wordpress_sec

Decline all Services
Da, Sunt de acord