Vânzarea bunului altuia în Codul Civil. Chiar este legală?

Vânzarea bunului altuia a existat dintotdeauna, însă nu am avut în Codul civil o astfel de reglementare până la intrarea în vigoare a Noului Cod civil, care a reglementat acest tip de vânzare în art. 1683.

Potrivit art. 1683 alin. (1) din Codul civil, „Dacă, la data încheierii contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se află în proprietatea unui terț, contractul este valabil încheiat, iar vânzătorul este obligat să asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul său către cumpărător”.

Cu alte cuvinte, contractul de vânzare încheiat de un vânzător neproprietar cu privire la un bun care îi aparține altei persoane este valabil dacă respectă condițiile generale de valabilitate ale contractului de vânzare, și anume:

  • părțile să aibă capacitatea de a contracta;
  • consimțământul să fie serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză;
  • un obiect determinat și licit;
  • o cauză licită și morală.

În plus, pentru ca vânzarea bunului altuia să fie valabilă, ar trebui ca vânzătorul neproprietar să transmită dreptul de proprietate către cumpărător, iar în cazul neexecutării obligației, cumpărătorul va putea cere rezoluțiunea contractului, restituirea prețului, dar și daune-interese după caz.

 

 

 

 




 

 

 

Cu privire la vânzarea bunului altuia, ar mai fi de precizat și că acel contract de vânzare încheiat de vânzătorul neproprietar nu îi este opozabil adevăratului proprietar, fiindu-i păstrate intacte, celui din urmă, drepturile sale asupra bunului care a făcut obiectul vânzării, astfel încât poate să îl revendice de la cumpărător, fără a fi necesară constarea nulității absolute sau relative a contractului încheiat între vânzătorul neproprietar și cumpărător. Astfel, în această situația, cumpărătorul de bună-credință se va putea îndrepta împotriva vânzătorului neproprietar pentru recuperarea prejudiciului.

O situație aparte este întâlnită în cazul în care un singur coproprietar a vândut bunul proprietate comună, întrucât art. 641 alin. (4) din Codul civil reglementează obligativitatea încheierii oricăror acte juridice de dispoziție cu privire la bunul comun, numai cu acordul tuturor coproprietarilor.

Tot cu privire la vânzarea bunului altuia, ar mai fi de menționat faptul că în cazul în care coproprietarul nu poate transmite întregul bun, cumpărătorul poate cere fie reducerea prețului proporțional cu cota-parte care a putut fi transmisă, fie rezoluțiunea contractului, în situația în care cumpărătorul nu ar fi cumpărat dacă ar fi știut că nu va dobândi întregul bun. În anumite situații, se pot solicita și daune-interese.

În literatura de specialitate s-a arătat că „dacă cumpărătorul a încheiat contractul cunoscând că nu îi aparține în întregime vânzătorului, el nu poate să solicite rambursarea cheltuielilor referitoare la lucrările autonome sau voluptuare, căci pentru el vânzarea are caracter aleatoriu”.

Totuși, ceilalți coproprietari pot ratifica vânzarea bunului altuia, astfel încât cumpărătorul va dobândi proprietatea exclusivă a întregului bun.

 

Autor Cocirlau Andrei




Pune o întrebare

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

MAI MULTE ARTICOLE




Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!