Vânzarea pe încercate este o specie a contractului de vânzare, fiind reglementată distinct la art. 1681 Cod Civil. Potrivit textului de lege indicat anterior, vânzarea pe încercate presupune o vânzare care se încheie doar dacă bunul corespunde criteriilor stabilite prin contract sau criteriilor conform destinației bunului, potrivit naturii sale. Exemple de vânzări pe încercate: vânzarea electrocasnicelor, vânzarea automobilelor[1].

Acest tip de contract de vânzare este afectat de o condiție suspensivă ca bunul să corespundă criteriilor. Dacă bunul nu corespunde criteriilor, contractul de vânzare nu va produce niciun efect[2], ci se desființează retroactiv, de drept, fără intervenția instanței. Ca urmare a contractului desființat, bunul va fi returnat, iar prețul va fi restituit. De exemplu, într-o cauză ce privea vânzarea unei vaci, Tribunalul Argeș (Decizia Civilă nr. 32/2017) a constatat că, după încercare, vaca nu a produs lapte. Ca urmare, în această cauză, Tribunalul București a obligat vânzătorul la restituirea prețului.

Durata încercării poate fi stabilită în contract sau poate rezulta din uzanțe. Ce se întâmplă dacă respectiva durata nu a fost nici stabilită în contract și nu rezultă nici din uzanțe? Atunci termenul legal de încercare este de 30 de zile de la predarea bunului. Dacă în interiorul acestui termen, cumpărătorul nu a declarat că bunul este nesatisfăcător, vânzarea se va considera încheiată și va opera transferul dreptului de proprietate.

În caz de dubiu asupra conformității bunului cu criteriile, în doctrină s-a afirmat că vânzătorul poate să obțină o expertiză de constatare a conformității bunului[3].

Vânzarea pe încercate. Cui aparține sarcina probei?

Potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, regula este aceea că cel care face o susținere în cursul procesului, trebuie să și dovedească acea susținere. Astfel, în cazul vânzării pe încercate, partea care va face susținerea că vânzarea nu corespunde criteriilor, va trebui să dovedească această susținere.

Photo by Lucrezia Carnelos on Unsplash

Referințe:

[1] V. Nemeș, G. Fierbințeanu, Dreptul contractelor civile și comerciale. Teorie, jurisprudență, modele, Ed. Hamangiu, 2020, p. 59.

[2]  G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea Generală, Ediția a 3-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, 2021, București, p. 211.

[3] C. Macovei/ Gheorgiu în Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Codul Civil. Comentariu pe articole, Ediția 3, Ed. C. H Beck, București, 2021, p. 2044.