Potrivit Reuters și Globalresearch se dorește introducerea unor device-uri wearable (microdispozitive) deoarece aplicația de localizare TraceTogether nu a avut cele mai bune rezultate întrucât funcționa prin Bluetooth care nu era întotdeauna activat.
Lupta pentru a ține în control pandemia a generat, la nivel global, o supraveghere în masă a populației prin diverse tehnologii intruzive în viața privată: camerele termografice, drone, aplicații de contact tracing, baze de date biometrice etc. În România supravegherea populației s-a realizat inițial prin declarații, însă STS a anunțat că lucrează la o aplicație de urmărire a contacților, proiect care nu știm în ce stadiu este. Însă OMS a declarat faptul că urmează să furnizeze o astfel de aplicație pentru țările care nu au una. Mai recent a fost introdusă termoscanarea, care, realizată prin camere termografice cu soft integrat poate prezenta riscuri pentru viața privată a omului.
Potrivit Reuters, Singapore va implementa un program de urmărire a persoanelor pentru a identifica cine a intrat în contact cu un purtător al virusului. Programul va distribui microdispozitive care se pot atașa pe haine sau se pot ține în genți sau ghiozdane, iar acestea vor fi conectate la o un sistem informatic. Microdispozitivele nu vor mai depinde de utilizarea unui telefon mobil.
Interesant e că în timp ce Reuters afirmă că Singapore nu a precizat dacă purtarea acestor dispozitive va fi obligatorie pentru fiecare persoană, Globalresearch afirmă că microcipurile vor fi obligatorii pentru toți cei 5.7 milioane de locuitori.
Viața privată… Îngrijorări?
Maria Enescu, Avocat, Specialist Protecția Datelor: „Comisia Europeană atrage atenția că datele colectate în acest context ar putea fi utilizate în alte scopuri decât acela de a combate pandemia, cum ar fi asigurarea respectării legii sau scopurile comerciale. De exemplu, autoritățile publice ar putea fi tentate să utilizeze datele în scopul înfăptuirii justiției, prin localizarea unor persoane care trebuie trase la răspundere penală. De asemenea, datele ar putea fi utilizate în scopuri comerciale, cum ar fi publicitatea de medicamente specifice direcționată către persoanele infectate sau posibil infectate. Acest risc este reiterat și de către Comitetul European pentru Protecția Datelor în ghidul privind utilizarea datelor de localizare.
Un risc major al neuniformizării abordării în privința acestor aplicații la nivelul UE este reprezentat de atingeri de intensități diferite aduse vieții private și a protecției datelor, care lasă loc anumitor abuzuri. De exemplu, până în prezent: Franța a implementat o aplicație centralizată de urmărire a contactelor, creată de Apple, fiind eliminate măsurile de protecție a vieții private, în timp ce țări precum Austria, Suedia și Germania au optat pentru o aplicație descentralizată, o abordare mai ”prietenoasă” pentru viața privată. Tot cu titlu de exemplu, Polonia a creat o aplicație de monitorizare a respectării măsurilor de carantinare prin încărcarea zilnică a unui…Selfie! Cetățenii polonezi au opțiunea de a utiliza această aplicație sau de a primi vizite aleatorii de la organele de poliție. Selfie-urile sunt verificate sub aspectul autenticității prin tehnologiile de recunoaștere facială. Totuși, toți cetățenii ar trebui să se bucure de protecția RGPD și a Directivei ePrivacy, iar drepturile lor fundamentale ar trebui respectate în aceeași măsură pe întreg teritoriul UE, în baza principiului egalității în fața legii, nu?”
Potrivit aceluiași specialist, „această cantitate enormă de date (incluzând date medicale) ale unui procent însemnat din populație probabil reprezintă o ”mină de aur” pentru hackeri.”
Ruxandra Sava, Avocat, Specialist Protecția Datelor: „Având în vedere că tot mai multe țări negociază sau au încheiat deja parteneriate cu operatorii de telefonie mobilă, Google, Facebook și alți giganți tech și alte companii și instituții care dețin baze imense de date putem anticipa faptul că se va dori accesarea acestor baze de date pentru a preveni răspândirea virusul. De exemplu, instituțiile publice (1) ar putea utiliza funcția de prezicere pentru a anticipa unde se vor strânge oamenii și a mobiliza echipajele de poliție înainte ca întâlnirea să aibă loc; (2) ar putea determina potențialii pacienți infectați cu virusul dinainte de a se prezenta la medic pe baza istoricului de căutare pe Google, prin analiza unor cuvinte și fraze cheie din istoricul de căutare precum „am febră”, „ce fac dacă am simptome coronavirus?” și ar putea lua măsuri pentru carantinarea acestoria; (3) ar putea anticipa care persoane sunt mai predispuse să nu respecte măsurile de izolare/carantină și ar lua măsuri înainte ca nerespectarea măsurilor să se producă; (4) ar putea utiliza tehnologia în multe alte modalități în lupta împotriva pandemiei COVID-19.
Nu înseamnă că toate scenariile de mai sus vor deveni realitate, însă cred că ar trebui să conștientizăm puterea pe care o oferim guvernelor și dacă, pe termen lung, este cea mai bună soluție.
Utilizată corect, tehnologia, conform teoriilor, ar putea ajuta în lupta împotriva pandemiei, iar GDPR și celelalte legi care reglementează protecția datelor cu caracter personal nu vor împiedica luarea măsurilor necesare, ci doar vor stabili niște limite astfel încât toate măsurile luate să fie eficiente, proporționale și cu cele mai mici intruziuni în viața privată.
Dacă nu punem preț pe viața privată astăzi, generațiile următoare vor citi basme despre drepturile omului și se vor lupta cu partea întunecată a tehnologiilor.”
Comitetul European pentru Protecția Datelor a adoptat la data de 19 martie 2020 o declarație prin care atrage atenția asupra utilizării responsabile și legale a datelor cu caracter personal în cotextul pandemiei COVID-19: „În ceea ce privește prelucrarea datelor de telecomunicații, cum ar fi datele privind locația, trebuie respectate și legile naționale care pun în aplicare Directiva privind viața privată și comunicațiile electronice. În principiu, datele privind locația pot fi utilizate numai de operator atunci când sunt făcute anonime sau cu acordul persoanelor fizice. Cu toate acestea, art. 15 din Directiva privind viața privată și comunicațiile electronice permite statelor membre să introducă măsuri legislative pentru a proteja securitatea publică. O astfel de legislație excepțională este posibilă numai dacă constituie o măsură necesară, adecvată și proporțională în cadrul unei societăți democratice. Aceste măsuri trebuie să fie în conformitate cu Carta Drepturilor Fundamentale și Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Mai mult, aceasta este supusă controlului judiciar al Curții Europene de Justiție și al Curții Europene a Drepturilor Omului. În cazul unei situații de urgență, aceasta ar trebui, de asemenea, să fie strict limitată la durata de urgență.”
Ruxandra Sava (avocat) reamintește că anonimizarea nu este un proces sigur: „Deși potrivit informațiilor accesibile în prezent, toate bazele de date vor fi transmise în mod anonimizat către autorități, potrivit Opiniei 05/2014 privind „Tehnicile de anonimizare” a fostului Grup de Lucru Art. 29 (actual Comitet European al Protecției Datelor), nicio tehnică de anonimizare nu este complet sigură, iar procesul poate fi inversat, existând riscul ca persoanele fizice să poată fi identificate.”
În acest context este important să ne reamintim că dreptul la viață privată este un drept garantat de CEDO și de Constituție oricărei persoane și că poate fi îngrădit doar dacă este necesar, în mod proporțional și cu instituirea unor garanții adecvate și eficiente. Până în prezent legile adoptate în starea de alertă și în starea de urgență nu au avut garanții pentru viața privată.
