Extras:
„Astfel, instanța apreciază că funcția publică a reclamantului în administrația publică locală, natura dezbaterii, care a abordat o temă de interes public, precum și faptul că postarea nu a generat repercusiuni asupra carierei/vieții private a reclamantului, sunt elemente care lărgesc marja de apreciere a unei eventuale încălcări a dreptului reclamantului. De asemenea, instanța se va raporta la faptul că instanța europeană acordă o importanță deosebită calității de persoană publică, a celui vizat de afirmațiile respective, întrucât limitele criticii acceptabile vor fi mai largi cu privire la politicieni decât în raport cu indivizii obișnuiți. Dacă afirmațiile privesc persoana publică în calitatea sa de politician, Curtea acordă o mare atenție contextului în care acestea au fost făcute, mai exact, dacă subiectul viza o temă de interes general sau nu. De asemenea, Curtea a stabilit faptul că în astfel de cazuri, în contextul unor dezbateri politice aprinse, distincția între afirmații factuale și judecăți de valoare își pierde din importanță, întrucât Curtea va oferi o protecție mult mai largă libertății de a critica în acest context, chiar dacă afirmațiile sunt lipsite de o bază clară (CEDO, cauza Lombardo și alții contra Maltei din 24 aprilie 2007).”
Redăm hotărârea integrală:
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant A___ A______ și pe pârât B_____ B____ B________, având ca obiect actiune in raspundere delictuala.
Dezbaterile au avut loc la termenul din data de 31.05.2021, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 15.06.2021.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_____, la data de 04.02.2020, sub nr. ____________, reclamantul A___ A______ a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului B_____ B____-A________ la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale, să prezinte scuze public pe rețeaua de socializare Facebook și să publice considerentele și dispozitivul hotărârii judecătorești, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat, în esență, că, după anunțul candidaturii lui N______ Onțanu pentru funcția de primar al Sectorului 2 București, din partea partidului ADER al cărui vicepreședinte este pârâtul, acesta a dus o campanie de defăimare la adresa actualului viceprimar P______ D__ C_______ și a persoanelor cu funcții de conducere din cadrul Administrația Domeniului Public Sector 2, printre care și reclamantului, care deținea funcția de director tehnic. Astfel, afirmațiile calomnioase făcute prin intermediul rețelei de socializare Facebook la adresa reclamantului, conform cărora acesta nu este pregătit pentru funcția deținută, neavând experiență și fiind angajat printr-un „simulacru de concurs”, bazat pe prietenia sa cu Directorul Genral al A.D.P. Sector 2, întrunesc condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului cu consecința obligării acestuia la plata sumei de 10.000 de lei cu titlu de daune morale.
În drept, a invocat art. 71, 74, art. 252, art. 1357 1381 C.civ., art. 30 alin. 6 din Constituția României, art. 10 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului.
Reclamantul a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 200 de lei (fila 23).
La data de 02.10.2020 reclamantul a depus cerere modificatoare prin care a solicitat să se constate că faptele pârâtului de a publica pe contul său de facebook articole denigratoare și fotografii portret ale reclamantului fără acordul său au caracter ilicit, constituind o atingere adusă vieții private prin afectarea dreptului la imagine și demnitate.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu martorul B______-P_____ I____.
Pârâtul a depus întâmpinare (f. 86), prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că publicațiile sale din mediul online au avut drept scop dezvăluirea neregulilor din cadrul instituției publice din care face parte și reclamantul, aspecte de interes public, neurmărind, așadar, denigrarea acestuia. Totodată, a mai arătat că situațiile de fapt expuse sunt constatări faptice , iar nu afirmații calomnioase.
În drept, a invocat art. 1357 și urm. C.civ.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba cu martorii T_____ C______ și Crasenco E____.
Pârâtul a depus întâmpinare la cererea modificatoare (f. 132) prin care a reluat argumentele inițiale, afirmând că în calitatea sa de avertizor public, a atras atenția asupra neregulilor existente la nivelul AD.P. Sector 2.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, considerând această probă pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, potrivit art. 258 rap. la art. 255 alin. 1 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, după anunțul candidaturii lui N______ Onțanu pentru funcția de primar al Sectorului 2 București, din partea partidului ADER al cărui vicepreședinte este pârâtul, acesta a publicat pe pagina sa de Facebook o ________ știri, comentarii, la adresa actualului viceprimar P______ D__ C_______, contracandidat pentru funcția de primar și persoană însărcinată cu coordonarea activității Administrației Domeniului Public Sector 2, dar și la adresa persoanelor cu funcții de conducere din cadrul acestei instituții, inclusiv referitor la reclamantul A___ A______, care deținea, funcția de director tehnic, aspecte necontestate în cauză. Astfel, pârâtul a publicat o postare pe contul său de Facebook în care a afirmat că reclamantul nu are experiență în domeniu și a enumerat o ________ persoane printre care și reclamantul, despre care a susținut că sunt lipsite de profesionalism și au fost angajate prin „simulacre de concursuri” (fila 48). De asemenea, pârâtul a realizat o postare cu privire la acțiunea intentată de reclamant pe rolul instanței, în care a folosit o poză tip portret a acestuia din urmă (fila 80).
În drept, instanța reține pe de-o parte incidența dispozițiilor art. 30 alin. 6 din Constituția României: libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine; art. 70 C.civ.: orice persoană are dreptul la libera exprimare și art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivită căruia (1) Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societățile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare. (2) Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății, a moralei, a reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.
Pe de altă parte, art. 8 Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale. (2) Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege și constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților altora. De asemenea, art. 72 alin. 1 C.civ. statuează că orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. (2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75. Totodată, sunt incidente și dispozițiile art. 73 C.civ., referitoare la dreptul la propria imagine:(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine. (2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri.
Așadar, instanța identifică existența în speță a două drepturi divergente, respectiv dreptul pârâtului la liberă exprimare și dreptul reclamantului la respectarea vieții private, în componenta referitoare la dreptul la imagine și demnitate. Astfel, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța urmează a analiza în ce măsură libertatea de a critica și, implicit, de a formula judecăți de valoare, este limitată de respectarea dreptului la viață privată.
Cu privire la folosirea fotografiei portret aparținând reclamantului în postarea pârâtului, în Hotărârea din 07.02.2012 dată de Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza von Hannover împotriva Germaniei (Cererile nr. _____/08 și _____/08), s-a statuat că noțiunea de viață privată cuprinde elemente care se raportează la identitatea unei persoane, precum numele, fotografia, integritatea fizică și morală ale acesteia; garanția oferită la art. 8 din convenție este destinată, în esență, pentru a asigura dezvoltarea, fără ingerințe externe, a personalității fiecărui individ în raport cu semenii săi. Așadar există o zonă de interacțiune între individ și terți care, chiar și într-un context public, poate ține de viața privată. Prin urmare, publicarea unei fotografii interferează cu viața privată a unei persoane, chiar dacă aceasta este o persoană publică [Schüssel împotriva Austriei (dec.), nr. _____/98, 21 februarie 2002; Von Hannover, citată anterior, pct. 50 și 53; Sciacca, citată anterior, pct. 29; și P______ împotriva României, nr. _____/01, pct. 27, 14 octombrie 2008]. 96. În ceea ce privește fotografiile, Curtea a subliniat că imaginea unei persoane este unul din principalele atribute ale personalității sale, având în vedere că exprimă originalitatea sa și îi permite să se diferențieze de ceilalți. Dreptul persoanei la protejarea imaginii sale constituie, astfel, una din condițiile esențiale ale dezvoltării sale personale. Aceasta presupune, în principal, stăpânirea de către individ a imaginii sale, care include în special posibilitatea acestuia de a refuza publicarea sa (Reklos și Davourlis, citată anterior, pct. 40). 97. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, o persoană, chiar și cunoscută publicului, se poate prevala de o „speranță legitimă” privind protejarea și respectarea vieții sale private.
Curtea a mai subliniat că libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, una dintre condițiile primordiale ale evoluției sale și ale dezvoltării fiecărei persoane. Sub rezerva art. 10 § 2, aceasta este valabilă nu numai în ceea ce privește „informațiile” sau „ideile” acceptate ori considerate drept inofensive sau indiferente, ci și pentru cele care rănesc, șochează sau neliniștesc: acest lucru este impus de pluralism, toleranță și mentalitatea deschisă, fără de care nu există o „societate democratică”. Astfel cum este consacrată la art. 10, libertatea de exprimare este însoțită de excepții care necesită totuși o interpretare strictă, iar necesitatea de a o restrânge trebuie stabilită în mod convingător [a se vedea, printre altele, Handyside împotriva Regatului Unit, 7 decembrie 1976, pct. 49, _______ nr. 24; Editions Plon împotriva Franței, nr. _____/00, pct. 42, CEDO 2004-IV; și Lindon, Otchakovsky-Laurens și July împotriva Franței (MC), nr. _____/02 și _____/02, pct. 45, CEDO 2007-IV].
Aplicând aceste principii la speța de față, instanța reține că fotografia folosită de pârât a fost preluată de pe contul de Facebook al reclamantului, și nu îl prezintă pe acesta într-o postură care să îi afecteze imaginea ori demnitatea. De asemenea, având în vedere funcția reclamantului, precum și interesul din spațiul public pentru funcționarea administrației locale, este rezonabil pentru reclamant să se aștepte ca imaginea sa portret să poată fi folosită într-o postare pe Facebook. Pe cale de consecință, cu privire la publicarea fotografiei reclamantului, instanța reține că prin aceasta nu s-a încălcat dreptul la viață privată al acestuia.
Referitor la afirmațiile pârâtului despre pregătirea profesională a reclamantului, instanța reține că unul din principiile utilizate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a stabili dacă o anumită critică este licită sau nu, este reprezentat de distincția dintre judecăți de valoare și afirmații factuale. Curtea consideră că afirmațiile referitoare la fapte defăimătoare imputate unei persoane pot fi protejate adecvat printr-o apărare a pârâtului, prin care acesta să demonstreze că faptul imputat persoanei în cauză este adevărat. În schimb, în cazul judecăților de valoare, acestea nu pot fi supuse unei probări a exactității lor [a se vedea, de exemplu, hotărârile De Haes și Gijsels împotriva Belgiei, citată mai sus, pag. 235, paragraful 42, și Harlanova împotriva Letoniei, Cererea nr. 57.313/00 (dec.) din 3 aprilie 2003]. Atunci când este vorba de afirmații privind comportamentul unui terț, în unele cazuri poate fi dificil să se facă distincția dintre acuzații de fapt și judecăți de valoare. Nu este mai puțin adevărat că și o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este lipsită de orice fundament de fapt (Jerusalem împotriva Austriei, Cererea nr. 26.958/95, paragraful 43, CEDO
Judecățile de valoare sunt, în fond, opinii pe marginea unor fapte, atitudini sau comportamente, un punct de vedere referitor la faptele personale sau la faptele celorlalți, bazat pe un sistem limpede de valorizare a eficienței lor în raport cu binele personal și comunitar. Astfel, formularea unei judecăți de valoare cu privire la un anumit fapt social nu trebuie confundată cu relatarea unor activități umane sau a unor împrejurări sau fapte ce se petrec în viața de toate zilele. Consecința acestei distincții prezintă relevanță deosebită, întrucât, dacă materialitatea faptelor poate fi probată, judecățile de valoare nu se pretează la demonstrarea exactității lor, mai mult, a pretinde o asemenea demonstrație înseamnă a aduce atingere însăși libertății de opinie, element fundamental al dreptului garantat de articolul 10 din Convenție (CEDO, cauza Harlanova contra Letoniei din 17 decembrie 2004). Libertatea opiniei constituie elementul clasic al libertății de expresie și presupune ca nicio persoană să nu sufere vreo atingere pentru exprimarea opiniilor sale.
Cu toate acestea, de cele mai multe ori, într-un discurs se întâlnesc elemente atât ale judecăților de valoare, cât și ale afirmațiilor factuale, întrucât judecățile de valoare sunt însoțite de afirmații factuale ce le determină, după cum afirmațiile factuale sunt rar lipsite de judecăți de valoare consecutive. Astfel că, atunci când ceea ce a afectat mai mult imaginea și demnitatea terțului este judecata de valoare, Curtea va considera că afirmația litigioasă în ansamblul său este o judecată de valoare și invers.
Referitor la afirmațiile făcute de pârât, precum „șleahtă de incapabili”, „persoanele noi angajate fără experiență și lipsite de profesionalism, care au fost angajate prin simulacre de concursuri și puse pe funcții decizionale”, „director general adjunct A___ A______ – fără experiență dar cumătru cu Alin Drugau”, instanța reține că acestea conțin atât judecăți de valoare, cât și afirmații factuale, astfel încât, în timp ce pentru opiniile exprimate de pârât, adevărul nu este susceptibil de probațiune, pentru cele din urmă, trebuie să existe o bază factuală suficientă. Nu i se poate impune unei persoane care exprimă judecăți de valoare să facă proba verității celor afirmate, o astfel de obligație fiind calificată ca imposibilă și împiedicând persoanele să își afirme opinia despre alții. Totuși, nu se poate deduce o libertate absolută, întrucât Curtea sancționează judecățile de valoare dacă sunt pur injurioase sau nu au o bază factuală suficientă (CEDO, secția III, decizia C_______ V____ T____ c. România (nr. 1), 15 iunie 2006, 6928/04). Instanța apreciază că afirmațiile pârâtului au fost făcute prin raportare la o ________ discuții din spațiul public (Facebook) ce vizau neregulile de la nivelul administrației locale sector 2, astfel încât se poate aprecia că există o baza factuală suficientă pentru ca aceste critici să nu fie vădit denigratoare și lipsite de orice suport faptic (filele 103-106 și filele 122-125).
Pentru ca cerința probării afirmațiilor să asigure o protecție suficientă libertății de exprimare, speța urmează a fi analizată prin raportare la o ________ alți factori, precum α) Contribuția la o dezbatere de interes general, β) Notorietatea persoanei vizate și obiectul reportajului, γ) Comportamentul anterior al persoanei în cauză, δ) Conținutul, forma și repercusiunile publicării, (CEDO, Cauza von Hannover împotriva Germaniei).
Astfel, instanța apreciază că funcția publică a reclamantului în administrația publică locală, natura dezbaterii, care a abordat o temă de interes public, precum și faptul că postarea nu a generat repercusiuni asupra carierei/vieții private a reclamantului, sunt elemente care lărgesc marja de apreciere a unei eventuale încălcări a dreptului reclamantului. De asemenea, instanța se va raporta la faptul că instanța europeană acordă o importanță deosebită calității de persoană publică, a celui vizat de afirmațiile respective, întrucât limitele criticii acceptabile vor fi mai largi cu privire la politicieni decât în raport cu indivizii obișnuiți. Dacă afirmațiile privesc persoana publică în calitatea sa de politician, Curtea acordă o mare atenție contextului în care acestea au fost făcute, mai exact, dacă subiectul viza o temă de interes general sau nu. De asemenea, Curtea a stabilit faptul că în astfel de cazuri, în contextul unor dezbateri politice aprinse, distincția între afirmații factuale și judecăți de valoare își pierde din importanță, întrucât Curtea va oferi o protecție mult mai largă libertății de a critica în acest context, chiar dacă afirmațiile sunt lipsite de o bază clară (CEDO, cauza Lombardo și alții contra Maltei din 24 aprilie 2007).
Ca atare, instanța observă că afirmațiile pârâtului publicate în mediul online au fost făcute într-un context politic, respectiv după anunțul candidaturii lui N______ Onțanu pentru funcția de primar al Sectorului 2 București și l-au vizat atât pe contracandidatul la funcția de primar, D__ C_______ P______, cât și o ________ persoane care dețin funcții de conducere într-o instituție publică al cărei obiect de activitate este administrarea domeniului public al sectorului 2 al mun. București, printre care și reclamantul, instituție aflată sub coordonarea numitului D__ C_______ P______. Criticile au prezentat, în esență, felul în care persoanele nominalizate și-au îndeplinit atribuțiile, pregătirea profesională a reclamantului, chestiuni de interes public care afectează comunitatea în general prin prisma modalității în care autoritățile locale își desfășoară activitatea, în acest sens reținându-se că libertatea de a formula judecăți de valoare este subsumată condiției ca tema, obiect al afirmațiilor litigioase, să fie una de interes general (CEDO, Cauza B_____ împotriva României (Cererea nr. 19.997/02) din 15.02.2007).
În soluționarea conflictului dintre libertatea de expresie și dreptul la respectarea vieții private, se poate lesne observa că primul are câștig de cauză, astfel că doar în anumite condiții dreptul la respectarea vieții private constituie o veritabilă limită. Factorul determinant în estimarea întinderii protecției oferite dreptului la liberă exprimare rezidă în importanța subiectului dezbătut în societate, mai exact, dacă el constituie sau nu, un subiect de interes general.
Având în vedere contextul politic și faptul că reclamantul ocupă o funcție de conducere într-o instituție publică direct implicată în campania derulată la acea vreme, acesta putea prevede în mod rezonabil faptul că viața sa profesională poate constitui obiectul unei dezbateri publice, astfel că trebuie să dovedească un grad mai mare de toleranță.
Curtea acordă preferință dreptului la viață privată doar atunci când informația sau publicația nu aduce nici o contribuție în dezbaterile de interes public (CEDO, cauza Tammer contra Estoniei din 6 februarie 2001). Desigur, orice persoană are dreptul la protejarea vieții sale private, dar imperativele acestei protecții vor fi puse în balanță cu interesele unei discuții libere a problemelor politice, astfel că excepțiile de la libertatea de exprimare vor fi interpretate restrictiv. Libertatea de exprimare protejează nu doar informațiile sau ideile primite favorabil sau cu indiferență ori care sunt considerate inofensive, dar și pe acelea care ofensează, șochează sau deranjează.
În concluzie, afirmațiile pârâtului nu pot avea natura unei fapte ilicite și nu pot atrage aplicarea unei sancțiuni, iar aplicarea la plata unor despăgubiri civile și celelalte măsuri propuse de reclamant reprezintă o ingerință în dreptul la liberă exprimare.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept învederate, instanța constată că prin modalitatea de manifestare a libertății de exprimare nu a fost încălcat dreptul la viață privată al reclamantului, cel dintâi având preferință, motiv pentru care instanța urmează să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul A___ A______ cu domiciliul în București, avocat B_____ Titoiu, _____________________. 13, Corp A, ____________, sector 5 și în ___________________________, _________________________, nr. 40A, jud. I____ în contradictoriu cu pârâtul B_____ B____ B________ cu domiciliul în București, cab. av. Ghinita – Sta________ M______, sector 2, ____________________, ____________. B, _______________________.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria B_____.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 15.06.2021.
PREȘEDINTE GREFIER
S_____ A______ C_______ R___ M_____ V_____
Red./Tehnred. jud. S.A.C.
Thnred. practica gr. R.M.V
/4ex /2com/ data 15.06.2021
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
